Competence for medical service provider claims challenging health insurance audit and contract termination: civil versus administrative jurisdiction under Law No. 95/2006

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul secţiei a IV-a civilă a Tribunalului Bucureşti, reclamanta CENTRUL MEDICAL A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea Raportului de control privind acţiunea de control efectuată la furnizorul de servicii medicale paraclinice S.C. A. S.R.L., nr.x din data de 04.12.2018, emis de CASMB,

- constatarea nelegalităţii măsurilor de reziliere dispuse prin notificările de reziliere nr. x din data de 10.12.2018, respectiv nr. y din data de 10.12.2018,

- anularea adresei de respingere a contestaţiei formulate de reclamantă, nr. 436 din data de 10.01.2019,

- obligarea B. la plata sumei totale estimate la data introducerii cererii, de 4.822.808,63 RON, precum şi a dobânzii legale aferente, până la data plăţii efective, sumă compusă din contravaloarea serviciilor medicale prestate de reclamantă în perioada 01.12.2018-13.12.2018 şi neachitate şi din contravaloarea prejudiciului creat prin rezilierea nelegală a Contractului x din 2018, respectiv a Contractului de furnizare servicii medicale paraclinice în cadrul unor programe naţionale de sănătate curative cu nr. H.G. 0011 din 2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 3943 din data de 14.09.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal.

A declinat competenţa soluţionarii cererii formulată de reclamanta Centrul Medical A. prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti, în favoarea Tribunalului Brasov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 163 din 3 martie 2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Braşov - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată de instanţă, din oficiu.

A declinat, în favoarea Tribunalului Bucureşti - sectia a IV-a civilă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi pe cale de consecinţă,

În temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii în prezenta cauză şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţei, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă .

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material/teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că între reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de furnizor de servicii medicale, şi pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, a fost încheiat la data de 27.04.2018 Contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice nr. P0112/2018, conform H.G. nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale şi a Contractului cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019 şi Ordinului Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui CNAS nr. 397/836/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a H.G. nr. 140/2018, durata de valabilitate a contractului fiind stabilită pentru perioada 01.05.2018-31.12.2018, cu posibilitatea prelungirii. Între aceaşi părţi, a fost încheiat şi Contractul de furnizare de servicii medicale paraclinice în cadrul unor programe naţionale de sănătate curative cu nr. H.G. nr. 0011/2017.

În urma controlului efectuat de pârâta CASMB în perioada 26.06.2018-25.10.2018, având ca tematică verificarea documentelor care au stat la baza încheierii contractului, verificarea modului de respectare a clauzelor contractuale, verificarea concordanţei între serviciile medicale contractate, raportate şi decontate de CASMB, cu serviciile consemnate în evidenţele specifice existente la nivelul furnizorului, alte aspecte constatate cu ocazia acţiunii de control, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a întocmit Raportul de Control privind acţiunea de control efectuată la furnizorul de servicii medicale paraclinice S.C. A. S.R.L. nr.x din data de 04.12.2018, prin care s-au dispus o serie de măsuri, printre care şi rezilierea de plin drept a Contractului de Furnizare de servicii medicale, printr-o notificare. Împotriva Raportului în cauză a fost formulată contestaţie, respinsă conform Adresei nr. x din data de 10.01.2019, înregistrată la reclamantă sub nr. x din data de 21.01.2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care prevăd că "1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale", rezultă că raporturile juridice dintre părţi, născute ca urmare a încheierii Contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice nr. P0112/2018 şi Contractului de furnizare de servicii medicale paraclinice în cadrul unor programe naţionale de sănătate curative nr. H.G. nr. 0011/2017, sunt raporturi juridice de natură civilă.

Împrejurarea că, în cauză, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a procedat la efectuarea unui control referitor la respectarea celor două contracte încheiate între părţi şi că acest control s-a finalizat cu încheierea Raportului de control nr. x din data de 04.12.2018, întocmit chiar de către una din părţile contractelor de furnizare servicii medicale, respectiv Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, iar în baza acestui raport s-a procedat la rezilierea contractelor de furnizare de către pârâtă, nu conferă actului contestat caracter de act administrativ.

Controlul efectuat de una din părţile contractelor de furnizare servicii medicale, cărora legea, în mod expres, le conferă caracter civil, cu privire la respectarea clauzelor contractuale, nu conferă raportului de control întocmit caracterul unui act administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Raportul de control este emis în baza unor raporturi juridice contractuale de natură civilă şi nu în regim de putere publică, scopul raportului de control fiind stabilirea gradului şi modalităţii de îndeplinire a unor obligaţii contractuale de natură civilă, şi nu organizarea executării legii sau executarea în concret a legii, aşa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Acţiunile de control întreprinse de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, precum şi consecinţele acţiunilor de control, sunt reglementate în chiar Contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate în ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice, Raportul de control fiind emis în baza unui contract pe care însăşi Legea nr. 95/2006, prin art. 255 alin. (1), îl califică drept civil, astfel că nu este emis în regim de putere publică, ci în derularea unor raporturi contractuale de drept privat. Din aceeaşi perspectivă, împrejurarea că raportul de control poate fi contestat, aşa cum prevăd dispoziţiile Ordinului CNAS nr. 1012 din 2013, nu conferă actului contestat caracter de act emis în regim de putere publică, cât timp actul contestat are la bază raporturi juridice civile.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 95 şi 107 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, în raza căreia îşi are sediul pârâta pârâta Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Centrul Medical A. S.R.L. prin Administrator Judiciar C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.