Eligibility of agricultural support costs and compliance with 75% co-financing threshold in EU fund recovery disputes

Şedinţa publică din data de 26 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2016 pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei x/10.08.2016, cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate, în sensul anulării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 13.05.2016, respectiv a măsurii dispuse privind stabilirea unei creanţe bugetare în cuantum de 133.976,53 RON aferente bugetului Uniunii Europene fond FEGA pentru programul de restructurare/reconversie - măsura II - "Instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj" cererea nr. x/13.12.2013.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 168/31.10.2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi s-a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei x/10.08.2016 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare din 13.05.2016 privind cererea de sprijin nr. x/13.12.2013 formulată de reclamantă, până la concurenţa debitului de 26.390,54 RON, fiind obligată pârâta să achite reclamantei suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii instanţei de fond şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii în totalitate, cu privire la anularea actelor administrative şi admiterea contestaţiei pentru suma de 26.390,54 RON, pentru următoarele considerente:

Soluţia instanţei de fond este consecinţa interpretării şi aplicării greşite a normelor de drept material incidente, rezultată din faptul că a reţinut greşit starea de fapt deduse judecăţii, valorificând concluzii eronate ale expertului judiciar, în contra unor probe evidente asupra realităţii operaţiunilor faţă de care, în prevalarea unor aspecte exterioare raportului juridic, s-a ajuns la stabilirea ca neeligibile a unor cheltuieli.

Judecătorul fondului nu a decelat între valoarea juridică a două acte care, deşi poartă aceeaşi denumire, respectiv "Act Adiţional la proiectul de execuţie pentru înfiinţări de plantaţii viticole nr. 331 din 24.03.2014", sunt însoţite de modificări diferite la Devizul nr. 5 al Proiectului, componenta "Instalarea sistemului de susţinere" şi, implicit, a valorizat concluziile expertului care a calculat preţurile pe anumite categorii de lucrări la Devizul nr. 5 (cu o valoare mai mică decât cea pretinsă la plată), deoarece preţurile pe acele categorii de lucrări au fost modificate prin Actul adiţional nr. x din 07.11.2014, aflat în evidenţele APIA şi nu actul adiţional aflat în evidenţele societăţii.

Proiectul de execuţie, care cuprinde şi Devizul pe categorii de lucrări nr. x, cu o valoare totală de 3.628.318 RON, a fost modificat (se impuneau modificări la nr. de ordine 10 şi 11, în ceea ce priveşte dimensiunea sârmei necesare, respectiv în sensul schimbării sârmei zincate de 1,8 mm cu sârmă zincată de 2,5 mm), prin Actul adiţional l, înregistrat la consultantul Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi B., sub nr. 1014 pe data de 07.11.2014, fără ca aceste modificări să schimbe elemente privind unitatea de măsură, cantităţile şi celelalte elemente ale devizului pe această categorie de lucrări, implicit fără să modifice valoarea totală a lucrării.

S-a creat aparenţa că nu a fost respectat procentul de finanţare nerambursabilă, cel de 75 % din valoarea totală a investiţiei, deşi Actul adiţional de modificare a devizului nr. 5, aşa cum a fost propus de intimată şi considerat de instanţa de fond, comportă următoarele aspecte de analizat:

- pe acest tip de proiect de finanţare, prin legislaţia specifică, suma pe hectar este forfetară;

- interesul reclamantei era ca cele 3 situaţii de lucrări şi facturile emise să fie pentru suma de 3.039.246 RON, conform devizului 5 avut în vedere de instanţa de fond deoarece, în contextul în care, din total valoare deviz, societatea avea de achitat un procent de 25% din 3.039.246 RON, datoria acesteia ar fi fost de 759.811,5 RON + TVA, în timp ce pe devizul nr. 5 şi actul adiţional în cealaltă variantă, la valoarea totală de 3.628.318 RON, societatea a avut de achitat suma de 907.079,5 RON + TVA, echivalentul a 25% din această valoare totală;

- devizul 5 modificat, avut în vedere de instanţa de fond, este un act care nu a fost niciodată comunicat reclamantei şi cuprinde care comportă elemente, pe cantităţi, manoperă şi materiale, contradictorii.

La cererea de finanţare nr. x din 13.12.2013, conform Anexei 21 "Centralizatorul privind costurile efectuate", care conţine materialele achiziţionate, lucrările executate şi manopera inclusă, aferente facturilor emise până la data de 15.04.2015, este prevăzută valoare totală generală de 412.851,66 EUR, respectiv 1.818.528 RON, la un curs de schimb de 4,4048 RON/euro, sumă care reprezintă valoarea totală a investitei aprobate, din care, potrivit contractului de finanţare, procentul de 75% era suportat de finanţator şi procentul de 25% de investitor. Cu alte cuvinte, văzând certificatul de plată nr. x din 24.09.2015, suma eligibilă aprobată pentru suprafaţa de 64,50 ha a fost stabilită la suma de 305.085 euro, respectiv 74,11% din valoarea totala a investiţiei de 412.851,66 euro, diferenţa de 107.766,66 euro fiind cota de participare la investiţie a investitorului.

Suma finanţată de 305.085 euro a fost calculat la valoarea fixă a sprijinului financiar pe suprafaţa eligibilă de 64,50 ha, valoare fixă (forfetară) de plată de 4.730 euro/ha (64,5 x4730 = 305.085 euro). Suma autorizată pentru plată în RON, la cursul valutar de 4,4048, a fost cea de 1.343.838,41 RON.

Situaţiile de lucrări şi facturile emise şi decontate sunt la nivelul sumei de 1.343.838,41 RON, autorizată prin certificatul de plată şi, din totalul sumei investite, această reprezintă 74,11%; diferenţa de sumă, până la cea de 1.818.528,26 RON fiind suportată de investitor, respectiv procentul de 25,89%.

Instanţei de fond, legat de existenţa celor două devize nr. 5 modificate, i-a fost comunicată corespondenţa electronică prin care s-a fost comunicat actul adiţional nr. x din 07.11.2014 la proiectul de execuţie nr. 331/24.03.2014, cu modificările aduse la devizul nr. 5, cu valoarea de 3.628.318 RON (la data de 25 martie 2015 ora 12:30).

In baza acestui act adiţional a fost întocmită Anexa 21 cu Centralizatorul privind costurile efectuate, potrivit căreia, în baza proiectului şi a contractului de finanţare, s-a finalizat investiţia şi a fost emisă ultima factură, nr. x din 15.04.2015, centralizator care evidenţiază exact suma aprobată de 1.818.529,26 RON, din care a fost achitată investitorului în baza contractului de finanţare suma de 1.343.838,41 RON, respectiv 74.11% din valoarea investiţiei.

Mai mult, la 27.03.2015 şi la 20.04.2015 se întocmesc procesele-verbale de recepţie cantitativă şi calitativă finală pentru programele de reconversia soiurilor şi reamplasarea parcelelor, toate acestea conducând la singura concluzie firească, aceea că, la data de 15.04.2015 era finalizată investiţia si la data de 20.04.2015 s-a realizat recepţia finală a acesteia.

La data de 30 aprilie 2015, prin e-mail, se comunică de către C. un nou act adiţional la devizul nr. 5, altul decât cel din data de 25 martie 2015, prin care se propun modificări la deviz, la valoarea lucrărilor de doar 3.039.246 RON, astfel că se impun următoarele precizări:

- actul adiţional a fost emis şi comunicat reclamantei şi finanţatorului ulterior datei la care a fost efectuată recepţia finală (data de 20.04.2015), ceea ce presupune că nu mai avea cum să aibă relevanţă asupra elementelor cantitative şi calitative recepţionate si nici asupra valorii totale a acestora de 1.818.529,26 RON;

- suma din cele două devize este diferită - 3.628.318 RON, în primul şi 3.039.246 RON în cel de al doilea (mai mare decât cea eligibilă şi cea finanţată);

- lucrările la obiectivul de investiţii, cantitativ şi calitativ, au fost achitate la nivelul sumei forfetare de 4. 730 RON/ha, diferenţa de 25,11% din valoarea eligibilă fiind suportată de către reclamantă.

Soluţia instanţei de fond este nelegală şi din perspectiva soluţiei pronunţate cu privire la motivarea actului administrativ, aspect care constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil, precum şi un impediment la realizarea efectivă a actului de justiţie; mai exact, trebuiau dezvoltate argumente în fapt şi în drept, de natură să justifice soluţia de respingere a contestaţiei, în contextul motivelor de nelegalitate invocate prin contestaţie

Pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat, de asemenea, recurs criticând sentinţa atacată ca nelegală prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

Instanţa pe fond a pronunţat sentinţa cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv prevederile art. 5 alin. (5) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011 şi ale pct. 2.5.1 din Ordinul nr. 247/2008 şi a Manualului de proceduri vers. 7.0 care prevede că "Măsura este eligibilă când procentul din tabelul inclus în procesul-verbal de recepţie finală este mai mic sau cel mult egal cu 75%." Contrar acestor dispoziţii, prima instanţă a reţinut în mod greşit că "sprijinul financiar acordat pentru fiecare măsură eligibilă din programele de restructurare/reconversie nu depăşeşte 75% din valoarea cheltuielilor efectuate".

In raport de prevederile art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 555/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieţei vitivinicole în ceea ce priveşte programele de sprijin, comerţul cu ţările terţe, potenţialul de producţie şi privind controalele în sectorul vitivinicol, plata unui sprijin financiar aferent unei scheme nu împiedică autoritatea publică cu competente în gestionarea fondurilor europene sau celelalte autorităţi naţionale şi europene cu atribuţii de control în domeniu de a efectua verificări privind acordarea sprijinului financiar.

Cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 4.000 RON, a solicitat respingerea cererii, sau reducerea onorariului întrucât, în speţă, subzistă criterii legale pentru exercitarea atribuţiei reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial: valoarea cauzei şi munca (activitatea) desfăşurată de avocat (complexitatea cauzei fiind un subcriteriu component al muncii, chiar dacă este menţionat de sine - stătător în C. proc. civ.).

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, pârâta Subscrisa Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, ca neîntemeiat, apreciind că prima instanţă a făcut o aplicare corectă a legii, hotărârea atacată fiind la adăpost de critici.

II. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 23 aprilie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 36 martie 2021.

III. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea nr. x/13.12.2013, înregistrată de reclamantă la APIA, reclamanta a accesat fonduri din bugetul Uniunii Europene, Fond FEGA, pentru programul de restructurare/reconversie - măsura II - Instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj, pentru reconversie plantaţii viticole, fiind validate pentru reclamantă cheltuieli eligibile în valoare de 1.818.529,26 RON.

În conformitate cu prevederile art. 2.5.1 din Anexa 1a Ordinului nr. 247/23.04.2008, APIA a plătit reclamantei 75% din cheltuielile validate, respectiv suma de 1.343.838,41 RON însă, în baza raportului de audit pe anul financiar 2015, al Autorităţii de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, s-au formulat constatări cu implicaţii financiare în cazul verificării dosarului cererii de plată nr. x/13.12.2013 a S.C. A. S.R.L., evidenţiindu-se o serie de cheltuieli care nu se pot susţine prin documente justificative, diferenţe între lucrările justificate ca fiind executate şi cele menţionate ca fiind executate, provenite din greşeli de calcul sau inadvertenţe între datele existente în contabilitatea firmei şi cele cuprinse în centralizatorul costurilor.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 13.05.2016, privind cererea de sprijin nr. x/13.12.2013, depusă de A. S.R.L., pârâta a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă bugetară datorată Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în valoare de 133.976,53 RON, aferent bugetului Uniunii Europene, fond FEGA, pentru programul de restructurare/reconversie măsura II- Instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj.

S-a stabilit că valoarea cheltuielii afectate de nereguli este 1.343.838,41 RON.

Din centralizatorul costurilor - Anexa 21, pentru măsura II - Instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj, rezultă că s-au efectuat cheltuieli validate de APIA Satu Mare, în sumă de 1.818.529,26 RON, însă din verificarea modului în care au fost validate costurile pentru măsura II au rezultat suplimentar şi alte sume nejustificate, după cum urmează:

1. Suma de 143.448 RON, fără TVA, aferentă facturii nr. x/15.04.2015, emisă de către firma D. S.R.L. pentru care există suspiciunea rezonabilă că nu a fost emisă până la data de 20.04.2015 când a avut loc recepţia cantitativă si calitativa finală pentru măsura II.

Din contabilitatea beneficiarului (fişa furnizorului globală la data de 28.12.2015), rezultă că în evidenţă este înregistrată factura nr. x/02.06.2015, şi nu factura nr. x/20.04.2015; şi, în cazul ambelor firme persoana împuternicită să le administreze este E.. De asemenea, în ambele firme sunt asociaţi unici, persoane cu acelaşi nume de familie cu persoana menţionată (F. şi respectiv E.). În afara firmei menţionate există şi alţi furnizori, pentru care au fost justificate costuri în anexa 21, aspect confirmat şi de beneficiar prin nota de relaţii solicitată, respectiv firmele G. S.R.L. (asociat unic E. şi administrator H.) şi I. (asociat unic H.), ce sunt în sfera de interese ale numitului E..

2. Suma de 44.355,69 RON, rezultată din lucrări ce nu respectă devizul pe categorii de lucrări, ataşat proiectului tehnic, cu modificări, din cadrul Planului individual al proiectului de reconversie viticolă pentru suprafaţa de 64,50 ha, aprobat şi finanţat la plată prin cererea x, măsura II - depus de A. S.R.L., fiind aprobate cantităţi mai mari decât cele din deviz, care trebuia să respecte prevederile cap. I, pct. 3.3 din Anexa OMADR nr. 247/2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campania 2013/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Suma de 2.365 RON, rezultată din erori de calcul în situaţia de lucrări nr. x (factura 433 - G.): încărcat + descărcat şpalieri - calcul corect 5,11 x 7,5 (tarif din situaţie lucrare) = 38,33 RON - şi erori de calcul (justificat prin situaţie lucrare şi inclus în anexa 21) 5,11 x 7,5 = 75 RON - diferenţa nejustificată fiind de 36,67 RON/ha x 64,50 ha = 2.365,21 RON.

4. Suma de 11.062 RON, reprezentând diferenţa între lucrările justificate ca fiind executate şi cele menţionate ca fiind executate de către APIA Satu Mare.

În situaţia de lucrări nr. x sunt incluse costuri reprezentând lucrări de prăşit mecanic pentru anul I de 6 ori, informaţie infirmată prin nota privind modul în care au fost executate lucrările de întreţinere în anul I şi II, întocmită de reprezentantul APIA Satu Mare, de unde rezultă că au fost executate numai 5 lucrări mecanice de natura celor justificate. (calcul 1029 RON/6 lucrări = 171,5 RON/lucrare x 5 lucrări/ha = 857,5 RON/ha x 64,5 ha = 55.309 RON, faţă de costul de 66.371 nejustificat).

5. Suma de 4.149,4 RON neprobată prin documente justificative şi care reprezintă diferenţa dintre suma de 75.719,75, nejustificată prin anexa 21, la cheltuieli de aprovizionare 10% şi suma de 71.70,35 RON, aferentă celor trei facturi prezentate ca şi documente suport. S-a solicitat prin nota de relaţii justificarea diferenţei, iar beneficiarul a prezentat şi factura de 22.995 RON, fără TVA, emisă în data de 14.08.2015, după data recepţiei măsurii II (20.04.2015).

În concluzie, totalul costurilor efectuate de beneficiar pentru măsura II "Instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj "este de 1.613.149,17 RON (1.818.529,26 - 205.380,09), însă conform manualului de proceduri vers. 7.0, măsura este eligibilă când procentul din tabelul inclus în procesul-verbal de recepţie finală este mai mic sau cel mult egal cu 75%, iar în cauză suma plătită beneficiarului de 1.343.838,41 RON, reprezentând un procent de 83,31%, (1.343.838,41 RON/1.613.149,17 RON), mai mare de 75%.

Conform subpunctului 2.5.1 din OMADR 247/2008 se impune ca sprijinul financiar acordat pentru fiecare măsură eligibilă din programele de restructurare/reconversie să nu depăşească 75% din valoarea costurilor efective necesare pentru realizarea acestora. Solicitantul va demonstra cu documente justificative efectuarea costurilor.

Împotriva acestui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin Decizia nr. 113/10.08.2016.

Analizând motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, potrivit căruia Decizia de soluţionare a contestaţiei este un act nemotivat, instanţa a constatat că este neîntemeiat.

Analizând conţinutul Deciziei de soluţionare a contestaţiei, prin prisma îndeplinirii condiţiilor cerute de exigenţa motivării, s-a reţinut că acesta relevă atât motivele de fapt cât şi cele de drept avute în vedere de Comisia de soluţionare a contestaţiei, care permit atât destinatarului său, cât şi instanţei să cunoască temeiurile deciziei atacate.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, privind greşita aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 92/2003, instanţa a constatat că nici acesta nu este întemeiat întrucât, chiar dacă verificarea reclamantei a avut loc perioada 03.05.2016-13.05.2016, sub imperiul Legii nr. 207/2016, verificarea şi constatările acesteia vizează o perioadă anterioară datei la care a intrat în vigoare Legea nr. 207/2016, respectiv anii 2013 - 2015, când era în vigoare O.G. nr. 92/2003. Or, oricărei situaţii de fapt create îi este aplicabilă legea în vigoare la momentul producerii ei, nu cea în vigoare la momentul constatării sale.

Cât priveşte susţinerea că nu pot constitui temei al verificării constatările Autorităţii de audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, s-a constatat că nici această susţinere nu poate fi primită, pentru că prin Hotărârea nr. 155/2014, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, a fost reglementat modul de organizare şi efectuare a auditului public extern de către Autoritatea de Audit asupra fondurilor comunitare nerambursabile şi a cofinanţării naţionale aferente, cuprins în capitolul VII din Hotărâre şi conform pct. 487, pct. 497, pct. 517 şi pct. 518.

Analizând dispoziţiile legale enunţate, s-a reţinut că pentru Autoritatea de Audit există obligaţia de a efectua controale la toate entităţile care gestionează, certifică, implementează şi/sau beneficiază de fonduri comunitare nerambursabile, asupra modului de gestionare a acestor fonduri, iar în măsura în care se constată nereguli cu ocazia controalelor efectuate, entitatea controlată are obligaţia de a lua măsuri care să asigure înlăturarea neregulilor şi recuperarea cheltuielilor nejustificate.

Analizând criticile reclamantei cu privire la temeinicia constatărilor, instanţa reţine că prin acţiunea formulată, reclamanta a formulat critici numai cu privire la sumele de 143.448 RON şi 44.355,69 RON, cu privire la care se susţine că în mod greşit au fost considerate neeligibile.

Pentru lămurirea tuturor aspectelor privind caracterul neeligibil al acestor sume, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza contabilă.

Cât priveşte suma de 143.448 RON, instanţa a solicitat expertului să determine dacă pentru lucrările înscrise în factura nr. x/15.04.2015, au fost emise mai multe facturi şi de asemenea dacă au fost efectuate mai multe plăţi pentru aceleaşi lucrări, iar prin expertiza efectuată, s-a concluzionat că factura nr. x/15.04.2015 a fost înregistrată în evidenţele contabile ale reclamantei o singură dată, în luna iunie 2015, cu dată de emitere greşită, 02.06.2015, întrucât factura originală a fost depusă la APIA şi abia în luna iunie s-a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, în baza copiei xerox a exemplarului 3 al facturii primite de la D. S.R.L.. Aşadar, din omisiune nu a fost înregistrată în luna aprilie, eroarea privind data emiterii fiind posibilă datorită ilizibilităţii datei de pe exemplarul facturii în baza căruia s-a efectuat înregistrarea.

Experta a reţinut că prestările nominalizate în factura nr. x/15.04.2015 şi în situaţia de lucrări nr. x, fac parte din Devizul pe categorii de lucrări nr. x "Întreţinere plantaţie vie an II" ataşate planului individual 3794/29.11.2013 aprobat, şi reclamanta a justificat executarea acestor lucrări prin prezentarea procesului-verbal de recepţie lucrări din 15.04.2015 şi a situaţiei de lucrări nr. x, semnate atât de către D. S.R.L. în calitate de executant cât şi de A. S.R.L. în calitate de beneficiar.

În urma aprobării finanţării de 75% din totalul valorii cuprinse în Centralizatorul costurilor realizate şi validate de către APIA, privind lucrările angajate în cererea de sprijin x/13.12.2013 şi proiectul tehnic, factura nr. x/15.04.2015 a fost decontată de către APIA o singură dată, la data de 30.09.2015, cu ordinul de plată nr. x.

Faţă de aceste constatări, instanţa a apreciat că faptul înregistrării facturii în contabilitate cu o dată greşită de emitere nu este de natură a atrage neeligibilitatea cheltuielii, de vreme ce lucrările cuprinse în factură au fost executate, factura a fost achitată societăţii pretatoare, aceasta a fost aprobată la plată şi decontată de APIA doar o dată.

Împrejurarea că atât reclamanta cât şi societatea prestatoare, D. S.R.L. sunt administrate de către aceeaşi persoană, respectiv E., nu poate constitui motiv de apreciere a neeligibilităţii cheltuielii, care faptic a fost realizată pentru efectuarea unor lucrări şi ele realizate în fapt.

De altfel, s-a reţinut că pârâta nu a susţinut inexistenţa lucrărilor şi nici că s-ar fi decontat bani pentru lucrări neexecutate, ci doar eroarea privind data, care, aşa cum am arătat, prin ea însăşi nu poate determina aprecierea neeligibilităţii cheltuielii.

Cât priveşte suma de 44.355,69 RON, s-a reţinut că aceasta are mai multe componente, conform devizului nr. 5 (săpat gropi pentru fruntaşi şi ancore lucrare pentru 64,5 ha; repartizat şpalieri la locul plantării; fixat fruntaşi şi mijlocaşi; ancorat şpalieri fruntaşi) şi reprezintă cheltuieli neeligibile, fiind rezultatul nerespectării devizului pe categorii de lucrări, întrucât la validarea costurilor şi prin documentele justificative depuse la APIA în vederea încasării sprijinului financiar, nu s-a ţinut cont de actul adiţional nr. x/24.03.2014, prin care se modificau unele tarife şi cantităţi la devizul pe categorii de lucrări nr. 5.

Raportat la modificările efectuate prin actul adiţional nr. x/24.03.2014, au fost efectuate calcule pentru fiecare din componentele sumei:

- săpat gropi pentru fruntaşi şi ancore, pentru 64,5 ha s-a stabilit că între devizul de lucrări ataşat proiectului tehnic, verificat la decontare de APIA şi cantităţile şi tarifele aprobate prin devizul de lucrări nr. x modificat a rezultat o cheltuială neeligibilă de 11.424 RON;

- repartizat şpalieri la locul plantării s-a stabilit că între devizul de lucrări ataşat proiectului tehnic, verificat la decontare de APIA şi cantităţile şi tarifele aprobate prin devizul de lucrări nr. x modificat a rezultat o cheltuială neeligibilă de 6.790 RON;

- fixat fruntaşi şi mijlocaşi s-a stabilit că între devizul de lucrări ataşat proiectului tehnic, verificat la decontare de APIA şi cantităţile şi tarifele aprobate prin devizul de lucrări nr. x modificat a rezultat o cheltuială neeligibilă de 11.036 RON;

- ancorat şpalieri fruntaşi s-a stabilit că între devizul de lucrări ataşat proiectului tehnic, verificat la decontare de APIA şi cantităţile şi tarifele aprobate prin devizul de lucrări nr. x modificat a rezultat o cheltuială neeligibilă de 15.105 RON.

Prin răspunsul la obiecţiunile formulate, s-a arătat că actul adiţional la proiectul de execuţie pentru înfiinţări plantaţii viticole nr. 331/24.03.2014, are prevăzut în conţinut modificări la Devizul nr. 5 "Instalarea sistemului de susţinere" constând în enumerarea unor materiale, cantităţi de materiale care se modifică şi ataşat acestui act este noul deviz pe categorii de lucrări nr. x, valoarea de3.039.246 RON, faţă de 3.628.318 RON cât era prevăzută iniţial.

Instanţa a constatat că aceste aspecte, reţinute de expert, sunt confirmate de valorile cuprinse în Devizul pe categorie de lucrări nr. x ataşat Actului adiţional nr. x/24.03.2014, care are o valoare de 3.039.246 RON, faţă de Devizul pe categorie de lucrări nr. x iniţial, care are o valoare de 3.628.318 RON şi, prin urmare, raportat la împrejurarea că la momentul verificării cheltuielilor aferente proiectului şi decontării lor, APIA Satu Mare a avut în vedere valoarea devizului iniţial, o valoare mai mare decât cea cuprinsă în devizul modificat, este corectă constatarea neeligibilităţii sumei de 44.355 RON.

Cât priveşte celelalte sume, de 2.365 RON, 11.062 RON şi 4.149,4 RON, considerate cheltuieli neeligibile prin procesul-verbal de constatare nereguli atacat, cu privire la care reclamanta nu a formulat critici, instanţa a reţinut neeligibilitatea lor.

În consecinţă, din valoarea de 205.380,09 RON stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă prin procesul-verbal de constatare a neregulilor, trebuia înlăturată valoarea de 143.488 RON, cu privire la care instanţa a stabilit că este eligibilă şi efectuând scăderea acestei valori din totalul de 205.380,09 RON, rezultă suma de 61.932,09 RON, cheltuială neeligibilă, care scăzută din valoarea aprobată a proiectului, de 1.818.529,26 RON, rezultă un total de 1.756.597,17 RON. Aplicând la această sumă procentul de 75% prev. de pct. 2.5.1 din Ordinul nr. 247/2008, rezultă că reclamanta era îndreptăţită la decontarea sumei de 1.317.447,87 RON, faţă de 1.343.838,41 RON cât i s-a decontat.

Pentru a afla debitul datorat de reclamantă bugetului APIA, se impune scăzută din valoarea decontată de APIA, de 1.343.838,41 RON, valoarea decontabilă susmenţionată, de 1.317.447,87 RON, rezultând o valoare de 26.390,54 RON, care reprezintă valoarea creanţei bugetare datorate, rezultată din nereguli.

În temeiul art. 453 C. proc. civ. a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 4.000 RON, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru în valoare de 50 RON şi onorar expert în valoare de 3.950 RON.

2. Analiza motivelor de casare

a. După cum rezultă din considerentele şi limitele recursului exercitat de către reclamantă, criticile acesteia sunt circumscrise sumei de 26.390,54 RON, diferenţa dintre suma decontată de pârâtă - 1.343.838,41 RON - şi cea la care era îndreptăţită, respectiv 1.317.447,87 RON.

Un prim argument al reclamantei recurente este acela că centralizatorul costurilor - Anexa 21, aferent cererii de plată nr. x/13.12.2013, cuprinde cheltuielile validate în cuantum de 1.818.528,26 RON (valoarea totală a investiţiei aprobate), însă neeligibilitatea sumei de 44.355,69 RON, reţinută în urma controlului a fost evidenţiată şi de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, care a stabilit că realitatea lucrărilor aferente devizului nr. 5 nu a fost probată cu documente justificative. Pe de altă parte, referirea la Certificatul de plată nr. x/24.09.2015, ca fiind documentul care ar face dovada existenţei şi a realităţii lucrărilor este nerelevantă, în condiţiile în care analiza auditorilor a vizat tocmai suspiciunea rezonabilă privind lipsa de eligibilitate a documentelor prezentate în justificarea lucrărilor.

Mai mult, deşi reclamanta recurentă face referire la suma de 26.390,54 RON, diferenţa dintre suma decontată de pârâtă - 1.343.838,41 RON - şi cea la care era îndreptăţită, 1.317.447,87 RON; este de observat că, pentru cheltuielile de 2.365 RON, 11.062 RON şi 4.149,40 RON, şi care au influenţat cuantumul creanţei bugetare, nu au fost formulate critici de nelegalitate prin acţiunea introductivă, astfel că, în privinţa neeligibilităţii acestora, Înalta Curte nu se va pronunţa, pentru a respecta limitele investirii atât a primei instanţe, prin cererea de chemare în judecată, cât şi a instanţei de control judiciar, prin declaraţia de recurs.

Un al doilea argument avut în vedere de reclamanta recurentă, vizează împrejurarea că lucrările au fost efectuate în raport de primul Deviz pe categorie de lucrări nr. x, cu o valoare de 3.628.318 RON, au fost recepţionate, ca atare, la 20.04.2015, fiind astfel justificată realizarea investiţiei.

Însă, trebuie remarcat că, la momentul efectuării verificării cheltuielilor a fost avut în vedere actul adiţional la proiectul de execuţie nr. 331/24.03.2014 care a adus modificări la Devizul nr. 5; or, în condiţiile în care atât actul adiţional cât şi modificările aduse devizului sunt parte integrantă din proiect, nu se poate susţine, cu suficient temei, că aceste modificări nu au relevanţă, din perspectiva finalizării lucrărilor conform solicitării reclamantei, transpuse în devizul nr. 5, care a stat la baza solicitării reclamantei de modificare a planului iniţial.

În acest sens sunt şi prevederile cap. III pct. 5.1. din Ordinele nr. 247/2008, care prevăd că "Modificarea planului individual aprobat, cu excepţia suprafeţelor totale, se poate face din motive obiective de cel mult două ori pe campanie viticolă, justificându-se în scris modificarea acestuia, (…)" această modificare trebuind să fie supusă aprobării de către "comisia prevăzută la pct. 4.4 o cerere însoţită de un memoriu justificativ, nu mai târziu de 30 de zile lucrătoare de la apariţia oricărei situaţii care impune modificarea planului. După obţinerea aprobării, aceasta se depune la centrul judeţean A.P.I.A.", potrivit pct. 5.2.

Aşa fiind, este cert că eligibilitatea cheltuielilor făcute în baza actului adiţional, trebuia analizată din perspectiva celui de-al doilea deviz, aşa cum a fost aprobat, cu modificările aduse materialelor şi cantităţilor de materiale, astfel că, sub acest aspect, hotărârea atacată este la adăpost de critici, relativ la valoarea cuprinsă în Devizul nr. 5 modificat.

Şi, nu în ultimul rând, deşi reclamanta a apreciat sentinţa atacată ca nelegală, din perspectiva soluţiei pronunţate cu privire la criticile vizând nemotivarea actului administrativ contestat, Înalta Curte constată că, sub acest aspect, recurenta nu a formulat critici efective cu privire la soluţia primei instanţe, limitându-se doar la invocarea acestei nelegalităţi, astfel că în această privinţă, exercitarea controlului judiciar nu este posibilă, astfel că aceste critici vor fi apreciate ca neîntemeiate.

b. În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, care a susţinut incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Relativ la pretinsa aplicare greşită a legii, recurenta a susţinut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 - a fost indicat eronat alin. (5) - şi ale pct. 2.5.1 din Ordinul nr. 427/2008 şi a Manualului de proceduri vers. 7.0, însă este de remarcat că trimiterea la aceste dispoziţii legale este formală, nefiind indicată pretinsa nelegalitate a hotărârii judecătoreşti atacate, din această perspectivă.

Astfel, în ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, prima instanţă a reţinut, în mod just, competenţa Autorităţii de Audit de a efectua audit public extern la societatea reclamantă, în raport de pct. 487, 497 şi 518 din Hotărârea nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi.

În aceeaşi măsură, au fost respectate dispoziţiile pct. 2.5.1 din Ordinul nr. 427/2008 şi a Manualului de proceduri vers. 7.0, prin raportare la procentul de 75% din valoarea cheltuielilor efectuate şi cuprinse în cererea de plată nr. x/13.12.2013. În acest sens, fiecare tip de cheltuieli a fost analizat din perspectiva eligibilităţii acestora, concluziile expertizei tehnice fiind avute în vedere de către instanţa de fond, în măsura concludenţei, pertinităţii şi utilităţii lor.

Pe de altă parte, respectarea prevederilor art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 555/2008, cu privire la recuperarea de către statele membre a ajutorului plătit, în cazul în care o operaţiune nu a fost realizată în totalitate, nu poate fi pusă la îndoială, în condiţiile în care instanţa de fond a înlăturat justificat, o parte din cheltuielile reţinute prin actul de control, menţinând obligaţia de plată a creanţei bugetare stabilite în mod legal.

Şi, în fine, relativ la dispoziţia primei instanţe de obligare a pârâtei la plata, parţială, a cheltuielilor ocazionate reclamantei de prezentul litigiu, Înalta Curte apreciază că, şi sub acest aspect, sentinţa atacată este la adăpost de critici, prin prisma art. 453 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care recurenta a fost căzută în pretenţii, ca urmare a admiterii, în parte, a acţiunii introductive. Referitor la solicitarea de reducere a onorariului, este de remarcat că activitatea depusă de apărătorul ales al reclamantei justifică cuantumul acordat de către instanţa de fond, acesta fiind unul rezonabil, din perspectiva dificultăţii litigiului, a volumului de muncă efectiv depus, concretizat în formularea acţiunii introductive şi a celorlalte acte de procedură.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, nefiind întrunite criticile invocate prin motivele de recurs, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursurile formulate în cauză vor fi respinse ca nefondate, iar hotărârea atacată va fi păstrată ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 168/CA/2018-P.I. din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2021.