Detainee’s damages claim over Ombudsman inaction barred as inadmissible; appeal quashed.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Disputes Section) rejected as unfounded the claimant's appeal against the first-instance judgment, which had dismissed the action as inadmissible; the initial judgment therefore stands, and the claimant does not obtain the EUR 100,000 in damages sought. The claimant, a detained person, had sued the Ombudsman Institution for failing to refer detainees' rights violations to the administrative court. The court held that the action was inadmissible under Law No. 554/2004 on administrative disputes because the claimant had not challenged a typical or assimilated administrative act, nor proven an unjustified refusal by the defendant that harmed any right, and had failed to attach the administrative act or response as required by Art. 12; thus no ground for cassation under Art. 488(1)(8) Civil Procedure Code was established.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 201 din C. proc. civ, art. 12 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Detainee’s damages claim over Ombudsman inaction barred as inadmissible; appeal quashed: The claimant, a detained person, had sued the Ombudsman Institution for failing to refer detainees' rights violations to the administrative court. The court held that the action was inadmissible under Law No. 554/2004 on administrative disputes because the claimant had not challenged a typical or assimilated administrative act, nor proven an unjustified refusal by the defendant that harmed any right, and had failed to attach the administrative act or response as required by Art. 12; thus no ground for cassation under Art. 488(1)(8) Civil Procedure Code was established.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as unfounded in administrative litigation.
Provides the rule for rejecting an appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 mai 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Instituţia Avocatului Poporului, obligarea la plata unor despăgubiri în cuantum de 100.000 euro pentru încălcarea obligaţiei de a sesiza instanţa de contencios administrativ în vederea apărării drepturilor deţinuţilor din penitenciare.
Prin decizia civilă nr. 281/02.02.2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi transmiterea dosarului Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2523 din 22 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât şi a respins acţiunea promovată de reclamantul A., aflat în stare de arest la Penitenciarul Bucureşti - Jilava, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUŢIA AVOCATUL POPORULUI, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2523 din 22 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de recurs, reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se admită cererea sa.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că se impune a fi respinsă excepţia inadmisibilităţii, instanţa de fond pronunţând o soluţie greşită cu privire la acest aspect. Acesta a reiterat situaţia de fapt care a condus la promovarea unei astfel de acţiuni şi a precizat că a efectuat procedura prealabilă printr-o serie de cereri succesive către judecătorul de drepturi şi libertăţi, dar şi către Instituţia Avocatului Poporului cu privire la situaţia sa.
Deşi recurentul-reclamant nu arată temeiul de drept pe care îşi formulează cererea de recurs, criticile invocate de acesta se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Instituţia Avocatului Poporului a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Cu privire la examinarea recursului
În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 08 septembrie 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 19 mai 2020.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte reţine că reclamantul prin cererea adresată instanţei a solicitat obligarea Instituţiei Avocatului Poporului la plata unor despăgubiri în cuantum de 100.000 euro pentru încălcarea obligaţiei de a sesiza instanţa de contencios administrativ în vederea apărării drepturilor deţinuţilor din penitenciare.
Instanţa de recurs apreciază că în mod corect, instanţa de recurs a reţinut că prin promovarea unei astfel de acţiuni, reclamantul nu a înţeles să conteste acte administrative, nici tipice, ce ar fi putut eventual consta în actele administrative emise de pârât, nici acte administrative asimilate, ce ar fi putut fi reprezentate de refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde unor cereri adresate de reclamant prin care s-ar fi solicitat sesizarea instanţei de contencios administrativ în condiţiile expuse în cererea de chemare în judecată.
Or, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."
Totodată, potrivit art. art. 12 din Legea nr. 554/2004 stabileşte că "Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situaţia în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu. În situaţia în care reclamantul introduce acţiune împotriva autorităţii care refuză să pună în executare actul administrativ emis în urma soluţionării favorabile a cererii ori a plângerii prealabile, va depune la dosar şi copia certificată după acest act."
În speţă din modalitate de formulare a acţiunii şi prezentare a argumentelor, instanţa de fond în mod corect a reţinut că reclamantul nu face dovada îndeplinirii condiţiilor minime pentru promovarea unei astfel de acţiuni. Din actele ataşate dosarului de fond nu rezultă proba contrarie opiniei instanţei de fond, considerente pentru care criticile recurentului-reclamant nu sunt întemeiate.
Aşadar în lipsa referirii la un act administrativ tipic sau asimilat, ori a unui refuz nejustificat care să vatăme vreunul din drepturile sale, promovarea unei astfel de acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal este inadmisibilă, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2523 din 22 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2020.