Extension of ethnic persecution benefits to individuals born during parental displacement under the 1940-1945 regulations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta C.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 8823 din 15 ianuarie 2004 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în urma Dictatului de la Viena din anul 1940, dobândind același statut personal cu al acestora, anume statutul de refugiată.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 133/PI din 9 martie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A.

A anulat hotărârea nr. 8823 din 15 ianuarie 2004 și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 7 septembrie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în categoria persoanelor care au fost persecutate din motive etnice, la care face referire art. 2 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt incluse și persoanele refugiate din Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena.

Cum reclamanta s-a născut în timpul refugiului, din momentul nașterii dobândește același statut, ca și părinții săi, de refugiat, suferind vexațiunile morale și materiale rezultate din condiția de persoană refugiată/strămutată, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut în esență că la data refugiului părinților săi, reclamanta nici nu era concepută, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut, ca și al părinților, deoarece s-a născut la un interval de 35 luni ulterioare strămutării.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Nu se contestă că reclamanta s-a născut la data de 7 septembrie 1944, în localitatea Nădlac, raionul Pecica, părinții săi fiind refugiați în această localitate, din Ardealul de Nord, la data de 2 octombrie 1941.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 133/PI din 9 martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.