Ex officio declination of material jurisdiction for legitimate suspicion transfer request from a first-instance court to the appellate court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed its own jurisdiction and declined competence to rule on the transfer request, transferring the case to the Ploiești Court of Appeal, thereby leaving the requested transfer of the underlying administrative case pending before the competent appellate court. The dispute involved a company's request to transfer a civil and administrative case from the Buzău Court of First Instance to a different court, citing legitimate suspicion as the grounds. Applying Article 142(1) of the Code of Civil Procedure, the court determined that because the transfer was requested from a first-instance court (Tribunal) and did not involve a party's quality as a judge at an appellate court within the competent appellate circuit, jurisdiction vested in the Court of Appeal of Ploiești, making the High Court's intervention unnecessary.
Legislator headnote
AI generatedart. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 142 alin. (1) C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Ex officio declination of material jurisdiction for legitimate suspicion transfer request from a first-instance court to the appellate court: Pentru considerentele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (2), art. 132 alin. (3) şi art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de strămutare formulată de petenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. cu privire la dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 martie 2021
Deliberând asupra excepţiei de necompetenţă materială, invocată din oficiu, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 01.03.2021 Înalta Curte a fost învestită cu cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L., de strămutare a dosarelor nr. x/2020, nr. y/2020 şi nr. 2571/114/2020, aflate pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe motiv de bănuială legitimă.
Fiind vorba de mai multe dosare distincte, pentru fiecare dosar ce se solicită a fi strămutat Înalta Curte a format la rându-i dosare distincte, dosarul de faţă având ca obiect doar strămutarea dosarului nr. x/2020
Verificându-şi din oficiu competenţa de soluţionare a prezentei cereri de strămutare, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., raportat la motivul invocat de parte în susţinerea cererii de strămutare, respectiv " motiv de bănuială legitimă", Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ..conform cărora " Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, precum şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare."
Cum în prezenta cauză instanţa de la care se solicită strămutarea este un tribunal, respectiv Tribunalul Buzău, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi nu o curte de apel, iar prezenta cerere de strămutare întemeiată pe motivul de bănuială legitimă nu vizează nici calitatea unei părţi, de judecator la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, sau calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, pentru a atrage competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum este reglementată la teza a III-a a articolului 142 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de strămutare a dosarului nr. x/2020 aparţine Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Buzău, pe rolul căruia este înregistrat dosarul ce face obiectul strămutării.
Temeiul legal al soluţiei adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Pentru considerentele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (2), art. 132 alin. (3) şi art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de strămutare formulată de petenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. cu privire la dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de strămutare formulată de petenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. cu privire la dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2021.