Lack of procedural interest in appeal following subsequent administrative compliance with salary reference value orders
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of lack of interest in pursuing the appeal, raised ex officio, and dismissed the appeal declared by the defendant appellate court against the first-instance judgment, rendering the judgment final and leaving the lower court's order in force. The case involved a challenge by auxiliary court personnel against the appellate court's administrative decision to reject their claim for the inclusion of a specific sectoral reference value in their base salary, which the first-instance court had partially granted by ordering the defendant to issue new salary decisions and pay wage differences with interest and inflation updates. Because the defendant subsequently issued new administrative decisions establishing the correct salary reference values and fulfilling its obligations after the appeal was filed, the court held that the defendant no longer had a current procedural interest to maintain the appeal under Articles 32(1)(d) and 33 of the Civil Procedure Code, making it unnecessary to examine the substantive legal arguments regarding the interpretation of labor laws and constitutional court decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ, art. 33 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Lack of procedural interest in appeal following subsequent administrative compliance with salary reference value orders: The case involved a challenge by auxiliary court personnel against the appellate court's administrative decision to reject their claim for the inclusion of a specific sectoral reference value in their base salary, which the first-instance court had partially granted by ordering the defendant to issue new salary decisions and pay wage differences with interest and inflation updates. Because the defendant subsequently issued new administrative decisions establishing the correct salary reference values and fulfilling its obligations after the appeal was filed, the court held that the defendant no longer had a current procedural interest to maintain the appeal under Articles 32(1)(d) and 33 of the Civil Procedure Code, making it unnecessary to examine the substantive legal arguments regarding the interpretation of labor laws and constitutional court decisions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedPrimary procedural basis for examining and admitting the exception of lack of interest ex officio, leading to the dismissal of the appeal.
Basis for dismissing the appeal as lacking interest, as explicitly cited in the operative part of the decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 mai 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA. şi BBBB. au formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 5/14.03.2017 a Colegiului de Conducere al pârâtei Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Tribunalului Iaşi referitoare la stabilirea salariilor de bază brute prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09 aprilie 2015, majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015 începând cu data de 01.12.2015.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 3736 din 16 octombrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA. şi BBBB. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Iaşi, a anulat în parte Hotărârea nr. 5/14.03.2017 a Colegiului de conducere al pârâtei Curtea de Apel Iaşi şi Decizia nr. 35/03.02.2017 emisă de aceeaşi pârâtă, în sensul că a obligat pârâtă să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamanţilor includerea în nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare şi valoarea de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, majorată cu 10 % începând cu data de 01.12.2015, să efectueze demersurile administrative necesare către ordonatorul principal de credite pentru alocarea fondurilor băneşti necesare achitării acestor diferenţe de drepturi salariale cuvenite reclamanţilor, actualizate cu nivelul dobânzilor legale aferente şi a indicelui de inflaţie calculate începând cu data de 09.04.2015, iar ulterior, în termen de 30 de zile de la alocarea fondurilor, să efectueze în favoarea reclamanţilor plata aceste sume, respingând în rest acţiunea ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că prima instanţă a respins, în mod greşit, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI din Legea-cadru nr. 284/2010, iar sentinţa recurată este rezultatul unei interpretări eronate a textelor legale succesive din materia salarizării, a deciziei CCR nr. 794/15.12.2016 sau a deciziei nr. 23/29.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Recurenta a criticat şi soluţia instanţei de fond de obligare la alocarea fondurilor şi la plata sumelor stabilite în favoarea reclamanţilor, invocând, în privinţa acestui capăt de cerere, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, dar şi nemotivarea în fapt sau în drept a acestei obligaţii dispuse în sarcina sa.
Prin precizările scrise depuse la data de 20.05.2020, recurenta a adus la cunoştinţa instanţei de recurs faptul că a emis:
- deciziile nr. 210/15.06.2018 şi nr. 349/29.11.2018, prin care s-a dispus ca personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Iaşi să beneficieze de un salariu brut lunar calculat prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015-30.11.2016 şi de 463,5 RON, în perioada 01.12.2015-31.12.2017.
- decizia nr. 381/25.11.2019, rectificată prin decizia nr. 20/15.01.2020, prin care au fost stabilite drepturi salariale pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Iaşi şi instanţelor din circumscripţie, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 440,154 RON în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 şi o valoare de referinţă sectorială de 484,169 RON în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, astfel încât acţiunea reclamanţilor este, la acest moment, rămasă fără obiect.
Intimaţii-reclamanţi, deşi au fost legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentei-pârâte la emiterea unor noi decizii de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.
Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Iaşi a emis deciziile succesive nr. 210/15.06.2018, nr. 349/29.11.2018, nr. 381/25.11.2019 şi nr. 20/15.01.2020, prin care a stabilit majorarea V.R.S.-ului şi calcularea drepturilor cuvenite reclamanţilor prin raportare la noi valori, conform prevederilor legale, începând cu data de 09.04.2015.
În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor.
Cum interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Iaşi împotriva sentinţei nr. 3736 din 16 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2020.