Scope of data-migration obligations in EU-funded IT projects under administrative finance contracts

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj au chemat în judecată pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.04.2017, prin care a fost aplicată o corecţie financiară în sumă de 93.673,13 RON, cu consecinţa exonerării de la plata creanţei, precum şi anularea Deciziei nr. 5572/27.10.2017 prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva Procesului-verbal nr. x/14.04.2017.â

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Hotărârea nr. 293/2018 din 21 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Pentru Societatea Informaţională.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:

Motivarea instanţei de fond este superficială şi cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina. Recurentele arată că aveau obligaţia asigurării migrării datelor, lucru îndeplinit prin firma prestatoare, însă concluzia instanţei cu privire la neîndeplinirea completă a acestei obligaţii este străină cauzei şi provine dintr-o înţelegere greşită a obiectului acţiunii. Obiectivul proiectului a constat în realizarea unui sistem informatic integrat pentru gestionarea registrului agricol, iar printre activităţile proiectului se regăsea şi migrarea bazelor de date din registrele agricole aflate în format electronic în aplicaţia proiectului. Din punct de vedere al conceptului, explicat ca noţiune ce aparţine domeniului informatic, migrarea bazei de date implică mutarea întregii baze de date pe un nou hardware, pe un sistem de operare diferit sau într-o bază de date de la un nou furnizor. In cazul de faţă. migrarea datelor cuprinsă în activitatea "Implementarea sistemului -Migrarea şi integrarea structurilor de date existente din bazele de date de la UAT-uri" din cadrul proiectului, se referă strict la procesul de mutare a bazei de date existente pe un nou hardware, pe un sistem de operare diferit, cât şi într-o bază de date de la un nou furnizor, aceasta fiind posibilă doar în format electronic.

Furnizorul sistemului informatic, respectiv S.C. A. S.R.L., a cuprins în oferta financiară cheltuieli pentru migrarea şi integrarea structurilor de date existente din bazele de date ale UAT-urilor, acesta a realizat acest lucru în conformitate cu Raportul de analiză, proiectare, dezvoltare, configurare, implementare, testare pentru etapa migrare. Conform raportului mai sus amintit, au fost preluate şi integrate în forma în care acestea au fost elaborate, de la următoarele UAT-uri: Predeşti, Vela, Cetate, Terpezita şi Cemăteşti, acestea fiind singurele UAT-uri din cele 15 implicate în proiect care aveau Registrul Agricol şi în format electronic în momentul implementării proiectului.

În concluzie, migrarea datelor existente in diverse formate electronice, conform Cererii de finanţare şi Bugetului proiectului, Ofertei furnizorului şi Raportului mai sus menţionat, a fost realizată în integralitate în noua aplicaţie in perioada de implementare a proiectului, respectiv până la data de 31.12.2015, furnizorul îndeplinindu-si obligaţiile contractuale, fiind astfel îndreptăţit la plata efectuată.

Nici în Ghidul solicitantului, nici în Cererea de finanţare şi nici în Contractul de finanţare nu s-a menţionat obligaţia beneficiarului sau a firmei executante S.C. A. S.R.L. de a introduce în sistem datele aferente gospodăriilor existente la nivelul celor 15 UAT-uri din proiect, altfel decât prin migrarea datelor din sistem electronic. Adică, în cazul în care datele erau în diferite registre în format de hârtie, nu beneficiarul avea obligaţia transferării lor pe suport electronic, ci UAT-ul respectiv.

In sensul celor precizate, echipa de control a identificat situaţia în care bazele de date au fost migrate doar pentru 5 UAT-uri, care aveau registrul agricol în format electronic, din cele 15 înscrise în proiect, deoarece la momentul respectiv celelalte 10 UAT-uri aveau registrul agricol doar în format de hârtie. Introducerea datelor în sistemul informatic din format hârtie în format electronic a fost şi este obligaţia celor 15 UAT-uri, iar nu beneficiarului sau a firmei S.C. A. S.R.L..

Cu toate acestea, proiectul a fost implementat până la data de 31.12.2015 (data limită a proiectului), pentru toate cele 15 UAT-uri sistemul electronic fiind funcţional, fapt confirmat în urma vizitelor de monitorizare anterioare constatării neregulii, iar introducerea datelor în registrul agricol se realizează în mod continuu în funcţie de modificările şi completările survenite.

În al doilea motiv de recurs, se arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşita a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit prevederilor contractului de finanţare şi cererii de finanţare (capitolul 23 - Obiectivul proiectului), îi revine beneficiarului, ca lider de proiect, obligaţia să implementeze activitaţile descrise în mod unitar la nivelul celor 15 UAT-uri. Prevederile invocate de instanţa de fond privesc obligaţiile generale ale beneficiarului, acestea nefiind de substanţa şi cu aplicare imediată la cauza de faţă.

Corecţia financiară a fost aplicată pentru presupusa neîndeplinire a activităţii de migrare a datelor şi, nicidecum, pentru neîndeplinirea obligaţiilor cuprinse în contract sau cererea de finanţare.

Conform bugetului proiectului, au fost prevăzute cheltuieli pentru configurarea şi implementarea bazelor de date, migrarea şi integrarea diverselor structuri de date existente, adică preluarea bazelor de date de la UAT-urile unde acestea au existat în format electronic şi integrarea lor în sistemul informatic ce urma a fi dezvoltat, deci nicidecum preluarea datelor din registrul agricol -format de hârtie, aşa cum susţin reprezentanţii MCSI. Nici prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.04.2017 şi nici prin Decizia nr. 5572/27.10.2017 nu s-a dovedit lipsa unor date din sistemul informatic integrat care să conducă la periclitarea atingerii obiectivului propus privind implementarea proiectului.

Instanţa de fond reţine că Ghidul solicitantului, ale cărui prevederi au fost invocate în susţinerea acţiunii, nu are valoare de act normativ, reprezentând un îndrumar în accesarea fondurilor europene. Opinia instanţei de fond este greşită, întrucât în doctrină s-a arătat că nu orice manifestare de voinţă este act juridic administrativ, simpla exprimare a unei opinii din partea unei instituţii publice nefiind im act administrativ. Ghidul Solicitantului nu este o opinie a autorităţii administrative şi nici un simplu ghid cu valoare informativă sau de recomandare, atât timp cât participanţii sunt departajaţi pe baza procedurilor şi criteriilor stipulate în Ghid. Este un act administrativ normativ, căci conţine reguli şi criterii la care participanţii se supun sau sunt excluşi, fiind un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecţi de drept nedeterrnînaţi în cadrul unui Program Operaţional cu finanţare europeană.

Instanţa de fond în mod nelegal a concluzionat că organele de control au făcut dovada abaterii de la legalitate aptă să producă un prejudiciu bugetului naţional şi al Uniunii Europene.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin neregulă se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Din analiza textului rezulta că nu orice act/fapt poate constitui abatere şi implicit existenţa unui prejudiciu sau potenţiabilitatea lui, ci acesta trebuie dovedit aşa cam a reţinut înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 7756/2013. Este de menţionat faptul că pârâtul nu a justificat în niciun fel prejudiciul cauzat fondurilor de finanţare prin presupusele abateri sau existenta vreunui prejudiciu si nici în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.04.2017 nu a fost identificat vreun prejudiciu, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Acceptarea de către instanţă a modalităţii nelegale prin care pârâtul a înţeles să aplice reglementările din domeniul corecţiilor financiare nu ar face decât să perpetueze o practică abuzivă a autorităţilor de control care pun în aplicare corecţii financiare extrem de împovărătoare, ignorând definiţia neregulii, prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care instituie o condiţionalitate strictă raportată la existenţa unui prejudiciu. Astfel, practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în acord cu O.U.G. nr. 66/2011, condiţionează aplicarea corecţiilor financiare de dovedirea unui prejudiciu real adus fondurilor europene prin săvârşirea unei abateri şi de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prezentate maî sus. De asemenea, instanţa supremă a mai reţinut că dacă neregula este doar de natură formală, fără un potenţial impact financiar, nu se va aplica nicio reducere/corecţie financiară. Mai mult, în speţa respectivă s-a apreciat că prin neregula constatată (neprelungirea termenului de depunere a ofertelor) organele de control nu au dovedit că s-ar cauza un impact potenţial financiar pentru a se putea aplica corecţia financiară, iar condiţia dovedirii acestuia este impusă chiar de textul legal.

Printr-un raţionament similar, se poate observa că in speţa pendinte organele de control nu au dovedit ca s-ar cauza un impact potenţial financiar prin migrarea parţiala a datelor, în condiţiile în care proiectul a fost implementat, iar executantul S.C. A. S.R.L. avea obligaţia să migreze doar datele existente în format electronic, nu şi datele existente pe suport de hârtie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. (6) şi (8) din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâtul MINISTERUL COMUNICAŢIILOR Şl SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE, nu a depus întâmpinare, dar a formulat concluzii scrise, prin care a arătat următoarele:

Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se arată că susţinerile recurentei nu pot fi primite, deoarece instanţa de fond a analizat toate actele existente la dosar, a motivat sentinţa existând menţiuni clare referitoare la contractul de finanţare, precum si la clauzele incalcate de recurenta cu indicarea articolelor din actele normative.

Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se arată recurenta nu a indicat articolul si actul normativ pe care instanţa l-a interpretat greşit. Se constata ca recurenta face o analiza a condiţiilor pe care trebuie sa le îndeplinească neregula potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fara sa indice actul normativ ce nu este incident in cauza.

5. Răspunsul recurentelor la apărări

Recurentele-reclamante au depus un răspuns la concluziile scrise formulate de intimatul-pârât, prin care au reluat susţinerile din cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

6.1. În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 12 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6.2. La data de 24 decembrie 2020, Autoritatea pentru Digitalizarea României a înregistrat o cerere de introducere în cauză în calitate de succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor.

6.3. La termenul de azi, 12 ianuarie 2021, Înalta Curte a luat act de modificarea citativului, în sensul că această autoritate a preluat atribuţiile intimatului-pârât Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

7.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Reclamanţii au solicitat anularea Procesului-verbal de constatare nereguli nr. x/14.04.2017 şi a Deciziei nr. 5572/27.10.2017, acte administrative emise de pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională.

Prin actele administrative contestate, s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 93.673,13 RON, urmare a unui control efectuat în baza O.G. nr. 66/2011, O.G. nr. 92/2003 şi în baza contractului de finanţare nr. x/13.12.2013.

Obiectul verificărilor efectuate de pârâtul M.C.S.I. l-a constituit derularea şi implementarea proiectului "Sistem informatic geografic de management agricol CJ Dolj şi U.A.T.-uri".

Organele de control au verificat contractul de finanţare a proiectului nr. x/13.12.2013, actele adiţionale, cererea de rambursare, lista verificare cerere de rambursare, notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.06.2016, factura fiscală nr. x/11.12.2015, lista de verificare privind durabilitatea efectuată în perioada 21-24.11.2016.

În fapt, s-a constatat că migrarea datelor aferente registrului agricol în sistemul informatic achiziţionat prin proiect, era doar parţial realizată, cu încălcarea cererii de finanţare şi a bugetului. Serviciul de migrare a datelor a făcut obiectul cererii nr. x finală şi facturii x/11.12.2015.

7.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurentele-reclamante şi a apărărilor intimatului-pârât

În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este nefondat.

Recurentele au invocat acest motiv, raportat la împrejurarea că motivarea instanţei de fond este superficială şi cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurente pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau fără legătură cu cauza nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de esenţa prezentului recurs este stabilirea în concret a obligaţiilor asumate de reclamantă în cadrul contractului de finanţare încheiat de aceasta.

Astfel, se constată că organul de emitere a procesului-verbal de control a statuat, la pagina 10 a acestuia, următoarele:

"În conformitate cu prevederile alin. (18) al articolului 7 "Rambursarea cheltuielilor" din contractul de finanţare nr. x/13.12.2013, se consideră că proiectul este finalizat dacă acesta este realizat ca un tot unitar conform obiectivelor Proiectului stabilite în cererea de finanţare. Astfel, lipsa datelor din sistemul informatic este de natură să pericliteze atingerea obiectivelor proiectului. Faptul că în bugetul proiectului, mai exact la linia I.2.3., au fost prevăzute cheltuieli pentru configurarea şi implementarea bazelor de date, migrarea şi integrarea diverselor structuri de date existente, fără a prevedea necesitatea de a popula cu date sistemul informatic implementat, nu îl absolvă pe beneficiar de obligaţia de a implementa proiectul în conformitate cu Cererea şi Contractul de finanţare."

Înalta Curte constată că obligaţia asumată de reclamantă prin contractul de finanţare, aşa cum este conturată clar în contract, era aceea de realizare a unui sistem informatic integrat pentru gestionarea registrului agricol, iar printre activităţile proiectului se regăsea şi migrarea bazelor de date din registrele agricole aflate în format electronic în aplicaţia proiectului.

Cum în mod corect subliniază recurentele, migrarea bazei de date implică mutarea întregii baze de date pe un nou hardware, pe un sistem de operare diferit sau într-o bază de date de la un nou furnizor.

In cazul de faţă. migrarea datelor cuprinsă în activitatea "Implementarea sistemului -Migrarea şi integrarea structurilor de date existente din bazele de date de la UAT-uri" din cadrul proiectului, se referea strict la procesul de mutare a bazei de date existente pe un nou hardware, pe un sistem de operare diferit, cât şi într-o bază de date de la un nou furnizor, aceasta fiind posibilă doar în format electronic.

Astfel, în cazul acelor unităţi administrativ-teritoriale (UAT) care nu aveau registrul agricol în format electronic, reclamanta nu îşi asumase prin contractul de finanţare, în mod cert şi neîndoielnic, obligaţia de a realiza transpunerea datelor de pe hârtie în format electronic şi introducerea în noul sistem obiectiv al proiectului.

De altfel, acest dubiu este admis chiar de către autoritatea emitentă a procesului-verbal de nereguli, care menţionează că faptul că în bugetul proiectului, mai exact la linia I.2.3., au fost prevăzute cheltuieli pentru configurarea şi implementarea bazelor de date, migrarea şi integrarea diverselor structuri de date existente, fără a prevedea necesitatea de a popula cu date sistemul informatic implementat, nu îl absolvă pe beneficiar de obligaţia de a implementa proiectul în conformitate cu Cererea şi Contractul de finanţare.

Or, aplicarea unei sancţiuni nu poate fi realizată exclusiv pe raţiuni legate de ceea ce ar fi trebuit impus ca şi obligaţii în vederea realizării obiectivelor proiectului ca un tot unitar conform cererii de finanţare; dacă contractul de finanţare nu conţine în mod explicit asumarea de către recurente a obligaţiei de a popula cu date sistemul informatic implementat, în ciuda faptului că o asemenea menţiune ar fi fost făcută în cererea de finanţare, încălcarea obligaţiilor în vederea reţinerii existenţei unei nereguli poate fi constatată doar raportat la contract.

Astfel, nu se poate reţine că reclamanta a reinterpretat obiectivul şi sarcinile impuse prin proiect, cât timp susţinerea acesteia, în sensul că îi revenea exclusiv obligaţia mutării unor baze de date din Registrele Agricole în format electronic, în sistemul integrat al proiectului, se verifică raportat la clauzele contractului de finanţare.

În ceea ce priveşte clarificarea naturii juridice a Ghidului solicitantului, respectiv dacă acesta este sau nu un act administrativ, Înalta Curte constată că, într-adevăr, în preambulul Ghidului solicitantului emis în ceea ce priveşte programul POS CCE 2007-2013, Axa Prioritară 3- Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor pentru sectoarele privat şi public, Domeniul Major de Intervenţie 2-Dezvoltarea şi creşterea eficienţei serviciilor publice electronice, Operaţiunea 1-Susţinerea implementării de soluţii de e-guvernare şi asigurarea conexiunii la broadband, acolo unde este necesar" menţionează următoarele:

"acest document reprezintă un îndrumar pentru accesarea fondurilor nerambursabile"; "acest document nu are valoare de act normativ şi nu exonoerează solicitanţii de respectarea legislaţiei în vigoare la nivel naţional şi european".

Înalta Curte nu a putut identifica existenţa unui ordin emis de ministerul de resort care să fi încorporat ghidul mai sus menţionat, acesta fiind publicat ca atare exclusiv pe internet pe pagina electronică a emitentului. Ca atare, susţinerile pârâtei, în sensul că acest ghid este exclusiv un îndrumar, pentru a ajuta depunerea de aplicaţii, sunt corecte. Pe de altă parte, Ghidul trebuie interpretat în sensul care rezultă din interpretarea actului normativ a cărui explicitare o realizează şi nu poate fi invocat peste ceea ce s-a statuat în cuprinsul contractului de finanţare, în defavoarea solicitantului. Astfel, deşi acesta trebuie respectat tocmai pentru că este emis de autoritate în vederea corectei aplicări a legii, nu poate fi invocat împotriva a ceea ce este ca atare cuprins ca şi obligaţie a beneficiarului în contract.

În ceea ce priveşte criticile legate de lipsa unui prejudiciu, cât timp prin prezenta decizie se reţine lipsa unei încălcări a obligaţiilor explicit asumate prin contractul de finanţare, nu mai prezintă utilitate analizarea celei de-a doua condiţii pentru existenţa neregulii (adică existenţa prejudiciului).

În concluzie, se constată caracterul fondat al recursului întemeiat pe punctul 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul inexistenţei unei încălcări şi implicit a neregulii constatate de organul emitent al procesului-verbal.

7.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenţii-reclamanţi, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite acţiunea şi va anula Decizia nr. 5572/27.10.2017 privind soluţionarea contestaţiei şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.04.2017, emise de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenţii-reclamanţi Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj împotriva Hotărârii nr. 293/2018 din 21 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României (fost Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor).

Anulează Decizia nr. 5572/27.10.2017 privind soluţionarea contestaţiei şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.04.2017, emise de pârât.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 ianuarie 2021.