Competence conflict resolved in favor of Buzau Court for police officer salary dispute

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brasov, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. prin Corpul National al Politistilor în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE a solicitat instantei să dispună punerea în aplicare faţă de reclamanti a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015, în considerarea Deciziei nr. 23/2016, pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind dezlegarea unei chestiuni de drept şi a Deciziei nr. 794/2016, pronuntată de Curtea Constituţională prin: stabilirea salariului funcţiei de bază şi a sporurilor reclamantilor, inclusiv a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu incluse în salariul de funcţie potrivit O.U.G. nr. 1/2010 la nivel maxim de salarizare, în plată pentru functiile similare celor pe care le ocupă în cadrul IGPR -Structuri subordonate nemijlocit, respectiv sectia Regională de Politie Transporturi Braşov, Unitatea de Analiză a Informatiilor Brasov şi Brigada de Operatiuni Speciale Brasov, începând cu data de 09.04.2015 şi pentru viitor; emiterea actelor administrative prin care să se stabilească salariul maxim aflat în plată, începând cu 09.04.2015; calcularea şi plata într-o singură tranşă a unei despăgubiri egale cu suma aferentă diferenţei dintre salariul acordat efectiv şi salariul maxim aflat în plată, începând cu data de 09.04.2015, actualizată cu indicele de inflaţie şi cu aplicarea dobânzii legale conform O.G. nr. 13/2011 de la data când drepturile trebuiau acordate şi până la data plăţii efective.

Pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Brasov, pentru reclamantii care nu au domiciliul în circumscriptia Tribunalului Brasov.

Prin sentinţa civilă nr. 963 din 26 noiembrie 2020, Tribunalul Braşov - Secţi a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi în consecinţă a declinat în favoarea Tribunalului Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. prin Corpul Naţional al Poliţiştilor.

Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 156 din 16 februarie 2021, Tribunalul Buzău, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia A II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii priveşte acordarea unor drepturi salariale, reclamantul A. fiind functionar public cu statut special.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Dispoziţiile legale prevăzute de acest articol nu prevăd care este instanţa competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care de la data de 02.08.2018 (urmare a modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018) aveau urmatorul continut:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 30.10.2019, astfel că intra sub incidenta noilor prevederi legale. În cauza de faţă, se constată că reclamantul are domiciliul în judetul Buzău.

Aspectele care au generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, aşadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior menţionate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că la momentul formulării acţiunii reclamantul avea domiciliul în judetul Buzău, Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia A II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Tribunalului Buzău, secţia A II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.