Securitate collaborator status upheld as defendant's appeal annulled for unpaid stamp duty

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 125 din 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

Prin aceeaşi sentinţă, a admis cererea de sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 şi a sesizat Curtea Constituţională cu această excepţie.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 pârâtul A. a declarat recurs, neîntemeiat în drept, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, susţinerile formulate în primă instanţă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că recurentul-pârât A. nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia emisă pentru primul termen de judecată din 31 martie 2021, comunicată acestuia la data de 18 martie 2021, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul instanţei de recurs.

Totodată, se reţine că recursul promovat în cauză de pârât nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, care prevăd că acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii este scutită de taxă de timbru. Aceasta, întrucât, prin decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 943 din 29 noiembrie 2017, s-a statuat că "dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se interpretează în sensul că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de ataca beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului".

Cum titularul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia este Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Secutităţii, conform celor statuate prin decizia invocată, în calea de atac, doar acesta beneficiază de scutirea de la obligaţia timbrajului, întrucât, în calitate de reclamant, a fost scutit de această obligaţie şi în primă instanţă.

De asemenea, în cauză, recurentul-pârât nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici o cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ ori o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula recursul formulat de pârâtul A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 125 din 7 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.