Appeal against dismissal of claim for restitution of unapproved water tariffs under civil supply contract rejected

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la data de 30.07.2018, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, a solicitat obligarea pârâtei la constatarea şi stabilirea sumelor încasate cu încălcarea dispoziţiilor legale în perioada 2010-2015, în baza contractului Tl/01.02.2010 precum şi la constatarea şi stabilirea sumelor care depăşesc preţul de 0,75 RON/mc plus TVA, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, obligarea paratei la sancţiuni civile de 3000 RON/zi pentru fiecare zi de întârziere peste cele 30 în care trebuie să îşi îndeplinească obligaţia, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 1500/CA din data de 15.11.2018, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu şi a declinat spre competentă soluţionare Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.

Cauza a fost înregistrată la data de 04.12.2018 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 91/CA-PI din data de 13.05.2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.

A respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Compania de Apă Oradea S.A. şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.530 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 91/CA-PI din data de 13.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Se susţine că hotărârea recurata nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi totodată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, deoarece în motivarea acesteia nu sunt arătate motivele pentru care se îndepărteaza susţinerile şi probele recurentei reclamante, aşa cum au fost reiterate în cererea de chemare în judecata iar argumentele respingerii acţiunii nu au o legătura nici cu dreptul material incident, respectiv cu art. 43 alin. (7) din Legea 51/1996, care prevedea astfel:

"Preţurile, tarifele şi taxele speciale stabilite şi practicate cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz."

Se susţine că aceasta forma a alin. (7) din art. 43 al Legii 51/2006 a fost valabil pe toata perioada în litigiu, adică din 2010 şi până în anul 2015 când de altfel, intimata-pârâtă a înţeles că nu are un aviz de la ANRSC pentru preţul apei furnizate din anul 2010, preţ care să cuprindă doar producţia şi transportul apei furnizate, aşa cum are aviz din anul 2015, iar instanţa de judecata a curţii de apel nu a înţeles să argumenteze respingerea acţiunii la temeiul de drept şi la răspunsurile ANRSC anterioare litigiului în care are aceiaşi poziţie.

Recurenta precizează că după ce a formulat o cerere de chemare în judecata, intimata a înţeles să îşi nuanţeze răspunsul şi să se eschiveze de la îndeplinirea obligaţiilor legale ce îi incumbă.

Concret, se arată că intimata-parata ANRSC, prin răspunsul înregistrat cu nr. x din 04.11.2015 arată explicit ca acest operator, intimata-intervenientă Compania de apa Oradea, este supusă prevederilor Legii 241/2006, arătând textual ca nu poate sa stabilească preţul la apa fără avizul intimatei-parate ANRSC, că în conformitate cu art. 35 alin. (9) preturile/tarifele operatorilor economici care produc/si/sau transporta apa dintr-un sistem in alt sistem de alimentare si o livrează intr-un alt sistem de alimentare se vor determina in baza elementelor de cheltuieli aferente acestor activităţi, cu defalcarea preturilor/tarifelor de producere iar aceste preturi se aproba de ANRSC, aşadar, arătând explicit ca la nivelul judeţului Bihor, Compania de apa Oradea are aprobat un preţ pentru apa potabila produsa si transportata intr-un alt sistem de alimentare in vederea redistribuirii pentru întreaga arie de 0,75 RON fără TVA începând doar din 08.04.2015.

Mai mult, în aceiaşi adresa, intimata-parata ANRSC precizează expres faptul ca in temeiul art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006, preturile, tarifele si taxele speciale stabilite si practicate cu încălcarea dispoziţiilor legii sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit si constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz, ba si mai mult practicarea unor preturi si sau tarife neaprobate sau mai mari decât cele aprobate de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate servicii de utilităţi publice, reprezintă fapta contravenţionala sancţionată cu amenda de la 30.000 RON la 50.000 RON in conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (4) lit. e) din Legea 51/2006.

Ulterior, intimata-parata ANRSC, prin adresa x/22.02.2016 comunica textual ca, S.C. Compania de apa S.A. Oradea, are activitate de producere si transport a apei potabile livrata dintr-un sistem intr-un alt sistem in vederea redistribuirii-cum este si cazul Comunei Olcea, astfel că livra apa potabila doar in punctul de delimitare al responsabilităţilor, care este constituit de contorul de branşament montat in incinta Staţiei de repompare Belfir-Buzasd, context in care responsabilitatea sa încetează întrucât nu exercită si distribuţia în reţeaua de apa a comunei, activitate si preţ pe care le are avizate doar din data de 08.04.2015.

Totodată, intimata-parata ANRSC, la punctul 1 din aceiaşi adresa arata ca pentru activitatea de producere, transport si distribuţie a apei potabile are avize nenumărate, ultimul fiind din 23.12.2015 dar aceste avize ale preţului conţin si activitatea de distribuţie in reţele a apei, activitate pe care nu o presta Compania de apa Oradea deoarece distribuţia o efectua recurenta-reclamanta prin serviciul propriu specializat.

Intimata-parata ANRSC îşi exprima explicit refuzul dar îl nuanţează cu trimiteri la texte de lege care nu au incidenţa în cauza deoarece contractul si clauzele acestuia trebuiau sa respecte legea si nu invers după cum ar rezulta din răspunsul intimatei-parate care văzându-se pusa in situaţia de a constata efectiv o încălcare a dispoziţiilor art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006 nu vrea sa dea curs aplicării acestuia cu toate ca anterior prin răspunsurile trimise şi reiterate mai sus, arata explicit ce se întâmplă în astfel de cazuri.

Ca atare, atâta timp cat intimata-parata nu a înţeles sa dea curs atribuţiilor pe care legea i le conferă si se eschivează de la aceasta obligaţie nu se poate face altceva decât sa se constate ca aceasta nu are o justificare in a nu-şi îndeplini obligaţiile legale, indiferent de forma sub care se manifesta acest comportament.

Mai mult, raportând starea de fapt la art. 14 alin. (2) din Legea 51/2006, recurenta susţine că intimatei ANRSC îi aparţine atributul de verificare şi constatare.

Încercarea de eschivare, precum şi motivarea instanţei de judecata nu pot fi avute in vedere în prezenta cauza întrucât motivele refuzului de a-si îndeplini atribuţiile sunt necunoscute, cum necunoscute, străine pricinii si nelegale sunt motivele respingerii acţiunii, astfel încât afirmă ca astfel de constatări sau verificări nu pot fi efectuate de către autoritatea care avizează preţul gazelor naturale sau al energiei electrice, cum si-ar dori intimata-parata, ci doar de către aceasta, iar din moment ce nu îşi îndeplineşte atribuţiile legale si apoi se opune la admiterea acţiunii sub diferite pretexte, nu poate decât să considere ca are o evidenta atitudine duplicitara si este de rea credinţa.

Ca atare, ţinând cont de aceste principii, transpuse in atribuţii explicite de legiuitor, de răspunsul intimatei-parate, se poate observa ca aceasta nu a respectat nici principiul echidistantei si echilibrului, nici al protejării intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii, si cu atât mai puţin îşi exercită competentele si atribuţiile conferite prin lege, fată de toţi operatori, prin raportare la acest răspuns prin care se eschivează de la constatarea practicării şi a încasării nelegale a unor sume de către un operator în temeiul art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006.

4. Apărările formulate în cauză:

Intimata Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice - A.N.R.S.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Precizează că potrivit art. 43 alin. (7) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "preţurile, tarifele şi taxele stabilite şi practicate cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi sunt nelegale, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz."

Prin sintagma "cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi" legiuitorul a avut în vedere "practicarea unor preţuri şi/sau tarife neaprobate sau mai mari decât cele aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilităţi publice sau de autoritatea de reglementare competentă, după caz, în baza metodologiilor stabilite de autorităţile de reglementare competente.", or S.C. Compania de Apă Oradea S.A. nu se află în niciuna din situaţiile menţionate mai sus, aceasta practicând în perioada 2010-2015, preţuri aprobate de A.N.R.S.C.

Pe de altă parte, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea a încheiat cu S.C. Compania de Apă Oradea S.A. un contract de furnizare/prestare, fapt reţinut şi de instanţa de fond, având ca obiect furnizarea apei potabile în punctul de delimitare (contorul de branşament) în vederea alimentării cu apă a localităţilor arondate comunei Olcea.

Prin urmare, în continuare susţine că între Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea şi S.C. Compania de Apă Oradea S.A. a fost încheiat un contract civil, guvernat de normele civile în vigoare la momentul încheierii, respectiv anul 2010, fapt reţinut foarte bine si de instanţa de fond.

Or, conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare, "Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa." Aceleaşi dispoziţii regăsindu-se şi în vechiul C. civ., în vigoare la data încheierii contractului, respectiv anul 2010.

Pentru a întări ce a amintit şi instanţa de fond în motivarea sentinţei, susţine că prin adresa nr. x/16.01.2017 comunicată de A.N.R.S.C. Tribunalului Bihor, la solicitarea acestei instanţe, în dosarul nr. x/2015, s-a arătat că începând cu data de 29.11.2012. odată cu modificarea Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, prin Legea nr. 204/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 13/2008, operatorii care produc şi/sau transportă apă într-un sistem de alimentare şi o livrează în alt sistem de alimentare au obligaţia de a practica preturi/tarife aprobare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (6 şi (8 din lege (în prezent art. 35 alin. (9) din Legea nr. 241/2006. republicată, cu modificările si completările ulterioare), până la această dată neexistând cadru legal pentru reglementarea preţurilor pentru apa livrată în vederea redistribuirii în alt sistem.

Pe de altă parte, şi recurenta avea posibilitatea de a verifica dacă preţul practicat de S.C. Compania de Apă Oradea S.A. este aprobat potrivit prevederilor legale în vigoare, având în vedere că livrarea apei s-a făcut în baza unui contract civil încheiat între cele două părţi, aşa cum menţionează şi instanţa de fond

Împrejurarea că ulterior încheierii contractului, respectiv noiembrie 2012, Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006 a creat premisele legale pentru fundamentarea tarifelor operatorilor care produc şi/sau transportă apă într-un sistem de alimentare şi o livrează în alt sistem de alimentare nu echivalează cu o modificare de drept a contractului în executare, în măsura în care se doreşte acest lucru, părţile contractante aveau posibilitatea adiţionării contractului, în sensul modificării clauzei referitoare la stabilirea preţurilor/tarifelor conform noilor reglementări.

Trebuie menţionat şi faptul că obligaţia cunoaşterii şi respectării legislaţiei specifice o aveau atât operatorul, cât şi utilizatorul.

Mai mult decât atât recurenta a încălcat legislaţia specifică serviciilor comunitare de utilităţi publice, distribuind apă potabilă cumpărată de la S.C. Compania de Apă Oradea S.A. la utilizatorii din aria unităţii administrativ teritoriale şi omiţând să precizeze că pe toată această perioadă (2010-2015) nu a solicitat şi obţinut avizul A.N.R.S.C, conform normelor metodologice, aprobate prin Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 65/2007, ceea ce denotă o recunoaştere a acestui fapt.

Prin urmare, preţul plătit de utilizatorii de pe raza administrativ teritorială a comunei Olcea, în perioada 2010-2015, pentru activitatea de distribuţie aferentă serviciului de alimentare cu apă nu era avizat de A.N.R.S.C. fapt despre care recurenta nu face vorbire în niciun înscris.

Mergând pe apărările invocate de recurentă ar rezulta că şi aceasta a încasat de la utilizatorii săi (locuitorii comunei Olcea) sume necuvenite şi pe care ar trebui să le restituie, neavând avizul A.N.R.S.C.

Se mai arată că instanţa de fond a reţinut corect împrejurarea că "avizul A.N.R.S.C. se putea obţine numai la solicitarea operatorului economic şi pe baza unei metodologii de calcul al tarifului apei,...", mai mult, se reţine că în cazul de faţă nu se poate reţine culpa pârâtei pentru faptul că preţul plătit de utilizatori ... nu era avizat de A.N.R.S.C . . . . . . . . . .

Mai trebuie precizat că recurenta nu a obiectat cu privire la preţul practicat de către operator, până în anul 2015 când a primit adresa cu noul preţ al apei furnizate, nu a solicitat vreo explicaţie cu privire la preţul prestat, ceea ce ne conduce la concluzia că nu avea nemulţumiri legat de cuantumul acestuia.

Chiar concluzia instanţei de fond este aceea că recurenta nu s-a considerat prejudiciată de acea clauză contractuală privind preţul la apă, până în anul 2015 când a primit adresa cu noul preţ al apei furnizate.

O ultimă precizare ar mai trebui făcută referitor la faptul că în mod greşit apreciază recurenta că dosarul nr. x/2015 a fost respins deoarece A.N.R.S.C. nu a constatat încălcarea tarifelor, ţinând seama că instanţa precizează că "adresele invocate de reclamantă din 06.11.2015 şi 22.02.2016 provenind tot de la ANRSC nu pot fi aplicate cazului de faţă aşa cum invocă reclamanta. în concluzie, în speţă nu sunt aplicabile prev. art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006."

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivele de recurs invocate de reclamantă se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost interpretate sau aplicate greşit normele de drept material.

Hotărârea instanţei de fond cuprinde expunerea situaţiei de fapt rezultată în urma probatoriilor administrate, motivele de fapt şi de drept precum şi raţionamentul judecătorului care conduce la soluţia pronunţată, dar şi răspunsul la argumentele invocate de ambele părţi, fiind clară şi precisă, de natură a garanta exercitarea controlului judiciar.

Ca atare, invocarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu este aptă să formeze convingerea instanţei supreme că hotărârea atacată este viciată din acest punct de vedere.

Cu privire la încălcarea normelor de drept material, s-a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu neobservarea prevederilor art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice.

Potrivit acestui text de lege "preţurile, tarifele şi taxele stabilite şi practicate cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz."

Se observă că acest text de lege a fost în vigoare pe tot timpul derulării contractului încheiat între părţi, respectiv 2010-2015, acesta fiind temeiul legal în baza căruia recurenta a solicitat intimatei pârâte verificarea legalităţii tarifului achitat în această perioadă.

În fapt, recurenta reclamantă a încheiat cu S.C. Compania de Apă Oradea S.A. contractul de furnizare/prestare x/01.02.2010 având ca obiect furnizarea apei potabile în punctul de delimitare (contorul de branşament) în vederea alimentării cu apă a localităţilor arondate comunei Olcea.

Prima instanţă a reţinut că acest contract este unul civil, guvernat de normele civile în vigoare la momentul încheierii, respectiv anul 2010, conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Acest aspect este confirmat şi de instanţa de control judiciar, având în vedere că acesta nu reprezintă un contract de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, încheiat între un operator şi o autoritate publică locală, aşa cum este reglementat de Lg. 51/2006, ci un contract între operator şi utilizator de furnizare a apei potabile până la un punct de delimitare.

Prima instanţă a reţinut just că începând cu data de 29.11.2012, odată cu modificarea Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, prin Legea nr. 204/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 13/2008, operatorii care produc şi/sau transportă apă într-un sistem de alimentare şi o livrează în alt sistem de alimentare au obligaţia de a practica preţuri/tarife aprobare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (6)-(8) din lege (în prezent art. 35 alin. (9) din Legea nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare), până la această dată neexistând cadru legal pentru reglementarea preţurilor pentru apa livrată în vederea redistribuirii în alt sistem.

Însă, pentru perioada ulterioară acestui moment 2012-2015, intimata ANRSC a susţinut că nu poate verifica nivelul preţului pe care S.C. Compania de Apă Oradea S.A. trebuia să-l practice pentru serviciile prestate comunei Olcea, având în vedere că avizarea de către A.N.R.S.C. a preţurilor şi tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, se poate face numai:

- pe baza solicitărilor operatorilor sau operatorilor economici, conform art. 9 alin. (1) din Metodologia de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 65/2007;

- în conformitate cu Metodologia de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 65/2007, care prevede, la art. 6 că "Preţurile şi tarifele aferente serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare se fundamentează, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de autoritatea de reglementare competentă, pe baza cheltuielilor de producţie şi exploatare, a cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, a costurilor pentru protecţia mediului, a costurilor financiare asociate creditelor contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, şi includ o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi o cotă de profit."

Recurenta îşi concentrează argumentele de nelegalitate prin prisma a două adrese primite de la ANRSC, respectiv x din 04.11.2015 şi x/22.02.2016, prin care i s-a adus la cunoştinţă în esenţă, împrejurarea că S.C. Compania de apa Oradea are aprobat un preţ pentru apa potabila produsă şi transportată într-un alt sistem de alimentare în vederea redistribuirii pentru întreaga arie, de 0,75 RON fără TVA, începând doar din 08.04.2015, iar pe de altă parte, că această societate nu efectua şi serviciul de distribuţie în reţeaua de apă a comunei recurente.

Aşadar, este necontestat faptul că intimata intervenientă are avizat preţul reglementat de ANRSC doar din data de 08.04.2015, acest aviz neputând produce efecte retroactive.

În acest context, intimata pârâtă nu poate fi acuzată de duplicitate sau de poziţii contrare în raport de stadiul procedurii, întrucât prin adresele invocate de recurentă a citat din dispoziţiile legale incidente, însă a precizat de fiecare dată că avizul de preţ pentru Compania de apă Oradea a intervenit la data de 08.04.2015. astfel că doar din acel moment poate fi verificată legalitatea stabilirii preţului.

Pe de altă parte, pentru a stabili dacă în cauză sunt aplicabile prevederile legale invocate, respectiv art. 43 alin. (7) din Legea 51/2006, trebuie pornită analiza de la contextul legislativ în vigoare în perioada de referinţă (2010-2015).

Astfel, în conformitate cu art. 8 din Legea 51/2006 privind serviciile utilitare de utilităţi publice: (1) Autorităţile administraţiei publice locale au competenţă exclusivă, în condiţiile legii, în tot ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice. (2) În exercitarea competenţelor şi atribuţiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilităţi publice, autorităţile administraţiei publice locale adoptă hotărâri în legătură cu:

i) stabilirea, ajustarea, modificarea şi aprobarea preţurilor, tarifelor şi taxelor speciale, cu respectarea normelor metodologice elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare competente;

j) aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice, după caz, pe baza avizului de specialitate emis de autorităţile de reglementare competente;

Art. 9 alin. (2) Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi operatori, stabilite în baza prevederilor prezentei legi, sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, după caz, în funcţie de forma de gestiune adoptată. În vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1) autorităţile administraţiei publice locale au, în relaţia cu operatorii serviciilor de utilităţi publice, următoarele drepturi:

d) să aprobe stabilirea, ajustarea sau, după caz, modificarea preţurilor şi tarifelor serviciilor de utilităţi publice propuse de operatori, în baza metodologiilor elaborate de autorităţile de reglementare potrivit competenţelor acordate acestora prin legea specială;

g) să refuze, în condiţii justificate, aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor propuse de operator, iar pentru serviciile care funcţionează în condiţii de monopol, să solicite avizul autorităţilor de reglementare competente.

ART. 23 alin. (3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităţi publice se stabileşte prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, în funcţie de natura şi starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport preţ/calitate, de interesele actuale şi de perspectivă ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi de mărimea şi complexitatea sistemelor de utilităţi publice.

Art. 39 (1) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice este permisă numai pe baza licenţei emise sau recunoscute, după caz, de autorităţile de reglementare competente şi a contractului de delegare a gestiunii, respectiv a hotărârii de dare în administrare.

Art. 43 (3) Preţurile şi tarifele aferente serviciilor de utilităţi publice se fundamentează, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de autorităţile de reglementare competente, pe baza cheltuielilor de producţie şi exploatare, a cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, a costurilor pentru protecţia mediului, a costurilor financiare asociate creditelor contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, şi includ o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi o cotă de profit.

(4) Stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor serviciilor de utilităţi publice se fac cu respectarea metodologiilor de calcul elaborate de autorităţile de reglementare competente.

(5) Preţurile şi tarifele pentru plata serviciilor de utilităţi publice se propun de operatori şi se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, cu respectarea metodologiilor elaborate de autoritatea de reglementare competentă. Hotărârile autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, vor ţine seama, după caz, de avizele de specialitate ale autorităţilor de reglementare competente.

Art. 12 alin. (1) lit. i) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006 (în vigoare din 2012):1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin autorităţile administraţiei publice locale adoptă hotărâri sau emit dispoziţii, după caz, privitoare la:…" aprobarea preţurilor, tarifelor şi taxelor speciale pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, cu respectarea reglementărilor în vigoare;"

Art. 13. (1) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să verifice, să aprobe sau să respingă, în condiţiile legii, fără a periclita rentabilitatea, calitatea şi eficienţa serviciului, preţurile şi tarifele propuse de operatori, precum şi să urmărească modul de respectare de către aceştia a normelor metodologice pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor elaborate de A.N.R.S.C. şi aprobate prin ordin al preşedintelui acesteia.

În raport de toate aceste reglementări legale, se observă că autoritatea locală are atribuţii şi competenţe în ce priveşte modalitatea de organizare şi atribuire a contractelor de utilităţi, iar în baza principiului unei bune administraţii era obligată să adopte cea mai eficientă soluţie pentru utilizatorii finali.

Mai mult, se observă că, în temeiul legii şi al atribuţiilor sale stabilite de legiuitor, aceasta trebuia să verifice dacă operatorul ales are licenţele şi avizele necesare prestării serviciului reglementat, dar şi atribuţii referitoare la modalitatea de stabilire şi ajustare a preţului.

În consecinţă, recurenta nu se poate prevala de propria culpă în nerespectarea atribuţiilor legale ce îi reveneau pentru a justifica, după încetarea contractului, o eventuală nelegalitate a acestuia.

Astfel, deşi avea mai multe posibilităţi legale de a ajusta preţul contractului, ba mai mult, avea şi o obligaţie legală în acest sens, aceasta a acceptat o conivenţă cu operatorul serviciului şi a achitat un preţ neavizat de autoritatea de reglementare, în baza unui contract civil. Aşa fiind, nu este îndreptăţită la acest moment să invoce nerespectarea legislaţiei cu privire la stabilirea preţului, de vreme ce preţul pentru serviciu de apă şi canalizare a fost avizat de ANRSC în anul 2015 la solicitarea intimatei interveniente.

Cum până la acea dată, serviciul a fost prestat în baza unui contract civil, la un preţ neavizat de ANRSC, autoritatea nu poate verifica legalitatea acestuia, din perspectiva unor dispoziţii legale ce nu se aplică raportului juridic dintre părţi.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea împotriva sentinţei nr. 91/CA/2019-PI din 13 mai 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.