Discrimination claim admissibility requiring inclusion of administrative complainant as judicial party under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.03.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 26 din 16.01.2019, pronunţată de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, la sesizarea petentei A. privind refuzul acordării concediului de odihnă în perioada programată, anularea amenzii contravenţionale în cuantum de 2000 de RON.

Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare la data de 07.06.2019, invocând excepţia conexităţii şi trimiterea cererii de chemare în judecată la dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul civil nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 566 din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererile conexate, privind pe reclamantele Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a anulat Hotărârea nr. 26 din 16.01.2019 a CNCD şi a exonerat reclamanţii de plata amenzilor contravenţionale aplicate.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând casarea în totalitate a hotărârii pentru încălcarea regulilor de procedură stabilite de dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 161 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte conturarea cadrului procesual pasiv.

În motivarea căi de atac exercitate pârâtul a suţinut următoarele:

A apreciat recurentul-pârât că, în faţa CNCD, cadrul procesual a fost legat prin participarea petentei ce a formulat petiţia, A., şi a părţii reclamate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti.

În raport cu art. 16 şi 17 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi cu art. 3, art. 48, art. 51, art. 52 din Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, se impunea participarea aceloraşi părţi şi în calea de atac, contestaţia formulată de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti .

De asemenea, în condiţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, pricina nu putea fi soluţionată fără participarea petentei A..

Instanţa de fond trebuia să stabilească în sarcina părţilor obligaţia de a indica, în condiţiile art. 78 şi 79 C. proc. civ. raportat la art. 161 din Legea nr. 554/2004, dacă solicită judecarea cauzei în contradictoriu inclusiv cu petenta din faţa CNCD, anume A..

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut recurentul-pârât că intimata-reclamantă a săvârşit o faptă de discriminare prin acţiunile întreprinse împotriva petentei în conformitate cu legislaţia în vigoare şi se constată că se întrunesc elementele constitutive ale discriminării, potrivit art. 2 alin. (1) şi art. 7 alin. a din O.G. nr. 137/2000.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor intimatului, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat potrivit următoarelor considerente:

Prin Hotărârea nr. 26/16.01.2019 a CNCD, s-a admis excepţia de necompetenţă materială privind obligarea reclamanţilor de a aproba cererea concediului de odihnă conform art. 28-32 din Procedura internă de soluţionarea petiţiilor şi sesizărilor, s-a respins excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti conform art. 28-32 din Procedura internă de soluţionarea petiţiilor şi sesizărilor, s-a aplicat amenda contravenţională de 2.000 RON faţă de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi s-a aplicat amenda contravenţională de 1.000 RON faţă de B., Şef Birou Financiar - Contabilitate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

În esenţă, s-a reţinut că fapta reclamaţilor de a refuza acordarea concediului de odihnă conform programării anterioare reprezintă discriminare, întrucât a creat o deosebire pe criteriul stării civile ale petentei care a avut ca efect restrângerii exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului la concediu de odihnă, conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 7 lit. c) din O.G. nr. 137/2000.

Conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, este act administrativ-jurisdicţional actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială.

Jurisdicţia administrativă reprezintă un tip special de jurisdicţie, înfăptuită de organe de natura administrativă, care sunt învestite cu atribuţii jurisdicţionale.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este o astfel de autoritate, care exercită o jurisdicţie administrativă.

CNCD soluţionează sesizările cu respectarea principiilor specifice procedurii judiciare, prin citarea părţilor implicate şi cu ascultarea lor, respectându-se contradictorialitatea şi dreptul la apărare.

Această procedură este prevăzută la art. 20 din O.G. nr. 137/2000 şi la art. 38 din Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.

Hotărârea emisă în urma acestei proceduri este luată de Colegiul Director al CNCD şi este motivată, putând fi atacată la instanţa de contencios administrativ, iar, în cazul în care nu este atacată, constituie, de drept, titlu executoriu.

Înalta Curte constată că raportul juridic de discriminare a fost sesizat de petenta A., procedurile derulate în faţa Consiliului pentru Combaterea Discriminării derulându-se şi în contradictoriu cu aceasta, în calitate de pretinsă victimă a discriminării.

În calitate de beneficiar al hotărârii C.N.C.D, în măsura contestării legalităţii ei, cadrul procesual conturat în faţa acestei instituţii publice se impunea a fi perpetuat şi în faţa instanţelor judecătoreşti, pentru a permite acestora să se pronunţe pe fondul raportului juridic soluţionat administrativ jurisdicţional.

Reclamantul, în toate litigiile, are în mod indiscutabil privilegiul fixării cadrului procesual, din punct de vedere al părţilor pe care înţelege să le cheme în judecată, însă omisiunea introducerii în cadrul procesual a unei părţi din raportul juridic dedus judecăţii nu permite instanţei analiza pe fond a cauzei aşa cum rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi 78 alin. (2) C. proc. civ., întrucât ar dispune cu privire la drepturile sau interesele legitime ale unei părţi fără ca aceasta să fie legal citată şi fără a i se oferi posibilitatea exercitării dreptul de apărare în legătură cu pretenţiile formulate de reclamant.

În cauză, petenta A. nu a fost chemată în judecată şi în consecinţă nu a fost citată corespunzător, deşi în competenţa de jurisdicţie administrativă a C.N.C.D. fusese dedusă şi sancţionată, în consecinţă, tocmai discriminarea acesteia, prin faptele reclamanţilor.

Cu toate acestea, instanţa de fond a analizat pe fond raportul de discriminare sancţionat de C.N.C.D., deşi prin neintroducerea în cauză a petentei, cererea de chemare în judecată era inadmisibilă.

Însă o atare sancţiune procedurală nu poate fi soluţionată direct în recurs, conform normelor anterior citate, fără parcurgerea etapelor procesuale reglementate prin aceste dispoziţii legale, care sunt în competenţa exclusivă a judecătorului fondului.

În virtutea rolului său activ consacrat de art. 22 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de fond trebuia ca în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi 78 alin. (2) C. proc. civ. să supună discuţiei părţilor necesitate introducerii în cauză a petentei A., pentru ca părţile, care au dreptul fixării cadrului procesual, să-şi reconfigureze cererea de chemare în judecată pentru respectarea exigenţelor de admisibilitate menţionate anterior şi numai dacă acestea sunt îndeplinite instanţa de fond este îndreptăţită a analiza fondul pretenţiilor reclamanţilor.

Prin urmare, nesocotind principiul rolului activ cât şi dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi suplinite cerinţele de admisibilitate ale cererii de chemare în judecată, prin punerea în discuţie a părţilor a necesităţii modificării cadrului procesual sub aspectul părţilor chemate în judecată.

În raport cu cele reţinute, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenţi referitoare la aspectele de legalitate a sentinţei recurate, din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 566 din 9 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.