Prosecutor's transfer appeal rejected; Council's workload-based refusal upheld

Şedinţa publică din data de 19 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 27 mai 2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 579/2018, emisă de pârât, şi obligarea pârâtului să aprobe transferul reclamantei în principal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, iar în subsidiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 182 din 23 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 182 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs, reclamanta A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi rejudecând cauza să se admită cererea de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamantă a apreciat în opoziţie cu opinia instanţei de fond că nu se pot retine determinante doar anumite criterii dintre cele prevăzute în art. 3 din Regulamentul privind transferul si detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor si procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/09.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ci trebuie coroborate si analizate toate criteriile în vederea luării unei decizii transparente si obiective (Decizia nr. 4682/2013 a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie si Decizia nr. 1455/07.04.2017 a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, anexate cererii introductive).

În privinţa sa, reclamanta apreciază că erau îndeplinite mai multe criterii, nu doar din punct de vedere personal (viata de familie, soţul care este de asemenea din localitatea de domiciliu, ataşamentul meu real faţă de oraş etc.), ci şi din punct de vedere profesional (vechimea mai mare la unitatea de parchet de la care solicitam transferul, îndeplinirea de atribuţii atât pe activitatea de supraveghere a urmăririi penale, cât si pe cea judiciară).

În consecinţă, la momentul punerii în balanţa a tuturor acestor criterii cu cel privitor la criteriul volumului de muncă, apreciază că nu se poate acorda întâietate doar acestui din urmă criteriu, criteriu care a stat oricum la baza emiterii avizelor de către Parchetele implicate în procedura transferului. Tocmai din această perspectivă, apreciază că avizele nu pot fi avute în vedere, în condiţiile în care ele vizează volumul de activitate al unităţilor de parchet.

De asemenea, trebuie menţionat faptul că datele comunicate cu privire la volumul de activitate nu sunt suficient de exacte pentru a estima încărcătura reală a unei unităţi de parchet/procuror, în condiţiile în care schemele de personal sunt diferite (pot exista colege aflate în concediu de maternitate care, deşi nu desfăşoară efectiv activitate, se iau în considerare la procentul de ocupare a schemei de personal) sau suferă diferite perioade de oscilaţie (perioade scurte în care la un moment dat un anumit Parchet se confruntă cu posturi de execuţie libere, care însă se ocupă ulterior cu uşurinţă, întrucât există interes pentru respectiva unitate - situaţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa unde, la acest moment, schema este completă).

Prin urmare, în urma analizei comparative a tuturor criteriilor, consideră că se impunea aprobarea transferului său, fiind prioritară cererea sa prin prisma criteriilor care o avantajau.

În drept, recursul recurentei-reclamante se încadrează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât a depus întmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată raportat la criticile ce i-au fost aduse, faţă de probatoriul administrat, dar şi prin prisma prevederilor legale aplicabile şi a jurisprudenţei relevante, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare înfăţişate.

În ceea ce priveşte situaţia litigioasă, Înalta Curte reţine că prin Hotărârea nr. 579 din 23 octombrie 2018, emisă de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori a fost respinsă cererea de transfer formulată de reclamanta A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla.

În raport de criticile recurentei-reclamante, instanţa de recurs reţine că în mod corect instanţa de fond în soluţionarea cauzei a avut în vedere prevederile art. 3 din Regulamentul transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006.

În conformitate cu art. 3 din acest Regulament pentru soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi acute în vedere următoarele criterii:,,- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care se solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soţului sau soţiei;

- distanţa dintre domiciliu şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate şi situaţia familială."

Instanţa de fond a efectuat o analiză a actului administrativ contestat din perspectiva acestor criterii şi în mod corect a reţinut că pârâtul a emis o hotărâre în raport de aceste criterii, dar şi prin analiza comparativă a cererii formulată de reclamantă şi cererile formulate de doamna procuror B., respectiv de domnul procuror C..

Instanţa de fond a reţinut corect că din perspectivă procedurală nu se poate identifica vreun element care să atragă nulitatea hotărârii întemeiată pe lipsa motivării, analiza sa făcându-se eminamente în raport de echilibrul şi obiectivitatea conţinutului Hotărârii contestate, dar şi prin analiza comparativă cu celelalte solicitări de transfer.

Înalta Curte reţine din criticile recurentei-reclamante că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că volumul de muncă la Parchetul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitate reprezintă argumentul hotărâtor al respingerii cererii de transfer. Cu privire la această poziţie, instanţa de recurs constată că instanţa de fond a efectuat o analiză completă argumentelor reclamantei şi a avut în vedere analiza criteriilor profesionale, respectiv vechime în muncă, avizele date de unităţile de parchet implicate şi în final volumul/încărcătura de dosare a procurorului care cere transferul.

Înalta Curte apreciază că aceste criterii vizate de pârât şi care au stat la baza respingerii cererii de transfer au prioritate faţă de condiţiiile enumerate de reclamantă şi care au în vedere viaţa privată a acesteia.

Înalta Curte reţine că, instanţa de fond a subliniat în considerentele sentinţei recurate că, analiza cererii de transfer făcută de secţia pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate individual al fiecărui procuror şi nu încărcătura generală la nivel de parchet.

Cu toate acestea, prin critica dezvoltată în cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă reiterează ideia conform căreia criteriul volumului/încărcăturii pe unitate de parchet este greşit. Înalta Curte apreciază din contră că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi clar că s-a avut în vedere în ceea ce priveşte volumul, strict încărcătura de dosare pe cap de procuror, iar în speţă acesta reprezintă un criteriu obiectiv în soluţionarea unei cereri de transfer.

Înalta Curte apreciază totodată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că pârâtul a efectuat o analiză comparativă echilibrată oferind argumente pentru admiterea unor cereri de transfer şi respingerea cererii reclamantei, chiar dacă acestea sunt caracterizate prin mici diferenţe. În fapt, Înalta Curte înţelege că practic din cauza acestor minime diferenţe de conduită profesională, ori de vechime în muncă recurenta-reclamantă a dorit un control de legalitate al Hotărârii nr. 579/2018.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că criticile recurentei-reclamante nu sunt fondate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motivul de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 182 din 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2020.