Uncommunicated defense breach in competition fine challenge: appeal allowed, judgment quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019, din data de 23.01.2019, reclamnata S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL CONCURENTEI, solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, sa dispună anularea parţială a Deciziei dată în dosarul nr. x/2018 de către Consiliul Concurenţei, întrucât fapta imputată nu există şi, pe cale de consecinţă, nu se justifica aplicarea unei amenzi contravenţionale. Reclamanta cere să se constate că decizia contestată este lovită de nulitate absolută, întrucât nu este motivată. În subsidiar, solicită să se procedeze la individualizarea sancţiunii aplicate către minimul acesteia.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 175 din 17 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de inadmisibilitate invocată de către pârât.

A respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A, criticând-o pentru nelegaltate şi neteminicie, prin admiterea excepţiei inadmisibilitatii acţiunii, solicitând casarea hotărârii si, in temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea spre rejudecare in fond, având in vedere ca soluţia a fost data fara a intra in judecarea fondului si cu incalcarea dreptului la apărare in ceea ce priveşte excepţia invocata .

A arătat recurenta ca a contestat decizia ce i-a fost comunicata ca urmare a deliberării Plenului Consiliului Cocurentei din data de 19.12.2018, tocmai pentru ca a considerat ca aceasta nu este motivata, ca nu s-a precizat cu exactitate care este garvitatea faptei pentru care s-a procedat la sancţiunea aplicata, rezumandu-se doar la precizări generice, respectiv ca fapta se încadrează în categoria încălcărilor de gravitate mare, incalcand in mod flagrant dreptul său la apărare si prezumţia de nevinovăţie, motiv pentru care a solicitat pe cale de consecinţa constatarea nulităţii absolute a actului administrativ.

Prin intampinarea depusa, parata a invocat excepţia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, intampinare ce nu a fost comunicata reclamantei, motiv pentru care nu a putut sa facă apărări in acest sens, incalcand dreptul său la apărare.

A susţinut recurenta că instanţa de fond retine in mod greşit ca la data pronunţării sentinţei decizia nu era motivata, deşi aceasta a fost comunicata la data 17.04.2019 si, pe de altă parte, nu exista nicio diferenţa între minuta si decizie, ceea ce o indreptateste pe recurentă sa susţină in continuare motivele pe care le-a invocat.

De asemenea, parata nu a redactat decizia in termenul de 120 de zile de la data in care Plenul Consiliului Concurentei s-a pronunţat, respectiv 19.12.2018, având in vedere comunicarea acesteia din 17.04.2019, ceea ce conduce inca o data ca motivul pentru care reclamanta şi-a asumat sa conteste acea minuta este pe deplin indreptatit .

Având in vedere acestea si faptul ca în timpul judecaţii prezentului dosar la l7.05.2019, s-a comunicat si decizia in totalitate, lucru care nu a fost precizat de către parat, desi cunoştea acest lucru, ci, dimpotrivă, a susţinut ca reclamanta a contestat minuta si ca decizia nu a fost redactata, decizie care nu diferă ca motivare cu nimic de minuta comunicata, iar reclamanta nu a putut sa facă apărări pe excepţia invocata, prin necomunicarea intampinarii, a susţinut recurenta ca excepţia inadmisibilitatii cererii este nefondata, urmând a trimite cererea spre rejudecare in fond, având in vedere ca nu s-a pus in discuţia părţilor excepţia invocată si nu s-a trecut la cercetarea fondului .

In ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta a arătat că înţelege să conteste decizia nr. 75/19.12.2018, pe care a primit-o in timpul judecării in fond. A solicitat, în principal, anularea parţiala a Deciziei nr. 75 pronunţata in dosar nr. x/2018 de către Consiliul Concurentei, întrucât fapta imputata reclamantei nu exista si, pe cale de consecinţa, nu se justifica aplicarea unei amenzi contravenţionale: Pe cale de excepţie, a solicitat sa se constate ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta, intrucat nu este motivata; În subsidiar, in măsura in care se va susţine ca fapta imputata exista si a fost săvârşita, recurenta a solicitat sa se procedeze la individualizarea sancţiunii aplicate reclamantei către minimul acesteia .

Recurenta a prezentat situaţia de fapt, a arătat că Decizia care este contestata în prezenta cauză nu cuprinde o motivare în fapt cu privire la posibila încălcare de către reclamantă a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 si a art. 101 alin. (1) din TFUE, consecinţa directa a unei atare împrejurări fiind nulitatea absoluta a actului contestat.

Decizia contestata nu conţine o argumentaţie suficienta a elementelor de fapt care sa contureze măcar ideea de motivare a actului administrativ cu privire la recurentă, actul administrativ necontinand nici măcar un singur asemenea argument.

Or, din cuprinsul deciziei contestate rezulta ca s-a constatat încălcarea disp. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 si art. 101 alin. (1) din TFUE, prin realizarea unei înţelegeri si/sau practice concertate de impartire a pietei lucrărilor de construcţie de conducte pentru transportul de gaze naturale si lucrărilor conexe acestora dîn România, prin denaturarea procesului competitiv in cadrul procedurii de achiziţie publica, organizat de SNTGN TRANSGAZ S.A. in anul 2011, fara a motiva in vreun fel comportamentul anticoncurential pretins a fi avut de către reclamantă.

Decizia nu este motivata nici in ceea ce priveşte gravitatea faptei reţinute in sarcina reclmantei, rezumându-se doar la precizarea generica ca aceasta se încadrează in categoria încălcărilor de gravitate mare .

In acest context, încălcarea flagranta a dreptului la apărare si a prezumţiei de nevinovăţie, prin lipsa oricărei motivări a Deciziei cu privire la recurentă, nu poate avea drept consecinţa decât nulitatea absoluta a actului administrativ.

In ceea ce priveşte anularea parţiala a Deciziei, intrucat fapta imputata reclamantei nu exista si, pe cale de consecinţa, nu se justifica aplicarea unei amenzi contravenţionale, a arătat următoarele:

Din cuprinsul deciziei contestate nu se desprinde nicio proba care sa conducă in mod cert la existenta faptei anticoncurentiale reţinuta in sarcina reclamantei.

In ceea ce priveşte pretinsa fapta săvârşita, formulările generice ale deciziei par a retine in sarcina reclamantei realizarea unei înţelegeri si/sau practici concertate de împărţire a pieţei lucrărilor de construcţie de conducte pentru transportul de gaze naturale si lucrărilor conexe acestora din România, prin denaturarea procesului competitiv in cadrul procedurii de achiziţie publica, organizate de SNTGN TRANSGAZ S.A. in anul 2011.

In subsidiar, in măsura in care se va retine ca fapta imputata exista si a fost săvârşita de reclamanta, a solicitat sa se procedeze la reducerea sancţiunii amenzii aplicate reclamantei către minimul acesteia prevăzut de lege.

Fata de cele expuse a solicitat admiterea recursului casarea in totalitate a sentinţei atacate, trimiterea spre rejudecare in fond având în vedere ca sunt îndeplinite disp. art. 497 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor invocate în recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 206 C. proc. civ., "(1) întâmpinarea se comunică reclamantului dacă legea nu prevede altfel."

Din analiza actelor şi a lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliul Concurenţei nu a fost comunicată reclamantei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 206 C. proc. civ.

La data de 25.03.2019, la dosarul de fond a fost înregistrată întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliul Concurenţei, însoţită de minuta deciziei nr. 9/29018 emisă de Consiliul Concurenţei. Această întâmpinare nu a fost comunicată reclamantei.

La primul termen de judecată, din data de 17.05.2019, termen la care reclamanta nu a fost prezentă, instanţa de fond a acordat cuvântul asupra excepţiei inadmisibilităţii invocată de pârât prin întâmpinare, iar prin sentinţa pronunţată la aceeaşi dată a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins cererea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Poziţia părţii adverse din întâmpinare, privind excepţia inadmisiblităţii, a avut un impact major asupra rezultatului procesului, în condiţiile în care Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii, invocată prin întâmpinare, şi a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă .

Pe cale de consecinţă, necomunicarea întâmpinării şi punerea în discuţie a excepţiei inadmisibilităţii, despre care reclamanta nu a avut cunoştinţă pentru a formula apărări, a încălcat în mod evident dreptul acesteia la apărare, la un proces echitabil, în condiţii de contradictorialitate, conform disp. art. 6, 13 şi 14 C. proc. civ.

În cauza Muncaciu impotriva Romaniei, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2016, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat că a fost încălcat art. 6 paragraf 1 din Convenţie prin necomunicarea intampinarii. A reţinut Curtea că, întrucât articolul 6 § 1 al Convenţiei este destinat în primul rând protejării intereselor părţilor şi cele ale bunei administrări a justiţiei, aceste elemente sunt suficiente pentru Curte să concluzioneze că nu a fost examinată echitabil cauza reclamantulei, în lipsa dezbaterilor contradictorii. A arătat Curtea că principiul egalităţii armelor, element subsumat conceptului mai larg de proces echitabil, impune ca fiecărei părţi să i se acorde o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cazul în condiţii care să n-o dezavantaje substanţial în comparaţie cu partea adversa, având dreptul de a lua cunostinţă de orice observaţie din dosar de natura a influenţa soluţia din cauza şi de a o dezbate.

Pentru aceste motive, este fondat primul motiv invocat în recurs, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., ce conduce la casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare, astfel că Înalta Curte nu va mai analiza celelalte critici din cererea de recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 175 din 17 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal.

Caseaza sentinţa atacată şi trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.