Exclusion from animal welfare funds for artificially created production capacity exceeding commitment limits

Şedinţa publică din data de 19 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A a solicitat în contradictoriu cu parata A.P.I.A. - CENTRUL JUDEŢEAN IALOMIŢA anularea deciziei de excludere de la plata nr. b.2. IL010/02.02.2016 pentru anul II de angajament privind Măsura 215- plaţi privind bunăstarea animalelor-pachetul b)- păsări, anularea adresei nr. x/09.03.2016 prin care s-a soluţionat contestaţia administrativa si obligarea paratei la plata sumei de 1.838.348,60 euro si a dobânzilor legale penalizatoare aferente.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 503 din 17 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Ialomiţa, şi intervenienta forţată introdusă în proces Agenţia Pentru plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Aparat Central, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 503 din 17 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs, reclamanta A. S.A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar rejudecând cauza pe fond să se admită acţiunea.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat următoarele critici:

Aceasta apreciază că respingerea cererii de amânare a apărătorului reclamantei, pe care a considerat-o nejustificată, instanţa de fond a nesocotit dreptul la apărare si a infrânt prin aceasta şi dreptul la un proces echitabil, din perspectiva disp. art. 6 CEDO. Apărătorul a arătat că la data de 27.01.2017, atunci când au avut loc dezbaterile, nu se poate prezenta din motive obiective, având o altă cauză penală la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală (dosar nr. x/2014).

Recurenta afirmă că argumentele prezentate în acest sens sunt susţinute de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi de un raport de expertiză întocmit de o firmă specializată în audit.

Evident că prin maniera de a i se restrânge dreptul de a administra probe, recurenta apreciază că instanţa i-a îngrădit dreptul la un proces echitabil, instanţa reţinând că nu a dovedit susţinerile sale, după ce mai înainte i-a limitat dreptul de a administra probe.

Instanţa de fond a analizat superficial modul in care parata APIA Ialomiţa a respectat procedura de emitere a deciziei de excludere deiâ" plata si, mai cu seama, de soluţionare a contestaţiei administrative.

Conform Regulamentului-cadru de organizare si funcţionare a centrelor judeţene, aprobat prin Decizia nr. 1243/25.10.2013 de directorul general al APIA Aparat Central, directorul executiv al centrului judeţean îndeplineşte obiectivul de implementare a standardelor de control intern/managerial, in conformitate cu OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern.

Controlul intern se refera si la modul de realizare a etapelor procedurale de verificare administrativa si a îndeplinirii atribuţiilor personalului conform rolurilor atribuite pentru fiecare dosar de cerere de fonduri europene

Personalul din cadrul APIA, în cazul în care depistează o fraudă/iregularitate în domeniul său de activitate, este obligat să sesizeze în scris, în orice caz suspect de frauda sau iregularitate, serului sau ierarhic superior, iar acesta sesizează D.A.C.I.S. Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol (DAGIS) se află în subordinea directorului general şi are în componenţă două servicii: Serviciul antifraudă si Serviciul control intern.

Recurenta afirmă că din documentele existente, rezultă fără niciun echivoc faptul că la nivelul APIA Ialomiţa nu s-a procedat în această manieră.

În ceea ce priveşte problema extinderii capacităţii de producţie a uneia/unora dintre cele 7 ferme autorizate sanitar-veterinar aflate sub angajament şi a infiintarii unei noi ferme, respectiv Ferma nr. 8, cu cel 10 hale, redistribuite altor ferme, instanţa de fond a adoptat punctul de vedere exprimat de parata si intervenienta, fara a efectua o evaluare obiectiva a imprejurarilor care au determinat modificarea capacităţii sale de producţie.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanţa a continuat să fie părtinitoare şi să încline balanţa în favoarea APIA, reţinând în mod nejustificat faptul că nu ar fi depus reclamanta la dosarul cererii de plată schiţe ale măririi capacităţii de producţie, ci doar nişte decizii interne de reorganizare a fermelor, însă aşa cum a arătat, aceasta a susţinut că a depus la APIA documentaţie pentru fiecare ferma in parte.

În aceeaşi manieră, instanţa de fond a ignorat complet toate argumentele sale şi a adoptat integral apărarea paratei privind modificarea capacităţii de producţie a Fermei nr. 5(crestere de la 9 hale la 13 hale) si a Fermei nr. 8(reducere de la 10 hale la 4 hale), care s-ar fi produs pe perioada derulării anului II de angajament, ulterior perioadei legale de depunere a cererilor de plata pentru anul II de angajament (16.10.2013-15.11.2013). În realitate, extinderea capacităţii de producţie a avut loc anterior perioadei de depunere a cererilor de plată pentru anul II de angajament, aspect ce rezulta din interpretarea sistematica si cronologica a actelor emise de DSVSA. De asemenea, despre reorganizarea administrativa a fermelor APIA Ialomiţa a avut cunoştinţa, aspect ce rezultă din corespondenţa purtată cu această instituţie. Ca urmare, fiind vorba despre o majorare a capacităţii de producţie cu până la 50 %, aferentă unei cereri de plată depusă în condiţii regulamentare, conform prevederilor OMADR nr. 1125/2013, recurenta-reclamantă apreciază că cererea trebuia autorizata la plata si in cadrul anului II de angajament.

Recurenta apreciază că nu s-au respectat nici prevederile O.U.G. nr. 66/2011, şi anume de a implementa corespunzător şi la timp recomandările formulate de organismele de control, cu referire la mult aşteptata Notă de control a DLAF, care a fost primită de APIA Ialomiţa cu adresa de înaintare în data de 03.11.2015, iar decizia de excludere la plată a fost emisă de-abia în data de 02.02.2016.

Instanţa a făcut referire şi la faptul că ar fi trebuit ca reclamanta să deschidă un nou angajament de plată în cazul în care capacitatea exploataţiei autorizată sanitar-veterinar, aflată sub angajament de bunăstare pasări, creştea cu mai mult de 50%, raţionamentul instanţei părând de neînţeles în contextul în care nu a fost vorba despre o astfel de majorare a capacităţii de producţie, plafonul de majorare fiind sub 50%.

Instanţa de fond a invocat faptul că reclamanta ar fi creat condiţii artificiale pentru obţinerea sprijinului financiar pentru un efectiv de pasări supradeclarat, fiind evocate prevederile Regulamentului (CE) nr. 73/2009, art. 30, subiniindu-se că extinderea capacităţii de producţie a Fermei nr. 5 a fost autorizată sanitar-veterinar la data de 26.03.2014, adică ulterior perioadei legale de depunere a cererilor de plată pentru anul II de angajament, astfel că nu putea face obiectul autorizării la plată.

Mai arată recurenta-reclamantă că textul juridic pentru care APIA a decis excluderea de la plată a cererii sale a fost întemeiat pe dispoziţiile Ordinului nr. 239/2012, respectiv art. 3 (2), însă aceste dispoziţii se referă la o cu totul altă situaţie de fapt.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 08.09.2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 19 mai 2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată raportat la criticile ce i-au fost aduse, faţă de probatoriul administrat, dar şi prin prisma prevederilor legale aplicabile şi a jurisprudenţei relevante, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare înfăţişate.

Cu privire la evoluţia situaţiei litigioase dintre părţi, Înalta Curte reţine că la data de 15.11.2013, în baza prevederilor Ordinului MADR nr. 1125/2013 pentru aprobarea modelului Cererii de plata privind măsura 215 - pachet b) - Plaţi in favoarea bunăstării pasărilor, A. S.A. a depus la APIA Centrul Judeţean Ialomiţa Cererea de plata pentru anul II de angajament privind măsura 215 - Plaţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - pasări nr. 7145/15.11.2013 potrivit căreia a solicitat acordarea sprijinului financiar pentru respectarea cerinţelor specifice subpachetelor privind bunăstarea pasărilor in 8 exploataţii autorizate sanitar - veterinar, potrivit centralizatorului anexat cererii. A 8-a exploataţie, Ferma nr. 8, este situata in Loc. Misleanu, Com. Perieţi, Jud. Ialomiţa si este autorizata sanitar veterinar in data de 18.06.2013, potrivit autorizaţiei nr. 0103 emisa de DSVSA Ialomiţa, aşadar este autorizata sanitar veterinar după asumarea angajamentelor privind bunăstarea pasărilor in data de 28.11.2012 odată cu depunerea cererii iniţiale de ajutor.

Ulterior la data de 19.12.2013, potrivit adresei nr. x/19.12.2013, înregistrata la APIA Centrul Judeţean Ialomiţa cu nr. 8946/19.12.2013/fila x, vol. III), recurenta-reclamantă a solicitat modificarea cererii de plată pentru anul II de angajament, depusă în data de 15.11.2013, depunând o noua cerere de plată pentru anul II de angajament, prin care a diminuat numărul de exploataţii de la 8 exploataţii la 7 exploataţii şi a redistribuit halele şi efectivul de păsări estimat a fi livrat din Ferma nr. 8 la celelalte 7 exploataţii.

Potrivit anexelor completate pentru fiecare dintre cele 7 ferme rezultă că S.C. A. S.A. intenţionează să solicite sprijin financiar pentru un număr de hale aferent fiecărei ferme mai mare decât numărul de hale autorizate sanitar - veterinar (a se vedea in acest sens adresa nr. x/10.02.2014 emisa de DSVSA Ialomiţa - fila x ds. fond), după cum urmează: Ferma 2:7 hale autorizate - solicită sprijin financiar pentru 8 hale; Ferma 5:13 hale autorizate - solicită sprijin financiar pentru 19 hale; Ferma 6:4 hale autorizate - solicită sprijin financiar pentru 5 hale; Ferma 7:8 hale autorizate - solicită sprijin financiar pentru 9 hale.

Ulterior, potrivit adresei nr. x/27.03.2014, înregistrată la APIA Centrul Judeţean Ialomiţa cu nr. 2611/27.03.2014, reclamanta a înştiinţat faptul că renunţă să solicite plăţi în favoarea bunăstării pasărilor pentru efectivele aferente halelor nou adăugate Fermei nr. 2 (1 hala de la Perieti), Fermei nr. 4 (1 hala de la Perieţi), Fermei nr. 6 (1 hala de la Perieţi) si Fermei nr. 7 (1 hala de la Perieti), dar a menţinut solicitarea plaţilor pentru cele 6 hale adăugate Fermei nr. 5.

Prin adresa nr. x/26.03.2014, emisă de DSCSA Ialomiţa, se atestă faptul că în localitatea Gheorghe Doja funcţionează două exploataţii autorizate distinct, la momente diferite, respectiv ferma nr. 5 cu autorizaţia x/30.08.2010 şi ferma nr. 8 cu autorizaţia nr. x/18.06.2013, recurenta-reclamantă a dorit să facă dovada celor reţinute anterior.

După primirea adresei nr. x/14.01.2014, reclamanta a depus Notificarea nr. x/30.01.2014 înregistrata la APIA Centrul Judeţean Ialomiţa cu nr. 1471/30.01.2014, potrivit căreia solicită reanalizarea cererii de plata pentru anul II de angajament şi aplicarea normelor referitoare la creşterea capacităţii de producţie cu până la 50 %. Prin acţiunea introductivă acesta fiind şi obiectul dedus spre judecare.

Recurenta-reclamantă într-o primă critică, cu privire la conduita procedurală a instanţei de judecată apreciază că aceasta prin refuzul de a dispune amânarea judecării cererii sale deoarece apărătorul ales nu s-a putut prezenta la proces din motive obiective, i-a fost încălcat dreptul la apărare. Înalta Curte apreciază că această critică nu este fondată în condiţiile în care adresa înaintă de reprezentantul convenţional al reclamantei, av. B. de la fila x ds. fond nu reprezintă o cerere de amânare, ci doar o cerere de informare a instanţei privitoare la imposibilitatea de prezentare a acestuia la termenul stabilit de instanţă pentru soluţionarea cauzei. În fapt, acesta depune odată cu această adresă un răspuns la excepţiile invocate, iar în cuprinsul adresei precizează că se poate trece la analiza excepţiilor în lipsa sa, precum şi la încuviinţarea probelor. În condiţiile în care instanţa de fond a apreciat că probele propuse de părţi nu necesită o suplimentare şi sunt îndestulătoare pentru soluţionarea cauzei, aceasta a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de a trece la dezabterea pe fond a cauzei. Astfel, instanţa de recurs apreciază că instanţa de fond prin această conduită nu a încălcat prevederile art. 22 C. proc. civ. şi nici art. 6 CEDO, respectiv dreptul la apărare şi la un proces echitabil faţă de reclamantă.

În ceea ce priveşte celelalte critici, Înalta Curte reţine că recurenta reiterează în critica sentinţei recurate o parte din argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată. Astfel cu privire la raţionamentul său conform căruia Manualul de procedura privind autorizarea la plata a cererilor pentru Măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - Pachetul B) Pasări, pct. 2.3.7. "Contestaţii/sesizări/autosesizări la deciziile de plata/excludere de la plata", pag. 83, in cazul soluţionării contestaţiei, beneficiarului i se transmite "Notificare de respingere a contestaţiei" - Anexa 12, semnata pentru întocmire de către alt funcţionar decât cel care a analizat cererea de ajutor/plata pentru care s-a depus contestaţia, la rubrica verificat de către şeful de serviciu si apoi semnata de aprobare de directorul executiv al Centrului Judeţean prin comparaţie între semnatarii deciziei de excludere si semnatarii adresei de soluţionare a contestaţiei, se poate observa că cele doua acte poarta aceleaşi semnături, instanţa de fond face o analiză corectă.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acest motiv de nulitate procedurală nu subzistă, în condiţiile în care decizia de excludere la plată este întocmită de C. şi semnată de D., iar adresa nr. x/09.03.2016 de răspuns la contestaţie este semnată de director executiv E..

Înalta Curte cu privire la criticile recurentei-reclamante, constată că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat modificarea angajamentelor iniţiale de bunăstare a pasărilor luate în anul 2012, depunând la centrul judeţean o altă cerere de plată în ziua de 19.12.2013, înregistrată sub nr. x/19.12.2013, în care a inclus şi efectivele de capete estimate a fi livrate tot în condiţii superioare de bunăstare din cele 10 hale înfiinţate in iunie 2013, adică 5.571.000 capete pui carne si 56.000 capete găini de reproducţie. În adoptarea acestei proceduri, reclamanta a apreciat că sun aplicabile în cauză prevederile art. 45 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1974/2006 şi prevederea din Ghidul solicitantului, versiunea 1.0, pag. 11, "Declaraţii si angajamente", pct. 5, din care rezulta ca o creştere de capacitate de pana in 50 % era acceptabila, in sensul ca nu reprezenta un nou angajament.

Înalta Curte în acord cu opinia instanţei de fond reţine că conform art. 45 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR):

"(1) În cazul în care, în cursul perioadei de îndeplinire a unui angajament luat ca o condiţie de acordare a unui sprijin, beneficiarul măreşte suprafaţa exploataţiei sale, statele membre pot prevedea extinderea angajamentului respectiv la o suprafaţă suplimentară pentru perioada de îndeplinire a angajamentului rămasă, în conformitate cu alin. (2) sau înlocuirea angajamentului iniţial printr-un nou angajament, în conformitate cu alin. (3).

Înlocuirea respectivă poate fi prevăzută, de asemenea, în cazul extinderii, în interiorul unei exploataţii, a suprafeţei vizate de angajament.

(2) Extinderea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată în următoarele condiţii:

a)este în beneficiul măsurii în cauză;

b) este justificată în ceea ce priveşte natura angajamentului, a perioadei rămase şi a suprafeţei suplimentare în cauză;

c)nu aduce atingere eficienţei controalelor în vederea verificării respectării condiţiilor de acordare a sprijinului.

(3) Noul angajament prevăzut la alin. (1) se referă la întreaga suprafaţă în cauză, în condiţii care sunt cel puţin la fel de stricte ca cele care se aplică angajamentului iniţial.

(4) În cazul în care beneficiarul se găseşte în imposibilitatea de a continua să-şi onoreze angajamentele luate deoarece exploataţia face obiectul unei comasări sau a unor măsuri de amenajare funciară decise sau aprobate de autorităţile publice competente, statele membre iau măsurile necesare pentru a permite adaptarea angajamentelor la noua situaţie a exploataţiei. În cazul în care adaptarea se dovedeşte imposibil de realizat, angajamentul încetează fără a se solicita o rambursare pentru perioada în care angajamentul a fost efectiv."

În raport de teextul aplicabil în materie enunţat mai sus şi materialul probator, respectiv documentele anexate notificării şi dosarului de plată, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extinderea angajamentului iniţial. Aşadar din aceste înscrisuri nu se confirmă că solicitantul ar fi extins capacitatea de producţie a uneia/unora dintre cele 7 ferme autorizate sanitar veterinar aflate sub angajament, în fapt acesta a înfiinţat o noua ferma, respectiv Ferma nr. 8 din Loc. Misleanu, Com. Perieti, Jud. Ialomiţa, autorizata distinct pentru 10 hale in data de 18.06.2013 potrivit autorizaţiei nr. 0103. Practic din probatoriu rezultă că reclamanta a încercat să redistribuie scriptic, în documentele anexate cererii de plata pentru anul II de angajament, cele 10 hale aferente Fermei nr. 8 la Ferma nr. 2 Loc. Slobozia, cartier Bora, Ferma nr. 4 din Loc. Andrasesti, Ferma nr. 5 din Loc. Perieti, Ferma nr. 6 din Loc. Perieti si Ferma nr. 7 din Loc. Ion Ghica.

În ceea ce priveşte imposibilitatea deschiderii unor noi angajamente, instanţa de fond a făcut apel în mod corect la prevederile art. art. 3 alin. (2) din Ordinul nr. 239 din 1 noiembrie 2012 pentru aprobarea modelului Cererii de ajutor privind măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, reiterate în nota aferentă Ordinului nr. 1125 din 16 octombrie 2013 pentru aprobarea modelului Cererii de plată privind măsura 215 - pachet b) - Plăţi în favoarea bunăstării păsărilor.

În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante conform căreia cu privire la documentaţia aferentă cererii de plată pentru anul II, în sensul că instanţa ar fi reţinut în mod greşit că nu s-au depus schiţe ale măririi capacităţii de producţie, ci doar nişte decizii interne de reorganizare a fermelor, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a depus în perioada legala de depunere a cererilor de plata pentru anul II de angajament (16 octombrie 2013 - 15 noiembrie 2013), documentaţia care atesta creşterea capacităţii de producţie cu pana la 50 % a unei ferme aflata sub angajament. Astfel, reclamanta abia la 19.12.2013 a solicitat aplicarea prevederilor legale referitoare la creşterea capacităţii de producţie cu pana la 50 %.

Cu privire la această situaţie, instanţa de fond a efectuat o analiză completă, Înalta Curte fiind în acord cu opinia acesteia şi respinge aşadar argumentul recurentei conform căruia nu s-a respectat termenul de plată din cauza exclusivă a intimatei şi a reprezentanţilor săi.

Potrivit Anexei nr. 2 - Sistemul de sancţiuni pentru măsura 215 "Plăţi privind bunăstarea animalelor" - pachetul b) - păsări din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 din Ordinul MADR nr. 1.438/2014 privind aprobarea sistemelor de sancţiuni pentru măsura 215 "Plăţi privind bunăstarea animalelor" din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, efectivele estimate în cererea de plată pot creşte faţă de efectivele estimate în cererea de ajutor având în vedere mărirea capacităţii cu până la 50 % a numărului maxim de locuri de cazare/serie din efectivul estimat iniţial. Vor trebui depuse de către beneficiar evidenţe clare în acest sens aferente capacităţilor aflate sub angajament. Astfel, se vor lua ca bază schiţele depuse la cererea de ajutor plus cele aferente măririi capacităţii cu până la 50 %. Dacă creşterea este mai mare de 50% din capacitatea exploataţiei/nr. serii aflate sub angajament, plata se limitează la maximum 50 % creştere. Nu se permite încheierea unui nou angajament.

Cu privire la această procedură, instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamanta şi-a justificat renunţarea la solicitarea ajutorului comunitar pentru cele 10 hale deorece, Ferma nr. 8 Perieţi, reprezenta un nou angajament, conform Ordinului MADR nr. 239/2012 cu modificările aduse prin Ordinul nr. 784/2013, care specifica ca nu sunt acceptate deschideri de noi angajamente. În ceea ce priveşte susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că a avut loc o creştere a capacităţii de producţie cu pana la 50 %, pentru fermele autorizate anterior, instanţa de fond efectuează o analiză detaliată şi explică în mod judicios că această afirmaţie nu se confirmă din întreg probatoriu administrat în cauză, iar Înalta Curte reanalizând elementele care au stat la baza convingerii instanţei de fond în acest sens, constată că acestea confirmă poziţia primei instanţe.

Reiterăm concluzia instanţei de fond care a întărit convingerea că pentru anul II nu s-a depus documentaţia aferentă cererii de ajutor având în vedere că, documentaţia aferenta modificării capacităţii de producţie a fost depusa in vederea autorizării sanitare - veterinare la Direcţia Sanitara Veterinara si pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa in data de 12.02.2014 (adresele nr. x/12.02.2014 si y/12.02.2014) si DSVSA Ialomiţa a confirmat la data de 26.03.2014, potrivit adresei nr. x/26.03.2014 evaluarea celor doua exploataţii sub aspectul îndeplinirii condiţiilor sanitare veterinare si de biosecuritate, menţinând valabile autorizaţiile sanitare veterinare emise, si anume autorizaţia nr. x/30.08.2010 (Ferma nr. 5) si autorizaţia nr. x/18.06.2013 (Ferma nr. 8). Aceeaşi informaţie privind depunerea la data de 12.02.2014 a documentaţiei prin care S.C. A. S.A. solicita autorizarea sanitara veterinara a extinderii capacităţii de producţie a Fermei nr. 5 a fost comunicata de DSVSA Ialomiţa, la solicitarea instituţiei pârâte, potrivit adresei nr. x/03.03.2016. În cadrul cererii pentru următorul an de angajament - anul III - Cererea de plata nr. x/05.11.2014 (înregistrata in Registrul special APIA cu nr. x/05.11.2014) s-a reţinut de către pârâtă faptul că documentaţia pentru creşterea capacităţii de producţie cu pana la 50% la Ferma 5 a fost depusa in termenul legal.

În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante că decizia de excludere nu se încadrează în cazurile de excludere prevăzute de Manualul de procedura privind autorizarea cererilor de ajutor/plata pentru Măsura 215-Plati privind bunăstarea animalelor - pachetul b) pasări, aprobat ca anexă la OMADR nr. 1883/05.12.2014, în mod corect a arătat instanţa de fond, că aceasta a fost întemeiată, din punct de vedere al dreptului material, pe dispoziţiile Ordinului MADR nr. 239/2012 pentru aprobarea modelului Cererii de ajutor privind măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, potrivit cărora "nu se acordă plăţi compensatorii dacă se constată existenţa unor condiţii artificial create, de natură să ducă la obţinerea unor plăţi necuvenite." În ceea ce priveşte norma procedurală, în procedura privitoare la excluderea de la plată, aplicabilitate are OMADR nr. 1438/2014.

Cu privire la critica conform căreia în mod greşit instanţa de fond a analizat aplicarea principiului proporţionalităţii, pe motiv că pârâta nu putea aplica o excludere de 100 % de la plata (pentru toate cele şapte exploataţii, fiecare având in componenta mai multe hale - unităţi de producţie ¬aflate sub angajament voluntar) in condiţiile in care sancţiunile se aplica gradual si proporţional, in funcţie de gravitatea abaterilor, începând pe un subpachet pentru care nu s-a respectat angajamentul asumat si continuând, daca este cazul, pana la excluderea exploataţiei in anul respectiv, Înalta Curte este în acord cu argumentul instanţei de fond conform căruia, din Ordinul MADR nr. 239/2012, nu rezultă că se impune în asemena situaţii a unei aplicări a principiului proporţionalităţii, faţă de gravitatea neconformităţii.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 503 din 17 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2020.