EU financial corrections as administrative measures under CJUE precedent, not retroactive sanctions, in public procurement disputes

Şedinţa publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice - Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene - POR, a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 282/09.10.20l5 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.01.2013 privind contractul de finanţare nr. x/17.06.2010 cod SMIS 13218, cu titlul "Modernizare iluminat public pe artera principală în municipiul Suceava", emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând anularea acestor acte administrative.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 123 din din data de 19 septembrie 2017 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Suceava prin Primar A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene POR, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 123 din din data de 19 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Suceava prin Primar, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 şi O.G. nr. 79/2003, subliniind încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile.

Referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/26.02.2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 236/07.04.2015, prin care s-a reţinut că prevederile art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greşit pentru determinarea aplicabilităţii noilor norme de drept substanţial, respectiv existenţa sau nu a unor activităţi de control în desfăşurare la momentul intrării în vigoare a noii legi fără a se raporta la legea în vigoare la momentul naşterii raportului juridic. Rezultă că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, schimbarea ulterioară a condiţiilor legale neavând nicio influenţă asupra legalităţii acestuia.

Recurenta a arătat că procedura de achiziţie publică în legătură cu care a fost reţinută pretinsa abatere s-a derulat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Principiul neretroactivităţii legii civile este cu atât mai relevant cu cât actul normativ ulterior introduce concepte, ipoteze legale şi sancţiuni noi, diferite de cele existente anterior.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, dar şi a apărărilor înfăţişate în întâmpinarea intimatului pârât, Înalta Curte, în urma propriei evaluări a probatoriului administrat în cauză, prin raportare la prevederile legale incidente apreciază că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată, în sarcina recurentei-reclamante a fost stabilită prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.01.2013 privind contractul de finanţare nr. x/17.06.2010 cod SMIS 13218, cu titlul "Modernizare iluminat public pe artera principală în municipiul Suceava", emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, menţinută prin Decizia nr. 282/09.10.2015, o corecţie financiară de 10% din valoarea contractului de servicii nr. x/14.12.2009 încheiat între UAT Municipiul Suceava şi B. S.R.L.. Valoarea creanţei bugetare rezultate din aplicarea corecţiei financiare menţionate era de 9580,17 RON.

Verificările au vizat încălcarea normativelor legale în materie de achiziţie publică la atribuirea contractului de servicii nr. x/14.12.2009 către B. S.R.L., în sensul în care s-a solicitat "minim un consultant cu experienţă pentru proiecte de investiţii finanţabile prin programe ale Uniunii Europene.".

Din cuprinsul notei de constatare rezultă că, autoritatea pârâtă, în vederea aplicării corecţiei financiare, cu referire la contractul de servicii, a concluzionat în sensul că reclamanta, ca autoritate contractantă a încălcat prevederile art. 178 alin. (2), art. 179 şi art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 8 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data procedurii.

Cu referire la contractul de servicii, autoritatea intimată a susţinut prin actele de control că ţinând seama de faptul că serviciile achiziţionate sunt de proiectare şi întocmire documentaţii tehnice, iar în documentaţia de atribuire este precizat că vor fi selectaţi doar acei operatori economici care au ca obiect de activitate proiectare de instalaţii electrice şi sunt atestaţi ANRE, cu experienţă în proiectare (P.Th., D.E.) pentru instalaţii electrice de iluminat public, atunci când solicită ca cerinţă obligatorie ca în echipa propusă pentru executarea contractului să facă parte un consultant şi un analist financiar cu experienţă în cadrul unor proiecte cu finanţare din partea UE, autoritatea contractantă asimilează sursa de finanţare cu complexitatea proiectului.

Or, cerinţa privind experienţa specifică în cadrul unor proiecte cu finanţare din programele Uniunii Europene nu este strict necesară pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia.

Trecând la examinarea punctuală a criticilor recurentei reclamante cuprinse în cererea de recurs, întemeiate pe motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul esenţial invocat în susţinerea nelegalităţii şi netemeiniciei sentinţei atacate, îl reprezintă pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile, urmare a aplicării O.U.G. nr. 66/2011, deşi procedura de achiziţie publică în legătură cu care a fost reţinută pretinsa abatere a fost derulată cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data derulării acesteia.

Nu sunt întemeiate criticile referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, reiterate prin cererea de recurs, întrucât, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond care de altfel a realizat o analiză detaliată a conţinutului O.U.G. nr. 66/2011 prin raportare la dispoziţiile O.G. nr. 79/2003, nu poate fi vorba în cauză despre aplicarea retroactivă a actului normativ menţionat, şi mai cu seamă că prin aplicarea sancţiunii prevăzute de acesta nu i-a fost creat recurentei reclamante niciun prejudiciu.

Înalta Curte arată totodată, în completarea argumentaţiei înfăţişată de judecătorul fondului şi faţă de susţinerea recurentei în sensul incidenţei în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/26.02.2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 236/07.04.2015, că, fără a contesta desigur caracterul obligatoriu al acestor decizii, în prezenta cauză are prevalenţă hotărârea CJUE pronunţată în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Judeţul Neamţ şi Judeţul Bacău, la data de 26 mai 2016, privind cererile de decizie preliminară formulate de Curtea de Apel Bacău, deplin relevantă.

Instanţa de trimitere, prin cele două cereri preliminare, a adresat CJUE mai multe întrebări, urmărind se afle, inter alia, şi daca art. 98 alin. (2) primul paragraf, a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că, corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fonduri structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt masuri administrative sau dimpotrivă este vorba despre sancţiuni administrative, sens în care devine incident principiul aplicării retroactive a sancţiunii mai puţin severe, precum şi în ce măsură principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice.

Prin hotărârea menţionată, CJUE a statuat în sensul că potrivit articolului 98 alin. (2) din Regulamentul nr. 1083/2006, corecţiile financiare la care trebuie să procedeze statele membre când constată neregularităţi au ca scop retragerea unui avantaj dobândit în mod nejustificat de operatorii economici, corecţiile efectuate în contextul descris fiind măsuri administrative iar nu sancţiuni, astfel că întrebarea vizând principiul aplicării retroactive a sancţiunii mai puţin severe este rămasă fără obiect.

A mai arătat în mod expres CJUE că principiul securităţii juridice impune ca orice situaţie de fapt să fie, în mod normal, apreciată în lumina normelor în vigoare la data producerii, dar, deşi legea nouă produce efecte numai pentru viitor, ea se aplică în lipsa unei derogări şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi. Potrivit aceleiaşi jurisprudenţe nici aplicarea principiului încrederii legitime nu poate împiedica la modul general ca o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementarii anterioare.

Drept urmare, acordând deplină eficienţă principiului supremaţiei dreptului comunitar, şi faţă de dezlegarea fără echivoc cuprinsă decizia CJUE sus arătată, Înalta Curte reţine netemeinicia criticilor reclamantei privind neretroactivitatea legii civile.

Nefondate sunt în opinia instanţei de control judiciar şi celelalte susţineri ce vizează fondul cauzei, mai cu seama că, din chiar maniera de formulare a lor se observa că nu reprezintă veritabile critici în raport cu hotărârea instanţei de fond, recurenta reclamantă reluând, practic, parţial conţinutul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte arată totodată că împărtăşeşte concluzia primei instanţe desprinsă în urma analizei cuprinzătoare realizată asupra întregului probatoriu administrat în cauză, din perspectiva prevederilor legale aplicabile şi apreciază astfel ca fiind justă şi deplin fundamentată juridic constatarea în sensul că reclamanta nu a făcut în cauza, dovada existenţei prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate dintre aplicarea textelor neconstituţionale şi prejudiciul invocat.

În fine, şi în ceea ce priveşte neregulile constatate cu referire la contractul de servicii, Înalta Curte reţine pertinenţa şi justeţea concluziilor primei instanţe, în sensul că reclamanta nu contestă existenţa neregulilor care au dus la aplicarea corecţiilor financiare, ci, că, referitor la situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de constatare (respectiv neregulile constând în introducerea cerinţei ca din echipa propusă pentru prestarea serviciilor de proiectare iluminat public şi întocmire documentaţii să facă parte un consultant şi un analist financiar cu experienţă profesională în cadrul unor proiecte cu finanţare din programele Uniunii Europene, cerinţele în cauză constituind limite pentru viitorii ofertanţi, contrara dispoziţiilor legale) s-au aplicat alte prevederi legale decât cele incidente la data controlului, respectiv prevederile O.U.G. nr. 66/2011 în locul prevederilor O.G. nr. 79/2003.

Or, nu aplicarea dispoziţiilor tranzitorii prevăzute de dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 a condus la aplicarea corecţiei financiare arătate, ci săvârşirea de nereguli în legătură cu procedura de achiziţie publică, respectiv natura restrictivă a cerinţelor în discuţie rezultând tocmai urmare analizei realizate din perspectiva dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data derulării procedurii de achiziţie publică. Însă, aşa cum bine a reţinut instanţa de fond, contatarea neregulilor anterior menţionate nu a fost a fost contestată în mod eficient de către reclamantă. Prin urmare, faţă de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al criticilor recurentei reclamante, confirmând totodată legalitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Suceava prin Primar împotriva sentinţei nr. 123 din data de 19 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2020.