Extraordinary appeal in administrative litigation rejected for failure to invoke statutory grounds of absolute jurisdictional incompetence or court composition defects
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal filed by the plaintiff against a prior decision by the same court, thereby leaving the 2019 judgment— which had dismissed the plaintiff's administrative action as unfounded—in final force. The dispute concerned a contencioso-administrative matter originally involving the National Integrity Agency, where the plaintiff sought to challenge the outcome of a cassation trial that had previously overturned a lower court ruling. The appellate court held that the appeal failed to satisfy the strict conditions for an extraordinary remedy, as the plaintiff's arguments did not align with the exhaustive grounds specified by law for annulling a final judgment, such as absolute lack of jurisdiction or violation of the court's composition. The decisive legal basis for the dismissal was Article 503(2) point 1 of the Code of Civil Procedure, which limits extraordinary appeals to cases where the judgment was rendered by a jurisdictionally incompetent court or in violation of composition norms, and Article 504 of the same Code, which mandates the rejection of appeals that do not fall within these statutory hypotheses.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 504 C. proc. civ; Extraordinary appeal in administrative litigation rejected for failure to invoke statutory grounds of absolute jurisdictional incompetence or court composition defects: Reţinând prin urmare, că motivele invocate de contestator nu sunt susceptibile a fi încadrate în ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., instanţa având în vedere dispoziţiile art. 504 C. proc. civ. va respinge prezenta contestaţie în anulare ca inadmisibilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 20 mai 2020
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 6340 din data de 11 decembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ a admis recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 99 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, rejudecând, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare A., întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ.
Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., conform căruia:
"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când …. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;."
Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată în recurs nu poate conduce la retractarea hotărârii prin intermediul contestaţiei în anulare, fiind necesară conformarea contestatorului la cerinţele imperative prevăzute de dispoziţiile legale anterior evocate, în sensul respectării şi motivării acestora.
În consecinţă, având în vedere că în cauză nu poate fi vorba de o contestaţie în anulare în forma prevăzută de dispoziţiile legale anterior citate, contestaţia în anulare formulată în prezenta cauză urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea, se va avea în vedere că, dispoziţiile legale invocate sunt restrictive şi se limitează la cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege şi că motivele invocate de contestatorul A. nu pot constitui motive de contestaţie în anulare în sensul prevederilor legale menţionate, având în vedere caracterul de cale de atac extraordinară al contestaţiei în anulare.
Reţinând prin urmare, că motivele invocate de contestator nu sunt susceptibile a fi încadrate în ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., instanţa având în vedere dispoziţiile art. 504 C. proc. civ. va respinge prezenta contestaţie în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de B. împotriva deciziei civile nr. 6340 din data de 11 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.