Dismissal of appeal for loss of procedural interest after defendant's voluntary compliance with wage recalculation order

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 05.05.2017 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB. şi CCC., personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Judecătoriei Bacău, au contestat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bacău hotărârea nr. 24 din 31 martie 2017 a Colegiului de conducere a Curţii de Apel Bacau, în privinţa modului de calcul al salariilor de bază brute lunare ale personalului auxiliar şi conex şi au solicitat:

1. modificarea anexelor menţionate în Decizia nr. 34/I/A1/20.02.2017, în sensul recalculării salariilor personalului auxiliar şi conex, conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor,

2. recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială aflată în plată la nivel naţional, respectiv VRS - 405 RON şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015 la zi şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4421 din 20 noiembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bacău, a anulat parţial Hotărârea nr. 24/31.03.2017 adoptată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bacău, precum şi Decizia Preşedintelui Curţii de Apel Bacău nr. 34/A/I/20.02.2017, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii din tabelul anexă prezentei acţiuni, a obligat pârâta Curtea de Apel Bacău, prin preşedinte, să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanţilor din tabelul anexă acţiunii de faţă, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedere o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, obligând, de asemenea, pârâta la plata către fiecare reclamant din tabelul anexă acţiunii de faţă a diferenţei de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, actualizate cu indicele de inflaţie în ziua plăţii efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, s-a arătat, în esenţă, că sentinţa atacată este rezultatul unei interpretări eronate a statuărilor din decizia CCR nr. 794/2016, conform cărora egalizarea se face începând cu luna august 2016 şi are în vedere hotărârile judecătoreşti aflate în plată, care au determinat deja majorarea indemnizaţiei de încadrare, precum şi faptul că nu s-a făcut dovada că la data de 9.04.2015 erau în plată drepturi salariale calculate cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

La data de 17.01.2019 reprezentanta intimaţilor a depus cerere de preschimbare a primului termen de judecată acordat în cauză, iar în cuprinsul acesteia a arătat că prin decizia nr. 152/I/1/A1 din 1.08.2018 pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa prin sentinţa recurată, astfel încât recursul a rămas fără obiect.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentei-pârâte la emiterea unor noi decizii de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Bacău a emis decizia nr. 152/I/1/A1 din 1.08.2018, prin care a stabilit majorarea V.R.S.-ului şi calcularea drepturilor cuvenite reclamanţilor prin raportare la noi valori, conform prevederilor legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor.

Cum interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei nr. 4421 din 20 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2020.