EU-funded project financing upheld; authority’s funding withdrawal annulled as breach of legitimate expectations.

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 10886/28.02.2017 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.04.2016, emis de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate.

În subsidiar, în temeiul drepturilor conferite reclamantei de dreptul Uniunii Europene, a solicitat obligarea pârâtei să renunţe la recuperarea/să anuleze creanţa constatată prin procesul-verbal antemenţionat, în cuantum de 6.297.182,15 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 13 din data de 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel Alba - Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea reclamantei şi a anulat Decizia nr. 10886/28.02.2017 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.04.2016, emis de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 13 din data de 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de succesor al pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, arată că neregula ce a determinat retragerea finanţării a fost aceea că activităţile proiectului reclamantei, finanţat din fonduri europene, se circumscriu codului CAEN 4399 "Alte lucrări speciale de construcţii n.c.a", care nu se regăseşte printre codurile CAEN eligibile, conform dispoziţiilor Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 477/2009 privind aprobarea schemei de ajutor de stat "Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii realizate în IMM".

Intimata-reclamantă a susţinut că respectivul cod CAEN ar fi fost stipulat expres printre cele eligibile în Ghidul solicitantului POSCCE 2007-2013, Axa prioritară 1 - Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient, Domeniul major de intervenţie D1.1, Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM-urilor, Operaţiunea Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile, ghid aprobat prin Ordinul nr. 1031/23.05.2011, emis de ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri.

Recurentul arată că ordinul ultim menţionat nu avea cum să statueze asupra eligibilităţii activităţilor economice circumscrise codului CAEN 4399, aşa cum eronat a susţinut reclamanta şi a stabilit instanţa de fond, întrucât art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 477/2008 exclude eligibilitatea activităţilor economice corespunzătoare acestui cod CAEN.

Instanţa de fond a anulat actele administrative atacate, valorificând motivele de nelegalitate de ordin substanţial invocate de către reclamantă şi reţinând că aceasta nu ar fi încălcat dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 477/2008, când a solicitat finanţare nerambursabilă pentru o activitate corespondentă codului CAEN 4399.

Instanţa de fond nu a analizat corespunzător apărările pârâtului, considerând greşit că toate criteriile de eligibilitate referitoare la solicitant şi la proiect sunt prevăzute în Ghidul solicitantului, în condiţiile în care acest ghid detaliază numai modalitatea de derulare a schemei de ajutor de stat.

Ghidul solicitantului se întemeiază pe o seamă de reglementări de nivel european (Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, Regulamentul Consiliului nr. 1605/2002, Regulamentul CE nr. 2342/2002, Regulamentul CE nr. 1828/2006, Regulamentul CE nr. 1628/2006, Regulamentul CE nr. 1998/2006, Regulamentul CE nr. 1177/2009) şi pe reglementări naţionale, între care Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 477/2008 privind aprobarea schemei de ajutor de stat.

Din conţinutul acestui ultim act normativ nu reiese o obligativitate de transpunere a prevederilor sale în cuprinsul Ghidului solicitantului, cele două documente fiind interdependente sub aspectul aplicabilităţii. În consecinţă, ceea ce se prevede în Ordinul nr. 477/2008 trebuie respectat, fără excepţie, de fiecare beneficiar care a aplicat în cadrul POSCCE, coroborat cu ceea ce prevede Ghidul solicitantului, acesta din urmă nefiind în măsură să aducă modificări schemei de ajutor de stat în baza căreia se acordă ajutorul financiar nerambursabil.

Schema de ajutor de stat a fost aprobată în conformitate cu Regulamentul CE nr. 1628/2006 şi cu POSCCE aprobat prin decizia Comisiei Europene nr. 3472/2007.

Judecătorul fondului nu a ţinut seama că ajutorul financiar nerambursabil s-a acordat în baza schemei de ajutor aprobată prin Ordinul MEF nr. 477/2008.

În ceea ce priveşte eligibilitatea proiectului, reţinută de judecătorul fondului conform Capitolului II.2 din Ghidul solicitantului, secţiunea F, Diviziunea 42,43, în care ar figura ca eligibile toate codurile CAEN, arată că instanţa a apreciat greşit asupra fondului întrucât nu a ţinut cont de atenţionarea relevantă menţionată în subsolul codurilor CAEN (rev. 2), care arată fără echivoc că eligibilitatea unei activităţi nu este echivalentă cu eligibilitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea acelei activităţi, în acest sens recomandându-se consultarea Listei cheltuielilor eligibile de la Cap. IV şi că nu se finanţează activitatea de construcţie fără cea de achiziţionare de echipamente sau doar activitatea de instruire a personalului operativ, fără achiziţionare de echipamente, dar se finanţează proiectele care implică numai achiziţionarea de echipamente/tehnologii.

Potrivit Capitolului IV din Ghidul solicitantului, pentru a fi eligibile cheltuielile trebuie să facă parte dintre cele menţionate în Ordinele nr. 184/2008 şi nr. 477/2008, cu modificările aduse prin Ordinul nr. 478/2008.

Având în vedere considerentele succinte reţinute sub acest aspect de prima instanţă, care în opinia recurentului sunt contradictorii ori străine de natura cauzei, precum şi date cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurentul consideră că exigenţa fundamentală a contradictorialităţii nu a fost respectată, iar soluţia pronunţată nu este fundamentată pe mijloacele de probă administrate, nefiind motivată propriu-zis, ceea ce demonstrează fără echivoc că a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte obligaţia de a restitui un avantaj primit în mod nejustificat printr-o practică nelegală, judecătorul fondului a citat o jurisprudenţă a CJUE inaplicabilă speţei deduse judecăţii. În acord cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, principiul de bază al finanţării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor neeligibile efectuate de beneficiar.

Definiţia neregulii cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care este o preluare a prevederilor art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1086/2006 al Consiliului, arată că neregula este orice încălcare a unei dispoziţii de drept unional, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic şi care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Obligaţia de recuperare a fondurilor europene există în toate cazurile de constatare a unor nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei vreunui prejudiciu.

În ceea ce priveşte buna-credinţă a intimatei-reclamante reţinută de judecătorul fondului din perspectiva corectei folosiri a sprijinului financiar, recurentul arată că în mod greşit prima instanţă a reţinut culpa autorităţii de management prin neintroducerea prevederilor Ordinului nr. 477/2008 care a aprobat schema de ajutor de stat în cadrul Ghidului solicitantului.

Odată ce s-a stabilit că există o neregulă, respectiv pentru codul CAEN 4399 nu se putea acorda sprijinul financiar potrivit excepţiei prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 477/2008, se impune retragerea sumei plătite cu titlu de finanţare nerambursabilă, fiind nerelevant că proiectul a trecut de toate fazele de verificare. Autoritatea de management este în drept să verifice şi ulterior, în temeiul art. 59 şi art. 98 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, respectarea de către beneficiarul finanţării a normelor legale.

Relevant este că activităţile prestate de beneficiara finanţării atât în cadrul codului CAEN 7732 cât şi în cadrul codului CAEN 4399 nu sunt eligibile potrivit capitolului II.2 subpct. 2 din Ghidul solicitantului, dispoziţii pe care beneficiara a declarat că le cunoaşte şi pe care şi le-a asumat la semnarea contractului de finanţare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

În motivare arată că recurentul-pârât, deşi recunoaşte că evaluarea proiectului a fost efectuată în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului, trece sub tăcere că acest act normativ este unul de forţă juridică egală cu OMEF nr. 477/2008, care emană de la acelaşi emitent. Prin urmare, ultimul act normativ amintit a fost modificat implicit prin Ordinul nr. 1031/2011, care aprobă Ghidul solicitantului. Or, Ghidul solicitantului a constituit temeiul legal al finanţării obţinute, alegaţiile recurentului-pârât referitoare la existenţa unei abateri de la normele de finanţare fiind forţate şi inechitabile. Chiar prevederile art. 29 alin. (7) din OMEF nr. 477/2008 prevăd că detalierea modalităţii de derulare a schemei de ajutor se realizează prin Ghidul solicitantului, iar Ghidul solicitantului a stabilit clar eligibilitatea activităţilor economice circumscrise codului CAEN 4399 (prevăzând eligibilitatea tuturor codurilor CAEN componente ale diviziunii 43).

Recurentul afirmă fără temei că principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime nu ar fi incidente în cauza dedusă judecăţii, de vreme ce acestea sunt principii de bază ale dreptului Uniunii Europene. Instanţa de fond a făcut o corectă şi judicioasă aplicare a dreptului Uniunii şi a jurisprudenţei CJUE, reţinând, prin prisma stării de fapt dovedite în cauză, a bunei credinţe a intimatei-reclamante şi a erorii autorităţii, că principiile amintite se opun la o eventuală restituire a fondurilor obţinute.

În măsura în care instanţa de recurs ar avea îndoieli cu privire la aplicarea dreptului unional, intimata-reclamantă solicită să se recurgă la mecanismul cooperării dintre instanţa naţională şi cea unională, respectiv să se iniţieze procedura de obţinere a unei hotărâri preliminare a CJUE asupra următoarelor întrebări:

"1. Articolul 2 punct 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care defineşte neregularitatea ca fiind orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului, pot fi interpretate ca opunându-se unei norme interne precum art. 2 alin. (1) O.U.G. nr. 66/2011, care defineşte neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, instituind neregularitatea şi sancţiunea restituirii sumelor finanţate de către beneficiar şi în ipoteza absenţei oricărei culpe a beneficiarului şi generarea neconformităţii din culpa exclusivă a autorităţilor interne implicate?

2. În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, şi în ipoteza unui beneficiar al finanţării de bună-credinţă, care s-a bazat pe diseminarea de către statul membru a criteriilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional prin reglementări succesive (Ordinul MEF nr. 477/2008 şi Ordinul MECMA nr. 1031/23.05.2011) cât şi a unei erori a statului membru cu caracter sistemic, care sunt măsurile pe care instanţa internă este obligată a le lua faţă de autoritatea română desemnată pentru administrarea POSC CCE 2007-2013:

- anularea creanţei constatate prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare în acord cu art. 122 par. 2 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013, art. 70 par. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, art. 92 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii;

- renunţarea la recuperarea creanţei, în acord cu principiul unional al proporţionalităţii (art. 5 TUE), art. 13 par. 2 precum şi par. 65 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, art. 80 alin. (2) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului european şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului, art. 91, 92 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii ?"

Intimata-reclamantă reia susţinerile potrivit cărora recuperarea finanţării nu ar fi conformă nici cu principiul proporţionalităţii, de asemenea un principiu de drept european care are aplicabilitate în situaţia dedusă judecăţii, în acord cu art. 13 paragraf 2 şi paragraful 65 din preambulul Regulamentului CE nr. 1083/2006.

Recuperarea creanţei nu corespunde unui scop legitim şi are efect excesiv asupra beneficiarei finanţării, nefiind evidenţiate fapte imputabile acesteia, iar impactul pe care renunţarea la recuperare l-ar avea asupra bugetului Uniunii este nesemnificativ.

Reiterează că recurentul se referă eronat la codul CAEN 7732, care nu are legătură cu cererea de finanţare, activitatea proiectului cod SMIS 38778 fiind circumscrisă codului CAEN 4399, iar această activitate este eligibilă în acord cu OMEF nr. 477/2007 modificat prin OMEC nr. 1031/2011.

5. Aspecte procesuale

În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 1/2018 şi H.G. nr. 52/2018, s-a transmis calitatea procesuală pasivă în cauză de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene la Ministerul Fondurilor Europene, iar potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 112/2020, s-a luat act de schimbarea denumirii recurentului -pârât în Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului şi asupra cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat şi nu se impune sesizarea instanţei europene cu interpretarea normelor de drept unional la care s-a referit intimata-reclamantă, în solicitarea adresată în acest sens.

Motivele de recurs au fost încadrate de recurentul-pârât în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În privinţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că hotărârea ar conţine argumente contradictorii ori străine de natura cauzei şi că judecătorul fondului nu ar fi analizat apărările sale.

Aceste susţineri sunt nefondate, prima instanţă analizând motivele de nelegalitate invocate prin cererea introductivă corelativ cu apărările prezentate de către pârât şi stabilind caracterul neîntemeiat al criticilor de nelegalitate de ordin procedural şi, respectiv, caracterul întemeiat al celor de ordin substanţial.

În esenţă, în argumentarea soluţiei de anulare a actelor administrative atacate, instanţa de fond a reţinut că prin Ghidul solicitantului s-au stabilit condiţiile pentru acordarea sprijinului financiar nerambursabil, respectiv criteriile de eligibilitate privitoare la solicitant şi la proiect, iar proiectul prezentat de reclamantă şi finanţat de autoritatea pârâtă a respectat întrutotul condiţiile de eligibilitate menţionate în Ghidul solicitantului, în raport de care, de altfel, a fost evaluat. Retragerea finanţării pe motiv că Ordinul MEF nr. 477/2008 care a aprobat schema de sprijin ar exclude de la finanţare activităţile aferente codului CAEN 4399 (eligibile, însă, conform Ghidului solicitantului), încalcă principiile securităţii şi protecţiei încrederii legitime.

Înalta Curte nu observă în motivarea sentinţei recurate argumente contradictorii sau străine de pricina dedusă judecăţii. Dincolo de indicarea formală a cazului de casare anterior enunţat, recurentul-pârât nu a arătat, în concret, în ce ar consta motivarea contradictorie sau străină de natura cauzei sau care ar fi argumentele sale esenţiale netratate de judecătorul fondului şi nici motivele pentru care apreciază concluziile instanţei de fond ca nefiind fundamentate pe probatoriul administrat.

Cu alte cuvinte, invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este formală, lipsită de substanţă.

Trecând la analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor expuse de către pârât în cadrul recursului declarat.

Se remarcă, mai întâi, o imprecizie a susţinerilor recurentului-pârât în raport de argumentele concise ale instanţei de fond, care au condus la soluţia de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

Expunerea din cererea de recurs cuprinde multe generalităţi, ce nu pot fi calificate ca veritabile critici la adresa sentinţei recurate, în raport de argumentele pe care aceasta se sprijină.

Astfel, s-a invocat cadrul normativ european şi naţional în baza căruia a fost aprobată schema de ajutor de stat, prin Ordinul MEF nr. 477/2008, respectiv a fost elaborat Ghidul solicitantului, aprobat prin Ordinul MECMA nr. 1031/2011, precum şi greşita interpretare şi aplicare a normelor în materie de definire a neregulii şi de reglementare a dreptului/obligaţiei autorităţii de management de a retrage finanţarea, în caz de neregulă. Însă, în concret, critici la adresa hotărârii pronunţate în fond sunt numai următoarele: neregula care a atras retragerea finanţării constă în nerespectarea prevederilor exprese ale art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 477/2008, care exclud de la finanţare un proiect ale cărui activităţi se circumscriu codului CAEN 4399 "Alte lucrări speciale de construcţii n.c.a", iar instanţa de fond, infirmând actele administrative, a pronunţat o soluţie cu încălcarea actului normativ menţionat; nu era obligatorie o transpunere întocmai a prevederilor Ordinului care aprobă schema de ajutor de stat în cuprinsul Ghidului solicitantului; însuşi Ghidul solicitantului nu ar fi fost respectat de către beneficiara finanţării, contrar celor reţinute de prima instanţă, fiind citate de către recurent prevederile capitolului II pct. 2.2 din ghid, inclusiv atenţionarea referitoare la activităţile şi cheltuielile eligibile.

Trecând la analiza efectivă a acestor critici, se constată că recurentul susţine că nu era obligatorie transpunerea în cuprinsul Ghidului solicitantului, aprobat prin Ordinul MECMA nr. 1031/2011, a conţinutului Ordinului nr. 477/2008, de aprobare a schemei de sprijin şi că cele două acte ar fi interdependente, din perspectiva aplicabilităţii lor.

Însă, chestiunea litigioasă centrală a cauzei nu este aceea a unei transpuneri lacunare a ordinului care aprobă schema de sprijin în Ghidul solicitantului, ci aceea a stabilirii prin Ghid a unor criterii de eligibilitate diferite de cele menţionate în schema de ajutor de stat, întrucât, aşa cum arată însuşi recurentul, potrivit art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 477/2008 era exclusă de la finanţare activitatea aferentă codului CAEN 4399, în timp ce potrivit Ghidului solicitantului - Capitolul II pct. 2.2 sunt eligibile toate activităţile (codurile CAEN) din diviziunea 43, adică inclusiv codul CAEN 4399 "Alte lucrări speciale de construcţii n.c.a.", indicat de intimata-reclamantă în cererea de finanţare şi căruia se circumscriu activităţile proiectului finanţat.

Scopul Ghidului solicitantului fiind acela de a orienta întreprinzătorii în accesarea finanţărilor nerambursabile, conţinutul său ar trebui să concorde cu cadrul normativ incident, ghidul prezentând regulile pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea proiectelor de investiţii şi descriind modalitatea de selecţie, aprobare şi derulare a acestora. În cauză, de altfel, aşa cum a subliniat şi instanţa de fond evaluarea proiectului a urmat întocmai criteriile de eligibilitate descrise în Ghidul solicitantului.

De asemenea, recurentul-pârât susţine că judecătorul fondului nu ar fi ţinut cont de atenţionarea menţionată în Ghidul solicitantului, în subsolul codurilor CAEN eligibile (cap. II pct. 2.2). Din redarea acestei atenţionări, la care recurge recurentul, rezultă fără echivoc că ea nu are nicio relevanţă în raport de chestiunea litigioasă tranşată de instanţa de fond.

Astfel, recurentul subliniază că eligibilitatea unei activităţi nu este echivalentă cu eligibilitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea acelei activităţi şi că nu se finanţează activitatea de construcţie fără cea de achiziţionare de echipamente sau doar activitatea de instruire a personalului operativ, fără achiziţionare de echipamente, dar se finanţează proiectele care implică numai achiziţionarea de echipamente/tehnologii.

Or, aceste menţiuni din Ghidul solicitantului nu au legătură cu motivul retragerii finanţării, şi anume proiectul presupune activităţi circumscrise codului CAEN 4399, care nu se regăseşte printre codurile CAEN eligibile conform Ordinului nr. 477/2008 privind aprobarea schemei de ajutor de stat "Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii realizate de IMM".

Argumentele cu adevărat pertinente susţinute prin cererea de recurs se referă, în esenţă, la împrejurarea că activităţile din proiect nu puteau fi finanţate datorită excluderii codului CAEN 4399 de la activităţile ce pot fi finanţate conform schemei de ajutor de stat şi, în acest context, nu ar avea relevanţă, susţine recurentul, buna-credinţă a beneficiarei finanţării, evidenţiată de către instanţa de fond, care a stabilit că aceasta a solicitat finanţare pentru un proiect conform prevederilor Ghidului solicitantului. De asemenea, arată recurentul, nu sunt incidente principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

Înalta Curte constată că, deşi prin Ordinul nr. 477/2008 privind aprobarea schemei de ajutor de stat a fost exclusă de la finanţare activitatea aferentă codului CAEN 4399 - Alte lucrări speciale de construcţii n.c.a., Ghidul solicitantului nu a respectat această excludere, ci dimpotrivă stabileşte prin capitolul referitor la activităţile (codurile CAEN) pentru care se poate solicita finanţare, în secţiunea F, eligibilitatea tuturor codurilor CAEN din diviziunea 42-43.

Se constată, astfel, o necorelare a dispoziţiilor Ghidului solicitantului, aprobat prin OMECMA nr. 1031/2011 cu Ordinul prin care s-a aprobat schema de ajutor de stat. Se constată, de asemenea, că evaluarea proiectelor a avut loc în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului, autoritatea de management declarând eligibil proiectul propus de reclamantă, în considerarea dispoziţiilor Ghidului, care stabilea eligibilitatea tuturor codurilor CAEN din diviziunea 42-43.

De asemenea, este de menţionat că evaluarea în această manieră s-a repetat şi în cazul altor proiecte, propuse de alţi solicitanţi de sprijin financiar, fiind evidenţiată de către recurentul-pârât (pe calea notelor scrise depuse la dosarul de fond, filele x şi următoarele vol. III) finanţarea altor 7 proiecte cu activităţi circumscrise aceluiaşi cod CAEN.

În schimb, nu s-a evidenţiat încheierea unor procese-verbale de nereguli similare celui din prezenta cauză, respectiv retragerea finanţării în toate situaţiile de finanţare a unor activităţi aferente codului CAEN 4399.

Deci, evaluarea tuturor proiectelor a avut loc conform Ghidului solicitantului, iar acesta a cuprins normele de conduită care indicau practica ce trebuia urmată atât de către beneficiarii finanţării, cât şi de autorităţile statului.

De la această practică autoritatea nu se poate îndepărta exclusiv într-un caz anume, fără a afirma motive care să fie compatibile cu principiul egalităţii de tratament.

Din aceaste perspective, Înalta Curte consideră legală hotărârea instanţei de fond care a dat prioritate prevederilor Ghidului solicitantului şi a stabilit, consecutiv acestui argument de bază, că proiectul finanţat a respectat toate criteriile de eligibilitate şi că nu există o neregulă care să impună retragerea finanţării.

Intimata-reclamantă a subliniat în faţa instanţei de fond inclusiv împrejurarea că excluderea de la schema de sprijin financiar a activităţilor circumscrise codului CAEN 4399 ar fi o alegere a autorităţilor naţionale, în contextul în care norma de eligibilitate a cheltuielilor disputată s-a stabilit la nivel naţional, conform art. 56 par. 4 din Regulamentul nr. 1083/2006.

Recurentul-pârât, nici în cadrul judecăţii de fond şi nici în recurs, nu expune apărări în legătură cu aceste susţineri ale reclamantei şi nici nu indică o normă de drept european care ar interzice finanţarea activităţilor circumscrise codului CAEN 4399.

Drept urmare, se deduce că acest criteriu de eligibilitate îşi are sursa exclusiv în regulile stabilite la nivel naţional, iar în privinţa aplicării acestora se remarcă inconsecvenţele anterior evidenţiate.

Dând eficienţă, în contextul factual expus, şi principiilor de drept european invocate de intimata-reclamantă, al securităţii juridice şi al protecţiei încrederii legitime, în mod corect instanţa de fond a anulat actele administrative atacate, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., reţinând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pc. 6 şi 8 din acelaşi Cod, invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat.

Cât priveşte cererea de sesizare a CJUE, analizând chestiunile de fond supuse judecăţii în recurs, coroborat cu susţinerile intimatei-reclamante referitoare necesitatea unei hotărâri preliminare, Înalta Curte a constatat că nu se impune adresarea întrebărilor propuse de către reclamantă sau a altor întrebări privind interpretarea dreptului unional, în principal bazat pe argumentul că, în raport de toate considerentele anterioare, se confirmă legalitatea hotărârii instanţei de fond care stabileşte că nu există o neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sau a art. 2 pc. 7 din Regulamentul 1083/2006, care să impună retragerea finanţării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de intimata - reclamantă A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 13 din 30 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2021.