Recognition of refugee status for ethnic persecution under Law no. 189/2000 based on wartime internment evidence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the pension agency, thereby upholding the lower court's judgment that annulled the agency's administrative decision and ordered it to recognize the claimant's entitlements as a beneficiary of Law no. 189/2000 for the period from October 29, 1944, to March 6, 1945. The dispute centered on the rejection of the claimant's application for refugee status based on ethnic persecution, where the material facts established her German ethnicity, confinement in an internment center from October 1944 to October 1945, and subsequent restrictive police controls, corroborated by archival certificates and the fate of her family members. The Supreme Court applied Law no. 189/2000, specifically Article 1(b), concluding that the evidentiary record was sufficient to establish ethnic motive for internment during the post-August 1944 historical military context, thereby validating the lower court's administrative law review of the pension authority's refusal.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. b) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ; Recognition of refugee status for ethnic persecution under Law no. 189/2000 based on wartime internment evidence: Recurenta a susținut în esență că actele doveditoare refugiului din motive etnice, trebuiau depuse o dată cu cererea solicitantei, în fața comisiei de specialitate, controlul judiciar urmând a avea în vedere corectitudinea și legalitatea actului administrativ, și nu rolul unei acțiuni în constatarea drepturilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta D.D. a contestat hotărârea nr. 8643/7805 din 21 octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins în mod nelegal cererea de stabilire a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1944 - martie 1945, deși din actele depuse la dosar rezultă persecuția din motive etnice (originea germană), prin privarea de libertate în locuri de detenție și strămutare în alte localități, decât cele de domiciliu.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 134 din 27 ianuarie 2004, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta D.D., a anulat hotărârea nr. 8643/7805 din 21 octombrie 2003 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 29 octombrie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. b) din Legea nr. 189/2000, cu adeverința nr. 13469 din 6 noiembrie 1945, a Comandamentului Centrului de Internare Turnu Măgurele, care a atestat că S.D., internată în centru, la 29 octombrie 1944, a fost eliberată la data de 6 noiembrie 1945 și în continuare, era obligată să se prezinte Jandarmeriei, în termen de trei ore de la sosirea în localitate și în fiecare duminică pentru control, neavând voie să se oprească în alte localități sau să părăsească localitatea, fără acordul autorităților polițienești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susținut în esență că actele doveditoare refugiului din motive etnice, trebuiau depuse o dată cu cererea solicitantei, în fața comisiei de specialitate, controlul judiciar urmând a avea în vedere corectitudinea și legalitatea actului administrativ, și nu rolul unei acțiuni în constatarea drepturilor.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Reclamanta, prin actele doveditoare, depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada calității de refugiată din motive etnice.
Astfel, conform certificatului de naștere și de botez, extras din Registrul de botez al Bisericii Evanghelice, emis la data de 15 septembrie 1935, reclamanta s-a născut la data de 15 septembrie 1936, fiind fiica lui E.S., născut la Berlin și P.S., născută în Brixen, Tirol.
Prin adeverința nr. 13469 din 6 noiembrie 1945, Comandamentul Centrului de Internare Turnu Măgurele a atestat că S.D., internată în acest centru, la 29 octombrie 1944, a fost eliberată astăzi, 29 octombrie 1945, conform Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 10721/1945.
În continuare, reclamanta era obligată să se prezinte jandarmeriei, în termen de trei ore de la sosirea în localitate și în fiecare duminică pentru control, neavând voie să se oprească în alte localități sau să părăsească localitatea, fără acordul autorităților polițienești.
Chiar dacă în această adeverință nu este precizat motivul internării în centrul din Turnu Măgurele, având în vedere contextul istorico-militar, în perioada cuprinsă între 23 august 1944 și sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, se desprinde concluzia că originea etnică germană a reclamantei a fost motivul internării.
În aceeași situație s-au aflat și tatăl și sora reclamantei, S.E. și S.R., așa cum rezultă din adeverințele nr. 1362 din 16 mai 1946, emise de Centrul de Internare Turnu Măgurele.
Pentru considerentele sus-menționate, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, recursul declarat în cauză urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 134 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.