Validity of non-deductible expenses and storned revenue in corporate income tax assessments under the Romanian Fiscal Code

Şedinţa publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Neamţ, sub nr. x/2017 din 16.11.2017, reclamanta A. S.R.L. Piatra Neamţ - societate în insolvenţă - prin administratorul statutar B. şi administratorul special C., a chemat în judecată Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi în contradictoriu cu care a solicitat anularea Deciziei nr. 5526 din 30.06.2017 prin care pârâta a suspendat soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/3.03.2017 şi a deciziei nr. 51/23.03.2017.

Modificarea cererii de chemare în judecată

La primul termen de judecată stabilit în data de 22.02.2018, reclamanta a depus o cerere pe care a denumit-o "precizări la acţiune", în sensul că prin contestaţia formulată a solicitat "în mod expres ca, în ceea ce priveşte fondul contestaţiei fiscale" să se reţină toată argumentele din contestaţia administrativă cu privire la fiecare sumă menţionată în decizia de impunere.

De asemenea, reclamanta a mai formulat o cerere denumită "precizări la contestaţia fiscală" prin care şi-a modificat obiectul acţiunii, în sensul contestării obligaţiilor fiscale în integralitatea lor (1.253.928 RON) şi nu doar sume pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei (992.933 RON).

Totodată a solicitat, reţinerea pentru soluţionare în fond pentru întreaga sumă menţionată în decizia de impunere nr. x/3.03.2017 (746.591 RON) şi în decizia nr. 51/23.03.2017 privind obligaţiile fiscale accesorii (507.337).

Ca urmare a cererii depuse de reclamantă la termenul din 21.06.2017, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă, a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Neamţ.

1.2. Hotărârile pronunţate în cauză

Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de Tribunalul Neamţ

Prin sentinţa civilă nr. 380/C din 22.03.2018, Tribunalul Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale materiale, şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cuzei, în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi o valoare a obligaţiilor fiscale contestate în sumă de 1.253.928 RON.

Învestită cu soluţioanrea cauzei, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 92/2018 din 11 octombrie 2018, a respins, ca neutilă, proba cu expertiză judiciară contabilă.

Totodată, a admis în parte, astfel cum a fost modificată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. Piatra Neamţ - societate în insolvenţă, având desemnat ca administrator judiciar pe D. Piatra Neamţ, cu sediul în Piatra Neamţ, reprezentată în proces de administratorul statutar B. şi de administratorul special E., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, aceasta din urmă reprezentată prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi a admis excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere privind soluţionarea în fond a cauzei în privinţa obligaţiilor fiscale suplimentare pentru care, prin art. 1 al deciziei nr. 5526 din 30.06.2017 a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, respectiv în privinţa următoarelor sume: 623.217 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 29.278 RON şi impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice în sumă de 593.939 RON; 369.716 RON reprezentând dobânzi în sumă de 5.211 RON aferente impozitului pe profit, penalităţi de întârziere în sumă de 2.465 RON aferente impozitului pe profit, dobânzi în sumă de 272.941 RON aferente impozitului de venituri din dividende şi penalităţi de întârziere în sumă de 89.099 RON aferente impozitului de venituri din dividende şi a respins ca inadmisibilă, în privinţa acestor obligaţii fiscale suplimentare, cererea de anulare a deciziei de impunere nr. x/3.03.2017 şi a deciziei nr. 51/23.03.2017 privind obligaţiile fiscale accesorii, ambele emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ. De asemenea, a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind anularea art. 1 din decizia nr. 5526 din 30.06.2017 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

A anulat, în parte, art. 2 din decizia nr. 5526 in 30.06.2017 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi, în parte, decizia de impunere nr. x/3.03.2017 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală x din 3.03.2017, precum şi, în parte, decizia nr. 51/23.03.2017 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, aceste trei din urmă acte fiind emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, în privinţa următoarelor obligaţii fiscale suplimentare:

- 5.027 RON reprezentând impozitul pe profit aferent unei baze de impozitare suplimentare de 31.419 RON (23.558 RON + 3.311 RON + 4550 RON) stabilită pentru anul 2011, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestui impozit;

- impozitul pe profit calculat, pentru anul 2012, la bazele de impozitare în sumă de 20.294 RON şi respectiv, de 12.688 RON reprezentând venituri stornate de reclamantă către societăţile S.C. F. S.A. şi S.C. G. S.A., precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestor impozite;

- taxa pe valoare adăugată înscrisă în facturile emise de H. S.A pentru serviciile prestate în anul 2011 şi de I. S.R.L. pentru bunurile livrate în anul 2011, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestor taxe;

- taxa pe valoare adăugată în sumă de 4.873 RON înscrisă în factura nr. x din 25.06.2012 emisă de reclamantă către S.C. F. S.A., precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestei taxe;

- taxa pe valoare adăugată în sumă de 3.045 RON înscrisă în factura nr. x din 29.11.2012 emisă de reclamantă către S.C. G. S.A., precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestei taxe.

A menţinut celelalte dispoziţii ale actelor fiscale contestate.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei sentinţe au promovat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar D. Piatra Neamţ şi pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, în condiţiiile art. 493 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar D. Piatra Neamţ, prin recursul formulat, s-a prevalat de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea în tot a acţiunii în anulare.

Invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ au solicitat admiterea recursurilor, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurentele-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea recursurilor promovate de organele fiscale şi respingerea recursului declarat de societatea recurentă, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a depus o cerere prin care a învederat instanţei faptul că a fost reluată soluţionarea contestaţiei formulate de către societatea reclamantă.

În acest sens la data de 23 martie 2021 a depus Decizia nr. 5074/19 martie 20121 emisă de acesta.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar D. Piatra Neamţ nu a formulat întâmpinare la recursurile formulate de părţile adverse.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 21 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 10 martie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. 5526/30.06.2017 a DRGFP Iaşi (dos. Tribunalul Neamţ nenumerotat) s-a dispus:

"Art. 1 Suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de S.C. "A. S.R.L., împotriva:

1. Deciziei de impunere nr. x/03.03.2017 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, emise în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/03.03.2017 de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ - Inspecţie Fiscală, pentru suma totală de 623.217 tei, reprezentând:

- 29.278 RON - impozit pe profit;

- 593.939 RON - impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice.

2. Deciziei nr. 51/23.03.2017 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ - Serviciul Evidenţă Plătitori Persoane Juridice, pentru suma totală de 369.716 RON, reprezentând;

- 5.211 iei - dobânzi aferente impozitului pe profit;

- 2.465 RON - penalităţi de întârziere aferente Impozitului pe profit;

- 272.941 RON - dobânzi aferente impozitului pe venituri din dividende;

- 89.099 RON - penalităţi de întârziere aferente impozitului pe venituri din dividende.

Soluţionarea contestaţiei va fi reluată la data la care contestatoarea sau organul fiscal va sesiza organul de soluţionare competent că motivul care a determinat suspendarea a încetat în condiţiile legii, în conformitate cu dispoziţiile normative precizate în motivarea prezentei decizii.

Art. 2 Respingerea, ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de S.C. A. Piatra Neamţ, împotriva:

1. Deciziei de impunere nr. x/03.03.2017 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, emise în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/03.03.2017 de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ - Inspecţie Fiscală, pentru suma totală de 123.374 RON, reprezentând:

• 95.620 RON - impozit pe profit;

- 20.762 RON - taxa pe valoarea adăugată;

- 6.992 RON - impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice.

2. Deciziei nr. 51/23.03.2017 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ - Serviciul Evidenţă Plătitori Persoane Juridice, pentru suma totală de 137.616 iei, reprezentând:

- 57.638 RON - dobânzi aferente impozitului pe profit;

- 17.452 iei - penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit; -10.456 RON - dobânzi aferente taxei pe valoarea adăugată;

- 3.024 RON - penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată;

- 47.997 iei - dobânzi aferente impozitului pe venituri din dividende;

1.049 iei

- penalităţi de întârziere aferente impozitului pe venituri din dividende.

Art. 3 Respingerea ca nemotivată a contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L Piatra Neamţ, împotriva Deciziei nr. 51/23.03.2017 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ - Serviciul Evidenţă Plătitori Persoane Juridice, pentru suma totală de 5 RON, reprezentând:

- 2 RON - dobânzi aferente contribuţiei de asigurări sociale datorată de angajator;

- 1 leu - penalităţi de întârziere aferente contribuţiei de asigurări sociale datorată de angajator;

- 1 leu - dobânzi aferente contribuţiei pentru asigurări de sănătate datorată de angajator;

- 1 leu - penalităţi de întârziere aferente contribuţiei pentru asigurări de sănătate datorată de angajator."

În recursul său, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat

Respingerea excepţiei inadmisibilitatii a capătului de cerere privind soluţionarea in fond a cauzei in privinţa obligaţiilor fiscale suplimentare pentru care, potrivit art. 1 al deciziei 5526 din 30.06.2017 a paratei DGRFP Iaşi, s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative împotriva următoarelor sume: 623.217 RON reprezentând impozit pe profit in suma de 9.0278 RON si impozit pe dividend in suma de 593.939 RON;369.716 RON reprezentând dobânzi in suma de 5.211 RON aferente impozitului pe profit, penalităţi de intarziere in suma de 2.465 RON aferente impozitului pe profit, dobânzi in suma de 272.941 RON aferente impozitului de dividende si penalităţi de intarziere in suma de 89.099 RON aferente impozitului pe dividend; prin urmare, se respinge ca inadmisibila, in privinţa acestor obligaţii fiscale suplimentare, cererea de anulare a deciziei de impunere nr. x/3.03.2017 si a deciziei nr. 51/23.03.2017 privind obligaţiile fiscal accesorii, ambele emise de parata AJFP Neamţ;

- Admiterea capătului de cerere privind anularea art. 1 din decizia nr. 5526 din 30.06.2017 emisa de DGRFP Iaşi;

- Casarea sentinţei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea completării probatoriului cu expertiza tehnica contabila si fiscala si, in subsidiar, admiterea capătului de cerere privind anularea art. 2 din decizia 5526 din 30.06.2017 emisa de parata DGRFP Iaşi si decizia de impunere nr. x/23.03.2017 referitoare la următoarele sume:

- Impozitul pe profit calculat la suma 316.139 RON inregistrata la data de 31.01.2012 in debitul contului 6588 prin' creditul contului 461 precum si dobânzile si penalităţile aferente.

- Impozitul pe profit calculate la suma de 172,770 RON contabilizata in debitul contului 401. A2 (72.619 RON), contul 401.11 (96.735 RON) si alte analitice (3.416 RON) precum si dobânzile si penalităţile aferente.

Prin recursul pârâtelor AJFP Neamţ în nume propriu şi pentru DGRFP Iaşi, a criticat soluţia instanţei de fond

- pentru admiterea prescripţiei dreptului a se impune impozitul pe profit şi TVA.

Totodată, s-a arătat că instanţa de fond in mod nelegal a stabilit ca intimata -reclamanta nu datorează impozitul pe profit calculat pentru anul 2012, la bazele de impozitare in suma. de 20.294 RON, respectiv 12.688. RON reprezantand venituri stornate de intimata -reclamanta către cele doua societăţi de asigurare, precum si accesoriile fiscale aferente reţinând in motivarea acestei soluţii faptul ca sumele stornate nu reprezintă venituri si prin urmare nu sunt aplicabile prevederile art. 20 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările .ulterioare.

A arătat că instanţa de fond a aplicat si interpretat in mod eronat dispozitiile legale incidente, în mod nelegal a hotărât ca intimata-reclamantă are drept de deducere pentru taxa pe valoarea adăugata in suma de 4.873 RON, respectiv 3.045 RON înscrisa in facturile nr. x/25.06.2012 si y/29.11.2012 emise de cele doua .societăţi de asigurare, reţinând in motivarea, acestei soluţii faptul ca pentru prima suma reclamanta putea ajusta baza de impunere potrivit art. 138 lit. c)- text care prevede, cazul in care rabaturile, remizele, risturnele- si celelalte reduceri de preţ prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau. prestarea; serviciilor" iar pentru a doua situaţie, in temeiul art. 138 lit. d) teza I - text care prevede "cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori. preţul bunurilor livrate-sau serviciilor prestate".

Analizând recursul reclamantei, Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte critica suspendării soluţionării contestaţiilor împotriva deciziilor de impunere nr. x/31.03.2017 şi nr. y/23.03.2017 privind obligaţiile fiscale accesorii este de reţinut faptul că, după cum rezultă din chiar înscrisurile provenind de la prima pârâtă s-a reluat soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziilor de impunere "ca urmare a soluţionării dosarului penal".

Astfel, acest capăt de cererea iniţială şi de recurs a rămas fără obiect.

Cât priveşte cererea de casare cu trimitere pentru administrarea probei cu expertiza contabilă, cerere de probatoriu respinsă de către instanţa de fond, recurenta, deşi sarcina probei îi revenea, nu a vădit necesitatea acestui mijloc de probă în raport de soluţia adoptată, raportat la art. 2 din Decizia nr. 5526/30.062012.

Cât priveşte anularea art. 2 referitor la impozitul pe profit este de reţinut că reclamantul nu a făcut critici de nelegalitate a sentinţei.

Astfel conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi ia care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare."

- art. 20

"(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au ia bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;

Art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/199, republicată, prevede:

"(1) Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă ia baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

(2) Documentele justificative care stau ta baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."

Cu privire la suma de 316,139 RON instanţa de fond a reţinut temeinic ca prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost modificata, reclamanta nu a formulat critici de nelegalitate ori de netemeinicie. Prin urmare, in lipsa unor astfel de critici si a unor documente justificative, constatarea organelor fiscale privind nedeductibilitatea acestor cheltuieli determinata de aplicarea art. 21 alin. (4) lit,f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, nu poate fi înlăturata.

Suma de 316.139 RON reprezintă cheltuieli înregistrate la 31.01.2012 în debitul contului 6588 "Alte cheltuieli de exploatare" prin creditul contului 461 "Debitori diverşi". La inspecţia fiscală, societatea nu a prezentat documente justificative din care să rezulte că aceste cheltuieli sunt deductibile şî sunt aferente veniturilor.

Si in ce priveşte suma de 172.770 RON, instanţa de fond in mod corect si legal a reţinut ca reclamanta a invocat dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, fara insa a aduce alte argumente, ca reglarea unor decontări cu anumiţi furnizori nu poate influenta profitul/impozitul pe profit.

Suma de 172.770 RON reprezintă sume contabilizate în debitul contului 401. A2 "S.C. AUSBURG SRL" (72.619 RON), 401.11 "S.C. J." (96.735 RON) şi alte analitice (3.416 RON) prin creditul contului 473,.Decontări din operaţiuni in curs de clarificare", care în luna mai 2013 s-a închis prin creditul contului 461, Debitori diversi"(sume ridicate din banca şi registru de casă nejustificat).

Suma de 172.770 RON a fost înregistrată în perioada octombrie - decembrie 2012 în creditul contului 473.1 "Decontări din operaţiuni in curs de decontare" prin debitul contului 401 "Furnizori", iar în luna mai 2013 s-a înregistrat în debitul contului 473.1 suma de 147.000 RON prin creditul contului 461 "Debitori diverşi". La data notei contabile soldul contului 461 era de 147.000 RON reprezentând sume ridicate din bancă şi casă în perioada 2012 până la 30.05.2013, nejustificate cu documente.

Cât priveşte recursul pârâtelor

1. În ceea ce priveşte impozitul pe profit şi TVA aferent lunii decembrie 2011 de altfel nu s-a insistat asupra motivelor de recurs, situaţia a fost transată pin Decizia nr. 21/2020 a ÎCCJ - RIL care a stabilit că "termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabilii obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anul fiscal în care s-a realizat profitul impozabil de care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil".

Rezultă că sumele de 5.027 RON reprezentând impozit pe profit pentru anul 2011, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestuia, precum şi TVA înscrisă în facturile H. S.A. şi I. S.R.L. pentru serviciul şi bunurile livrate în anul 2011, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente au fost corect anulate.

2. Pentru impozitul pe profit calculat în 2012 la bazele de impozitare de 20.294 RON respectiv 12.688 RON reprezentând venituri stornate în baza facturilor emise de asiguratorii S.C. F. S.A. şi S.C. G. S.A..

Motivarea pârâtelor a fost că respectivele sume, în fapt diminuării (discount-uri) nu au la bază un document justificativ.

Această motivare în mod evident nu poate fi primită, restituirea unei părţi dintr-o plată ori în cazul secund diferenţa neachitată nu se pot constitui în nicio situaţie într-un venit al reclamantei.

Instanţa de fond motivează în mod corect şi logic soluţia trimiţând inclusiv la verificări efectuate la asiguratorii pe care ar fi trebuit să le realizeze organele fiscale.

Apare evidentă interpretarea limitată, chiar necoerentă realizată în acest caz de autorităţi.

Problema, eventual, s-ar fi pus în situaţia în care era vorba despre societăţi cu care ar fi avut reclamanta relaţii comerciale, dar şi atunci era necesar verificarea încrucişată.

3. Referitor la TVA în sumă de 4.873 RON emisă în factura nr. x şi TVA de 3.045 RON înscrisă în factura nr. x/29.11 .2012 emisă de S.C. F. S.A., respectiv TVA de 3045 RON înscrisă în factura nr. x/29.11.2012 emisă de S.C. G. S.A., precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente, acestea provin din facturile reprezentând venituri stornate analizate la pct. 2.

Câtă vreme s-a menţinut soluţia în ceea ce priveşte impozitul pe profit nedatorat este evident că aceeaşi soartă trebuie să aibă şi TVA aferent aceloraşi facturi.

În concluzie în raport de criticile aduse hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate recursul reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., iar cel al pârâtelor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează să respingă ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar D. Piatra Neamţ şi de pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva sentinţei nr. 92/2018 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2021.