Statutory deadline for revision based on conflicting definitive judgments: expiration of one-month period triggers peremptory dismissal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision to reject the revision request, which leaves the original civil judgment in full force. The dispute concerned a request for revision of a final civil judgment against a local public authority, where the appellant argued that the original decision violated the res judicata authority of another definitive judgment from the same tribunal. The decisive legal basis was the mandatory one-month statutory deadline for filing a revision under Article 511(1)(8) of the Code of Civil Procedure, which requires the action to be filed from the date the last conflicting judgment became final; because the appellant filed the revision nearly three months after the original judgment became final on November 15, 2016, without providing justified reasons for the delay, the late-filing exception (tardivitate) was correctly admitted, resulting in the loss of the right to pursue the extraordinary remedy of revision.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 180 C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Statutory deadline for revision based on conflicting definitive judgments: expiration of one-month period triggers peremptory dismissal: The dispute concerned a request for revision of a final civil judgment against a local public authority, where the appellant argued that the original decision violated the res judicata authority of another definitive judgment from the same tribunal. The decisive legal basis was the mandatory one-month statutory deadline for filing a revision under Article 511(1)(8) of the Code of Civil Procedure, which requires the action to be filed from the date the last conflicting judgment became final; because the appellant filed the revision nearly three months after the original judgment became final on November 15, 2016, without providing justified reasons for the delay, the late-filing exception (tardivitate) was correctly admitted, resulting in the loss of the right to pursue the extraordinary remedy of revision.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis for dismissing the appeal as unfounded and rendering the decision final.
The procedural basis for the application of the Code of Civil Procedure within the administrative litigation context.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 mai 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 februarie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2389/15.11.2016, pronunţate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2015.
2. Decizia instanţei de fond
Prin decizia nr. 53 din data de 5 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinţei civile nr. 2389 din data de 15.11.2016, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata Primăria Oraşului Voluntari prin primar, ca tardivă.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat în mod greşit ca tardivă cererea de reviziure formulată.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat A. ca nefondat, pentru următoarele argumente:
Înalta Curte reţine că cererea de revizuire formulată de A. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză este decizia civilă nr. 2389/15.11.2016, pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2015. În opinia recurentului, această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2110 din 1.11.2016, pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2015.
Înalta Curte arată că împărtăşeşte concluzia primei instanţe desprinsă în urma analizei corespunzătoare realizată asupra înscrisurilor din dosare, din perspectiva prevederilor legale aplicabile şi apreciază astfel ca fiind justă şi deplin fundamentată juridic constatarea în sensul că cererea de revizuire formulată de revizuentul A. este tardivă.
Din verificarea actelor dosarului de fond rezultă că decizia civilă nr. 2389/15.11.2016 pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2015 a rămas definitivă la data de 15.11.2016, iar revizuentul a introdus calea de atac la data de 23.02.2017, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură.
Întrucât revizuentul a exercitat calea extraordinară de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., constată că, în mod corect instanţa de fond, a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca tardiv formulată.
Prin urmare, faţă de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al criticilor recurentului, confirmând totodată legalitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Dată
Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 53 din data de 5 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.