Recovery of EU agricultural funding for failure to meet business plan production targets: appeal dismissed, administrative claim upheld

Şedinţa publică din data de 21 mai 2020

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anularea deciziei nr. 17128/21.06.2016 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 18.04.2016 şi înregistrat sub nr. x/21.04.2016, privind proiectul x/20.03.2012, "Creşterea şi modernizarea exploataţiei agricole A., în comuna Iancu Jianu, judeţul Olt" proces-verbal prin care, în sarcina reclamantei a fost stabilită o creanţă bugetară în cuantum de 108.082,00 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 166 din 13 martie 2017 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cuprinsul Deciziei nr. 17128/21.06.2016, pârâta a arătat pe larg care sunt motive de fapt şi de drept care au condus la respingerea contestaţiei reclamantei formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţelor bugetare. Analizând comparativ contestaţia formulată de reclamantă în procedura administrativă cu decizie dată în soluţionarea contestaţiei, Curtea, contrar susţinerii reclamantei, a constatat că, pârâta a răspuns la criticile de nelegalitate şi netemeinicie a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţelor bugetare, răspunzând argumentat criticilor invocate. De reţinut faptul că, pârâta, în cadrul contestaţiei are obligaţia de răspunde la toate criticile de nelegalitate şi netemeinicie, putând grupa argumentele invocate de reclamantă în susţinerea aceluiaşi motiv de nelegalitate şi netemeinicie. Neanalizarea unui argument în susţinerea unui motiv de nelegalitate şi netemeinicie nu este de natură a conduce la anularea actului contestat, autoritatea publică neavând obligaţia de a răspunde la fiecare argument invocat in susţinerea unui motiv de nelegalitate.

S-a mai arătat că, în ceea ce priveşte neregulile stabilite în sarcina reclamantei privind nerespectarea obiectivelor din planul de afaceri şi nerespectarea obiectivului specific din Fişa de măsuri 112 referitor la creşterea veniturilor exploataţiei conduse de tânărul fermier, neregulile stabilite în sarcina sa sunt reale. Astfel, din analiza coroborată a înscrisurilor de la f.128-214, Vol. I, f.49-112, Vol. II, Curtea a constatat o discrepanţă substanţială între planul de afaceri estimat sub aspectul producţiei comercializate (Cap III din planul de afaceri- f. x şi planul realizat în perioada 2012-2015 în procent mediu de 4,23%, fără a prezenta justificări rezonabile. De asemenea, din analiza coroborată a înscrisurilor de la f. x, Curtea a constatat că, în registru Jurnal nu există înregistrări cu privire la rapoartele de producţie. Justificările prezentate de reclamantă pentru cantitatea redusă a producţiei au vizat regimul pluviometric din anii 2012-2015 şi vârsta biologică a plantaţiei. Vârsta biologică a plantaţiei este o circumstanţă cunoscută anterior asumării planului de afaceri şi condiţiilor contractuale, iar, în ce priveşte seceta, confirmată prin adresa DADR Olt 2132/2015, nu s-a respectat şi nu s-a parcurs procedura notificării şi dovedirii în raport cu anexa 1 şi art. 17 din Contract, prin urmare, efectele se suportă de beneficiar.

A mai arătat prima instanţă, în ceea ce priveşte critica reclamantei că, verificarea condiţiilor de acordare a celei de-a doua tranşe trebuia să se facă în termenul de maxim 24 de luni, termen care nu a fost respectat, că, potrivit art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 "Dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare." Astfel, conform normelor legale de mai sus, dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor efectuării ultimei plăţi în cadrul instrumentului de finanţare.

Sub aspectul criticii reclamantei cum că, utilizarea sprijinului financiar conform scopului acordării lui, rezultă din achiziţionarea unei suprafeţe de 2 ha teren, a unui număr de 1100 pomi fructiferi precum şi din plantarea acestora, a unei maşini de stropit a unei cositoare şi a unei remorci, Curtea a constatat că, simpla achiziţionarea acestor bunuri nu este suficientă pentru a concluziona că acesta a respectat prevederile din Planul de afaceri câtă vreme producţia realizată de acesta este mult inferioară celei preconizate cu prilejul încheierii contractului. De altfel reclamanta avea obligaţia de a menţine condiţiile de eligibilitate pe tot parcursul contractului şi nu doar la începutul acestuia.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarant recurs reclamanta A. criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în principal rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

- sentinţa instanţei de fond este vădit nelegală, pronunţată cu încălcarea principiilor contradictorialităţii, dreptului la apărare şi la un proces echitabil, motivarea acesteia fiind unilaterală, străină de natura celor cu care a fost investită, considerentele acesteia nereflectând faptul că raţionamentul logico-juridic a fost fondat pe o analiză reală, concretă şi efectivă a motivelor de nelegalitate şi netemeinicie invocate împotriva actelor administrative contestate. Faţă de acestea, sentinţa instanţei de fond, încalcă dispoziţiile art. 6, art. 8, art. 13, art. 22, art. 425 alin. (1) lit. b), lit. c), C. proc. civ., art. 6 CEDO, art. 18 din Legea nr. 554/2004, cât şi prevederile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ce consacră " dreptul la bună administrare".

- sentinţa instanţei de fond este nelegală, pronunţată în urma analizei unei stări de fapt stabilită în mod arbitrar, confuz, argumentele folosite, pe de o parte, ignorând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pe de altă parte, încalcă în mod grav principiile legalităţii, irevocabilităţii, neretroactivitaţii, proporţionalităţii, siguranţei şi stabilităţii raporturilor juridice. Coroborând cele de mai sus cu procesul-verbal încheiat în data de 27.01.2016 şi concluziile din acesta conform cărora:

"menţinerea eligibilităţii proiectului pentru cofinanţarea comunităţii în sensul că nu a suferit o modificare substanţială de la data plăţii finale realizată de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă APDRP), va fi analizată ulterior de către echipa de control la birou", rezultă că eventualele nereguli care puteau fi reţinute şi în temeiul cărora putea fi retras sprijinul financiar, trebuiau să se raporteze în mod strict la verificările vizând modificările substanţiale ale proiectului de la data ultimei plăţi, înstrăinarea obiectului contractului şi încetarea activităţii exploataţiei şi în niciun caz la nereguli vizând încheierea contractului de finanţare şi verificarea condiţiilor privind acordarea tranşelor de plată, verificări efectuate anterior de intimata- pârâtă conform celor menţionate mai sus şi supuse regulilor şi principiilor invocate.

- în mod nelegal şi pentru a evita o analiză concretă, a legalităţii imputării fiecărei nereguli instanţa de fond s-a limitat doar la a analiza neregula vizând nerespectarea planului de afaceri, în sensul că nu a fost realizată producţia previzionată, motivare vădit nelegală, facilă, pretinsa neregulă fiind stabilită în mod arbitrar, în condiţiile în care o previziune nerealizată nu echivalează cu o neregulă şi aceasta nu a constituit criteriu de selecţie, obligaţia a fost una de mijloace şi nu de rezultat, nu este demonstrată culpa în nerealizarea ei şi aceasta nu are nimic în comun cu scopul şi obiectivele programului şi contractul de finanţare. Planul de afaceri a avut un caracter tehnic - orientativ, realizarea lui fiind dependentă, pe lângă factorii şi măsurile asumat a fi realizate la încheierea contractului de finanţare şi de factori externi, imprevizibili, imposibil de controlat.

- sentinţa instanţei de fond este nelegală şi în ceea ce priveşte încălcarea principiilor legalităţii şi proporţionalităţii, încălcări constând în lipsa de temei legal a actelor administrative contestate, motivarea instanţei fiind pur formală, străină de natura celor invocate şi chiar contradictorie, raportat la următoarele:

"Curtea remarcă, totuşi, în acord cu susţinerile reclamantei, că temeiurile de drept se reiau concomitent, în Contract, cu trimitere la Plan, la Cerere, la Ghidul Solicitantului, fără a fi indicat expres în Contract, dar şi prin Regulamente CE, ceea ce este de natură a crea aparenţa unei lipse de transparenţă, previzibilitate, predictibilitate şi coerenţă a actului administrativ. Cu toate acestea, concret, Curtea, raportat la circumstanţele de faţă, nu identifică cauze de nelegalitate şi reţine că măsurile dispuse nu sunt disproporţionate în raport cu scopul urmărit, acela al ocrotirii interesului public, al utilizării şi gestionării corecte şi eficiente a fondurilor europene.

În consecinţă şi criticile privind nerespectarea principiului proporţionalităţii nu sunt fondate".

Această motivare nu îndeplineşte condiţiile de concizie, claritate şi nu demonstrează că s-au analizat motivele de nelegalitate, aparenţa reţinută de către instanţă, în mod nelegal, având tocmai rolul de a eluda motivele de nelegalitate constând în lipsa de temei legal a actelor administrative contestate.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentinţa civilă nr. 166/13.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, este temeinică şi legală.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă A.- Persoană Fizică Autorizată a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 17128/21.06.2016 de soluţionare a contestaţiei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.04.2016, ambele acte emise de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, privind proiectul x/20.03.2012 "Creşterea şi modernizarea exploataţiei agricole A., în comuna Iancu Jianu, judeţul Olt", proces-verbal prin care a fost stabilită o creanţă bugetară în cuantum de 108.082,00 RON.

Soluţionând cauza prima instanţă, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Reclamanta A.- Persoană Fizică Autorizată a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul respingerii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Susţinerile recurentei în sensul că hotărârea ar fi superficial motivată, întrucât prima instanţă a preluat argumentele organelor de control sunt nefondate, dat fiind faptul că preluarea de către instanţă a unora dintre argumentele unei părţi pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanţa nu a făcut o apreciere proprie a susţinerilor părţilor şi o analiză a probelor administrate, de vreme ce în considerente, instanţa a analizat probele administrate, a stabilit situaţia de fapt şi a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speţa dedusă judecăţii.

Recurenta a mai susţinut, subsumat acestui motiv de casare, că sentinţa instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea principiilor contradictorialităţii, dreptului la apărare şi la un proces echitabil, motivarea acesteia fiind unilaterală, străină de natura celor cu care a fost investită, considerentele acesteia nereflectând faptul că raţionamentul logico-juridic a fost fondat pe o analiză reală, concretă şi efectivă a motivelor de nelegalitate şi netemeinicie invocate împotriva actelor administrative contestate şi a dispoziţiile art. 6, art. 8, art. 13, art. 22, art. 425 alin. (1) lit. b), lit. c), C. proc. civ., art. 6 CEDO, art. 18 din Legea nr. 554/2004, cât şi prevederile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ce consacră " dreptul la bună administrare".

Or, analizând modul de desfăşurare şi administrare a procesului în primă instanţă, precum şi materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că principiile evocate mai sus au fost respectate de judecătorul fondului, motivul de casare invocat fiind nefondat.

Cel de al doilea motiv de recurs invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actuala AFIR) şi A., a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. x/20.03.2012 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Creşterea şi modernizarea exploataţiei agricole A., în comuna Iancu Jianu, judeţul Olt".

Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri", reglementare în cadrul căreia a fost încheiat contractul de finanţare, se încadrează în Axa I "Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier" şi are ca obiective generale: îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru protecţia mediului, igiena şi bunăstarea animalelor, siguranţa la locul de muncă; îmbunătăţirea managementului exploataţiilor agricole prin reînnoirea generaţiei şefilor acestora, fără creşterea populaţiei active ocupate în agricultură.

Obiectivele specifice ale măsurii se referă la creşterea veniturilor exploataţiilor conduse de tinerii fermieri.

Obiectivele operaţionale se referă la creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiţii.

Sprijinul acordat în cadrul măsurii are ca scop dezvoltarea exploataţiilor agricole, care produc în principal produse agricole vegetale şi animale (materie primă) pentru consum uman şi hrana animalelor.

În urma unei suspiciuni de neregulă, intimata-pârâtă a efectuat un control la sediul beneficiarului, aspectele constatate fiind consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei nr. x/21.04.2016, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 108.082,00 RON. Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a reţinut că beneficiarul A. nu a respectat:

- Ghidul Solicitantului versiunea 4 din 25.05.2011 privind obligaţia de a prelua integral exploataţia;

- Planul de afaceri ataşat la Cererea de Finanţare şi implicit a declaraţiei pe proprie răspundere prin care s-a angajat ca "toate activităţile prevăzute în Planul de afaceri sa fie realizate cu respectarea legislaţiei în vigoare";

- obiectivul specific din Fişa măsurii 112, referitor la creşterea veniturilor exploataţiei conduse de tânărul fermier;

- prevederile din Planul de afaceri cu privire la folosirea sprijinului financiar de care a beneficiat pentru producţie, modernizarea şi dezvoltarea fermei sale pomicole;

- criteriului de selecţie S4 pentru care a primit 20 de puncte, punctaj cu care a fost selectat.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei nr. x/21.04.2016, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie, care a fost soluţionată în sensul respingerii prin Deciziei nr. 17128/21.06.2016, emisă de AFIR.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susţinere se referă la faptul că încheierea contractului de finanţare şi acordarea tranşei I de plată validează definitiv eligibilitatea cererii de finanţare şi îndeplinirea condiţiilor acordării sprijinului, urmare a verificărilor reprezentanţilor intimatei-pârâte, un prim moment, iar acordarea celei de a doua tranşe, notificarea acordării ei, validează îndeplinirea obligaţiilor asumate în contract, tot ca urmare a unor verificări desfăşurate de reprezentanţii intimatei- pârâte, situaţie în care nu mai pot fi reţinute pretinse nereguli, fără a se încălca principiile menţionate şi principiul legalităţii oricât de alambicat şi confuz se întocmesc aceste acte.

Cu alte cuvinte, susţine recurenta că la momentul efectuării controlului, ulterior plăţii celei de a doua tranşe, autoritatea contractantă nu mai putea verifica şi reţine săvârşirea unor nereguli ce ar viza faza de început a derulării proiectului, presupunând că aspectele au fost deja verificate şi considerate legale de vreme ce plăţile au fost făcute.

Susţinerea este nefondată, după cum vom arăta în continuare.

Potrivit clauzelor contractului de finanţare încheiat de părţi, având nr. x/20.03.2012 - Anexa I Prevederi generale:

"Articolul 1- Obligaţii generale

1(1) Beneficiarul se obligă sa execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Planul de afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanţare.

1(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fata Autorităţii Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare.

1(3) Beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract."

Conform aceluiaşi contract, Articolul 3- Obligaţii "3(1) Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi selecţie înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenţie, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial obiectivele prevăzute în planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare şi să nu îşi înceteze activitatea agricolă."

Se impune a menţiona şi că potrivit Articolului 16 - Nereguli, sume necuvenite şi restituirea finanţării din acelaşi contract de finanţare:

"16(1)Prin "neregulă" în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementarilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional.(...)

16(3) În cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanţării necuvenite primite din partea Autorităţii Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de Autoritatea Contractantă.

Dacă Beneficiarul nu se conformează acestei obligaţii. Autoritatea Contractantă va stabili penalităţi pentru întârziere şi va proceda la recuperarea sumei în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

16(4) În cazul în care neregula sau plata excedentară este depistată înainte de efectuarea ultimei plăţi conform prezentului contract sau conform oricărui alt contract de finanţare încheiat pentru acordarea de ajutor financiar nerambursabil prin intermediul PNDR, Autoritatea Contractantă va proceda la diminuarea sumei rambursate începând cu tranşa următoare aferentă oricărui contract de finanţare, până la stingerea integrală a debitului la care se adaugă valoarea penalităţilor.

În cazul în care neregula sau plata excedentară este depistată după efectuarea ultimei tranşe de plată aferentă prezentului contract şi debitul nu poare fi recuperat în totalitate prin diminuarea sumei aferentă oricărui alt contract de finanţare încheiat de Beneficiar pentru acordarea de ajutor financiar nerambursabil prin PNDR, Autoritatea Contractantă va sesiza instituţia competentă în domeniu, în vederea declanşării executării silite, conform prevederilor legislaţiei naţionale în vigoare."

Din clauzele contractuale menţionate mai sus şi acceptate ca atare de către recurenta reclamantă, rezultă fără dubiu că obiectivele prevăzute în planul de afaceri trebuie respectate întocmai, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenţie, iar o eventuală neregulă poate fi depistată şi după plata ultimei tranşe.

A mai susţinut recurenta că nerespectarea planului de afaceri nu poate constitui neregulă.

Din analiza probelor administrate atât în procedura administrativă cât şi în cea judiciară prin prisma obligaţiilor beneficiarului finanţării nerambursabile, Înalta Curte reţine ca fiind nefondată critica recurentei, dată fiind rigoarea ce se impune a fi respectată în gestionarea fondurilor europene. Nerespectarea prevederilor planului de afaceri nu poate constitui o neregulă minoră, de vreme ce aceste obiective prevăzute în plan şi în cererea de finanţare au determinat calificarea proiectului ca fiind eligibil şi obţinerea finanţării, în detrimentul altor proiecte care nu au obţinut finanţarea.

Nu se poate reţine că nerealizarea producţiei previzionate a fost cauzată de condiţiile meteo nefavorabile, având în vedere discrepanţa majoră dintre previziune şi realitate: pentru anul 2012 se estimează 35 tone şi se realizează o producţie de 2,170 tone; pentru anul 2013 se estimează 44 tone şi se realizează o producţie de 4,012 tone; pentru anul 2014 se estimează 44 tone şi se realizează o producţie de 4,986 tone; pentru anul 2015 se estimează 44 tone şi se realizează o producţie de 7,661 tone.

În ceea ce priveşte măsura retragerii sprijinului financiar acordat intimatului-reclamant, Înalta Curte reţine că sunt incidente prevederile art. 11 alin. (3) din contractul de finanţare încheiat de părţi, având nr. x/20.03.2012, în care se arată că:

"11(3) În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

În consecinţă, temeiul de drept pentru retragerea sprijinului financiar nerambursabil îl reprezintă prevederile art. 11 alin. (3) din contractul de finanţare, nu cele ale art. 8 din acelaşi contract, care se referă la situaţii a căror remediere ar fi fost posibilă pe parcursul implementării proiectului, însă în cazul de faţă deficienţele constatate nu mai puteau fi remediate.

Or, după cum am arătat mai sus nu se poate reţine că neregula săvârşită de beneficiar este minoră şi prin urmare nu s-ar fi impus retragerea finanţării după cum susţine recurenta-reclamantă.

Ultima critică a recurentei se referă la faptul că instanţa de fond nu a apreciat asupra principiul proporţionalităţii, în condiţiile în care dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Anexa 1 a contractului de finanţare impuneau o analiză a gradului de afectare, a gravităţii faptelor, reglementând şi ipoteza recuperării parţiale a ajutorului". În accepţiunea contractului de finanţare semnat între părţi, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării obiectivelor propuse prin cererea de finanţare, agenţia poate proceda la recuperarea sumelor devenite neeligibile prin neîndeplinirea obiectivului proiectului, în condiţiile în care beneficiarul nu mai respectă condiţiile de eligibilitate şi selecţie asumate prin cererea de finanţare.

Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011:

"principiul proporţionalităţii - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv." Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus arătate că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor şi sancţiunilor administrative pe care le consideră necesare şi adecvate scopului propus, în funcţie de variate elemente, precum, gradul de vinovăţie al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei nu se poate reţine că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporţionalităţii, consacrat în legislaţia naţională şi europeană şi în jurisprudenţa CJUE.

Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d' industrie de I'ndre, C-465/10, punctul47), inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistenţă financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni şi pentru a urmări în justiţie abaterile, să revoce această asistenţă şi să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării menţionate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48).

Pe de altă parte, deciziile indicate ca practică judiciară de către recurentă (Dec. nr. 4826/16.11.2012 şi Dec. nr. 6708/15.10.2013) nu reflectă practica recentă a instanţei supreme, neavând incidenţă în cauză.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 166 din 13 martie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 166 din 13 martie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2020.