Judicial Inspection challenge: Civil law arguments exceeding administrative disciplinary jurisdiction

Şedinţa publică din data de 19 mai 2020

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. x/2018 precum şi împotriva rezoluţiei de clasare nr. C19-358 emise de Inspecţia Judiciară.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 254 pronunţată în data de 11 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civilă nr. 254 pronunţată la 11 iunie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi restituirea dosarului la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că motivarea este sumară şi confuză, fapt ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Acesta susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că inspectorul judiciar a formulat răspuns asupra fiecărui aspect semnalat în sesizarea reclamantului.

De asemenea acesta consideră că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că petentul nu a făcut dovada încălcării de către magistraţii nominalizaţi în sesizarea a normelor de drept încălcate. Totodată apreciază că este greşită motivarea instanţei de fond prin care se reţine că s-ar încălca principiul independenţei judecătorului în exercitarea actului de justiţie, deşi a luat act de conduita magistraţilor de la Tribunalul Braşov din considerentele Deciziei nr. 996 din 20 iunie 2019 din care rezultă comportamentul dubios şi părtinitor al acestora.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte, constată că recurentul-reclamant şi-a întemeiat criticile formulate împotriva sentinţei recurate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., urmând a face analiza recursului din perspectiva acestui motiv de casare, chiar dacă recurentul în dezvoltarea cererii sale de recurs a prezentat o serie de aspecte ce vizau hotărârea completului de apel din cadrul Tribunalului Braşov, care au condus la formularea sesizării iniţiale către Inspecţia Judiciară şi care au făcut obiectul analizei efectuate în cuprinsul actului administrativ contestat.

Instanţa de recurs constată că prin sentinţa recurată s-a reţinut că argumentele reclamantului A. prin cererea adresată pârâtei Inspecţia Judiciară au vizat neredactarea în termenul legal a hotărârii nr. 996/2018 pronunţate în dosarul nr. x/2017 de către Tribunalul Braşov, precum şi exercitarea de către magistraţi a funcţiei cu rea-credinţă, prin încălcarea normelor de drept material.

Aşadar instanţa de fond a reţinut că reclamantul prin poziţia sa în faţa pârâtei a avut în vedere abaterea disciplinară prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303 din 2004, republicată, şi a susţinut încălcarea de către judecători a dispoziţiilor art. 6 C. proc. civ. (privind dreptul al un proces echitabil), art. 7 C. proc. civ. (privind principiul legalităţii), art. 8 C. proc. civ. (privind egalitatea), art. 20 C. proc. civ. (privind respectarea principiilor fundamentale), art. 22 C. proc. civ. (privind rolul judecătorului în aflarea adevărului), art. 430 C. proc. civ. (autoritatea de lucru judecat) şi art. 433 C. proc. civ. (puterea executorie - efect al hotărârii judecătoreşti).

Astfel în mod corect a reţinut instanţa de fond că argumentele invocate de reclamant iniţial în faţa pârâtei Inspecţia Judiciară, întemeiate pe temeiuri de drept cuprinse în C. proc. civ., vizează în fapt legalitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate de judecătorii vizaţi de plângere, considerente pentru care exced competenţei de analiză a pârâtei.

Reţinând cele de mai sus, Înalta Curte apreciază că argumentele prezentate în cuprinsul cererii de recurs prin care recurentul-reclamant îşi susţine motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. apreciind că instanţa de fond a întocmit o motivare sumară a hotărârii pronunţate, nefiind efectuată o analiză a tuturor aspectelor invocate de acesta în sesizarea iniţială sunt nefondate.

În temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În speţă, Înalta Curte, analizând raţionamentul juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă, prin raportare la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că nu pot fi identificate aspecte contradictorii, argumente străine de natura pricinii în considerentele sentinţei recurate, ori cum susţine reclamantul aspecte care să conducă la concluzia că instanţa de fond nu a răspuns tuturor argumentelor prezentate de acesta în cuprinsul cererii sale introductive.

Instanţa de fond astfel cum am arătat mai sus a pronunţat o hotărâre care s-a raportat la argumentele prezentate de părţi şi la textele de lege aplicabile în materie, aceasta având în vedere în conţinutul hotărârii recurate, elementele de fapt şi de drept care au condus la aprecierea sa, şi în mod corect a reţinut că nu acţiunea reclamantului este nefondată, deoarece argumentele reclamantului, emise prin contestaţia adresată Inspecţiei Judiciare nu pot fi cenzurate de această instituţie, întru-cât privesc aspecte ce ţin de legalitatea unei hotărâri judecătoreşti şi nu a avut în vedere strict conduita magistraţilor care au pronunţat acea hotărâre.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., şi, în baza art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 254 din 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2020.