Annulment of EU-funded procurement correction quashed and remanded for lack of reasoning; inadmissibility ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 06.10.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, anularea următoarelor acte administrative:

- Raportul de control nr. x din data de 21 martie 2016 privind contractul de finanţare nr. x/20.02.2015 încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Management Operaţional - SMIS 57009 - emis de către Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, Direcţia Management Financiar şi Control, Compartimentul Control şi Nereguli din cadrul M.C.S.I., prin care a fost aplicată o corecţie financiară de 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x/09.09.2015(încheiat între Ministerul Afacerilor Interne şi S.C. A. S.R.L., valoarea creanţei bugetare fiind de 287.007,70 RON, precum şi desfiinţarea debitului stabilit în temeiul acestuia,

- Raportul de soluţionare a contestaţiei nr. 3552 din data de 21 iunie 2017 privind soluţionarea Contestaţiei formulată de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Raportului de control nr. x/2016 prin care s-a propus o corecţie financiară de 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x/2015 încheiat cu A. S.R.L., înregistrat la nivelul instituţiei noastre cu nr. 94.412/29.06.2017.

În subsidiar, în situaţia respingerii capătului principal de cerere, privind anularea celor două acte administrative, reclamantul a solicitat instanţei de judecată reducerea corecţiei financiare aplicate la cuantumul de 5% din valoarea contractului, potrivit pct. 9 partea IA din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 519/2017 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1874 pronunţată în data de 18 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată în apărare, respingând, deopotrivă şi acţiunea formulată de reclamantul MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE, tot ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1874 din data de 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Ca un prim motiv de recurs recurentul Ministerul Afacerilor Interne a susţinut, în esenţă, că hotărârea criticată nu cuprinde motivarea proprie a instanţei, situaţie de fapt care se circumscrie motivului de casare cuprins la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

In speta dată, motivarea primei instante, cuprinsă la paginile nr. 4 - 5 ale hotărârii, conţine o reiterare a argumentelor prezentate în Raportul de soluţionare a contestatiei nr. 3552/21.06.2017 şi în Raportul de control nr. x/21.03.2016, fără a fi expuse motivele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţă.

Lecturând sentinţa pronunţată, se constată că instanţa s-a limitat la a prelua, cuvând cu cuvânt, motivarea pârâtei din cuprinsul raportului de soluţionare a contestatiei, dând o aparenţă de motivare a hotărârii astfel pronunţate.

Astfel, cele două pagini din cuprinsul sentinţei civile, deşi, aparent, constituie motivarea primei instanţe, în fapt, sunt reluări ale motivelor de respingere a contestaţiei formulate de către reclamantă, fiecare paragraf din hotărâre având un corespondent în Raportul de soluţionare a constestaţiei nr. 3552/21.06.2017 (pagina nr. 4 paragraful 3 din hotărârea instanţei - pagina nr. 5, Cap. IV, par. I din raportul nr. x/2017, pagina nr. 4, par. 4 şi 5 din hotărârea instanţei - pagina nr. 5, par. 2 3 din raportul nr. x/2017).

Chiar şi concluziile instanţei, care se presupune că trebuie să constituie rezultatul raţionamentului expus în cuprinsul hotărârii, reprezintă, în fapt, preluări ale motivării intimatei, cuprinse în actele contestate (Cap. VI, pct. 6 din raportul nr. x/2017, respectiv pagina nr. 18 din Raportul de control nr. x/21.03.2016).

Apreciază recurenta - reclamantă că, deşi prima instanţă şi-a însuşit întru totul apărările intimatei, aceasta trebuia să indice, pentru respectarea cerinţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) Cod procedurä civilă, propriile motivele de fapt de drept pe care se întemeiază solutia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, în spetă ale reclamantului Ministerul Afacerilor Interne. Or, argumentele pentru care s-au respins susţinerile prezentate de către reclamantă nu au fost arătate, motivele invocate nefiind deloc analizate.

Chiar dacă a arătat instanţei că stabilirea drept restrictivă a cerinţei privind prezentarea de către ofertanti a certificatului CISSP nu a făcut obiectul constatărilor echipei de control ce a întocmit Raportul de control nr. x/2016, însă a fost reţinut şi susţinut în cuprinsul Raportului de soluţionare a contestaţiei nr. 3552/21.06.2017, instanţa a preluat această eroare a comisiei de soluţionare a contestatiei.

Aşadar, susţine recurenta -reclamantă, instanta a preluat întru-totul motivarea comisiei de solutionare a contestatiei, reţinând că "autoritatea contractantă a solicitat, în documentaţia de atribuire, la capitolul "Capacitatea tehnică", ca cel puţin unul din cei doi ingineri de sistem să deţină certificare pentru dezvoltare/configurare aplicaţii pe platforma B. sau echivalent, iar prin introducerea acestei cerinte se poate concluziona că autoritatea a îngrădit accesul participării la procedură a operatorilor economici care aveau în portofoliu implementări de soluţii/sisteme informatice similare, dar nu deţineau această certificare, aceasta în condiţiile în care certificatul Certified Information Systems Security Profesional (CISSP) impus de autoritatea contractantă nu are statut de calificare oficială, nu este emis de o autoritate publică competentă nici de vreun organism de drept public. (...) Prin impunerea certificării CISSP (...) autoritatea contractantă a încălcat dispoziţiile art. 8 alin. (1), art. 177 alin. (2), art. 187 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 179 din H.G. nr. 925/2006, ale Ordinului ANRMAP m. 509/201 1."

Insă, susţine recurenta - reclamantă că, astfel cum a arătat prin cererea de chemare îm judecată, potrivit documentaţiei de atribuire, prezentarea de către ofertanţi a unei certificări pentru dezvoltarea/configurarea de aplicaţii pe platforma B. sau echivalent, precum prezentarea certificării CISSP (Certified Information Systems Security Profesional) reprezentau două cerinţe distincte, solicitate pentru a demonstra capacitatea tehnicä a operatorilor economici.

Cerinţa privind prezentarea de către ofertanţi a certificatului CISSP era prevăzută pentru "inginerul de sistem - specialist în securitatea informatică", pe când certificarea pentru dezvoltarea - configurarea aplicaţiei pe platforma B. sau echivalent era solicitată pentru cel puţin unul din cei doi "ingineri de sistem - dezvoltatori software".

Stabilirea drept restrictivă a cerinţei privind prezentarea de către ofertanţi a certificatului CISSP nu a făcut obiectul constatărilor echipei de control ce a întocmit Raportul de control nr. x/2016, ci, acest aspect a fost susţinut în cuprinsul Raportului de soluţionare a contestaţiei nr. 3552/21.06.2017, pentru a motiva respingerea contestaţiei Ministerului Afacerilor Interne formulată împotriva Raportului de control nr. x/2016.

In context, deşi a învederat instanţei aceste aspecte, respectiv faptul că prin raportul de soluţionare a contestaţiei, comisia a adăugat o neregulă la procedura de achiziţie, în plus faţă de cea constatată initial, pe care a analizat-o, deşi nu a făcut obiectul controlului, instanţa a preluat ca atare argumentele din raportul de soluţionare a contestaţiei, fără a arăta motivele pentru care critica sa este neîntemeiată.

Apreciază astfel recurentul - reclamant că hotărârea pronunţată nu a răspuns criticilor formulate de autoritate, la pct. I II din cererea de chemare în judecată, care vizau motive de nelegalitate ale actelor contestate.

Admite recurenta că, în situatia în care raţionamentul judiciar l-a condus pe judecător la concluzia că punctul de vedere exprimat de una din părti este corect, se justifică preluarea în considerentele hotărârii a unora din argumentele acesteia, însă, aceasta "preluare" nu trebuie să se realizeze automat, ci să fie rezultatul propriului demers de interpretare şi aplicare a legii la situaţia de fapt, prin prisma susţinerilor părţilor.

Astfel, atât timp cât hotărârea primei instanţe nu conţine argumentele judecătorului, ci simple preluări ale apărărilor intimatei, apreciază recurenta -reclamantă că hotărârea judecătorescă nu îndeplineşte cerinţa obligatorie de a fi motivată, sens în care devine incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cât priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciază recurenta că, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că " proiectul analizat este un proiect de sine stătător ce nu depinde din punct de vedere tehnic sau financiar de realizarea altor proiecte de investiţii", în condiţiile în care, prin cererea de chemare în judecată a arătat faptul că C. a fost implementat având la bază platforma B., iar de la operationalizare, aceasta a devenit un sistem critic, de o importanţă deosebită la nivelul tuturor structurilor MAI, prin intermediul platformei respective realizându-se comunicarea inter intrainstituţionalä, în domeniul situatiei operative, 24/2411.

Consideră că instanţa de judecată a realizat o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 179, art. 178 alin. (2), art. 187 alin. (3) art. 188 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice a contractelor de concesiune de servicii, precum şi a art. 8 şi art. 7 din Hotärârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare Ia atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice a contractelor de concesiune de servicii, acte normative aplicabile procedurii de achizitie publică desfăşurată în cursul anului 2015.

In privinţa cerinţelor stabilite prin documentaţia de atribuire a contractului având ca obiect achiziţionarea serviciilor de implementare a proiectului " Extinderea capabilităţilor sistemelor informative ale MAI prin realizarea interoperabilităţii cu sistemul informatic D. al STS, cod SMIS", în acord cu prevederile art. 8 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 2 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţe publică din Ordonanca de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice a contractelor de concesiune de servicii, autoritatea contractantä a emis Nota justificativä nr. x/16.06.2015, aprobată de conducerea M.A.I., prin care au fost motivate criteriile minime de calificare selecţie prevăzute în documentaţia de atribuire.

In privinţa criteriului tehnic în discuţie, în Notă se menţionează faptul că această cerintă este necesară, având în vedere că, la nivelul Sistemului Informatic de Management Integrat al Evenimentelor de Ordine Publică - C., aflat în exploatare la nivelul MAI, se impune a se efectua modificări la nivelul procesului de înregistrare a evenimentelor prin introducerea unei noi surse, respectiv D., pentru înregistrarea datelor de iniţializare a fişei de eveniment.

Prin aceasta se dovedeşte legătura indisolubilă dintre cele două programe, respectiv C. Platforma B., astfel cum a arătat prin cererea de chemare în judecată.

Potrivit legii, cerinţele de calificare au ca scop tocmai demonstrarea potenţialului tehnic, financiar organizatoric al fiecărui operator economic participant la procedură, potenţial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia de a îndeplini contractul de a rezolva eventualele dificultăti legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câştigătoare.

Astfel, potrivit Notei justificative, cerinţa criticată va facilita realizarea, cu uşurinţă şi în timp scurt, a modificărilor ce sunt necesare a se efectua la nivelul aplicaţiei pentru interoperabilitatea cu aplicaţia SNUAU 112, în caz contrar există riscul ca prin modificările efectuate să se producă disfuncfionalităţi în funcţionarea C., ceea ce poate conduce la întreruperea fluxului informational la nivel naţional, cu impact major în desfăşurarea activitătilor MAI, nu în ultimul rând, cu impact asupra termenului de finalizare a proiectului, având în vedere timpul avut la dispoziţie pentru implementarea soluţiei de interoperabilitate, condiţie obligatorie potrivit contractului de finanţare, care nu poate fi modificată.

Or, potrivit legii, cerinţele de calificare au ca scop tocmai demonstrarea potenţialului tehnic, financiar organizatoric al fiecărui operator economic participant Ia procedură, care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia în a îndeplini contractul de a rezolva eventualele dificultăţi legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câştigătoare.

Pentru a nu îngrădi accesul la această procedură a oricărui operator economic care are în portofoliu implementări de soluţii/sisteme informatice similare, în documentaţia de atribuire autoritatea contractantă a introdus în conţinutul cerintei, în acord cu prevederile art. 38 alin. (2) di O.u.G. nr. 34/2006 sintagma "sau echivalent', de unde rezultă că instituirea acestei cerinţe nu a limitat accesul la procedură a operatorilor economici care aveau în portofoliu implementări de soluţii/sisteme informatice similare.

Astfel, apreciază recurenta - reclamantă că, prin cerintele prevăzute în anunţul de participare/documentatia de atribuire, autoritatea contractantă şi-a luat toate măsurile legale pentru a atinge scopul final urmărit într-o procedură de atribuire a unui contract de achiziţie publică, anume acela de a se asigura că fondurile alocate sunt cheltuite cu maximă eficienţă, prin aplicarea corectă a regulilor, inclusiv a respectării principiilor care guvernează achizitiile publice.

De asemenea, o altă critică adusă hotărârii instanţei de fond constă în aceea că, prima instanţă nu a analizat solicitarea sa de reducere a cuantumului corectiei aplicate.

Invocă în acest sens dispoziţiile art. 27 alin. (3) din O.u.G. nr. 66/2011, conform cărora pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, care nu au niciun impact financiar, nu se aplică corecţii financiare.

Solicită astfel admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi motivat şi casarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă, a formulat întâmpinare Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în calitate de intimat, solicitând respingerea acestuia, cu consecinţa menţinerii sentinţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.

Susţine intimatul-pârât că, în ceea ce priveşte cererea de anulare, instanţa de fond a făcut o analiză atentă a întregului material probator aflat la dosarul cauzei, dispunând în mod temeinic şi legal respingerea acesteia.

În continuare, intimatul a reluat în integralitate susţinerile din întâmpinarea depusă în dosarul de fond, la momentul primei judecăţi, inclusiv cele referitoare la inadmisibilitatea acţiunii, raportat la cererea de anulare a Raportului de control nr. x/21.03.2016.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant Ministerul Afacerilor Interne a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât, în cadrul căruia susţine că, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în condiţiile în care intimata nu a înţeles să declare recurs împotriva sentinţei de fond, sau cel puţin recurs incident, în conformitate cu dispoziţiile art. 494, coroborat cu art. 477 alin. (1) C. proc. civ., soluţia dată de instanţa de fond cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii este definitivă, repunerea în discuţie a excepţiei soluţionate de prima instanţă, prin reiterarea ei în cadrul întâmpinării fiind inadmisibilă.

În ceea ce priveşte celelalte apărări ale intimatului -pârât, recurenta - reclamantă susţine că acestea sunt simple reiterări ale apărărilor invocate în faţa primei instanţe, fără ca acesta să răspundă motivelor de recurs.

Alte aspecte procesuale

La data de 24.12.2020 s-a depus la dosar, din partea Autorităţii pentru Digitalizarea României, cerere de introducere în cauză, în calitate de succesor în drepturile şi obligaţiile Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi ale Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, conform art. 1 din O.U.G. nr. 90/2019, anexând şi înscrisuri justificative ale activităţii preluate de la cele două ministere.

Înalta Curte, în şedinţa publică de la acest termen de judecată, anterior deschiderii dezbaterilor pe fondul recursului, a luat act de cererea formulată de Autoritatea pentru Digitalizarea României, de introducere în cauză, în calitate de succesor în drepturile şi obligaţiile Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi ale Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, conform art. 1 din O.U.G. nr. 90/2019, dispunând rectificarea citativului în sensul scoaterii din cauză a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii (anterior Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, respectiv Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale), reţinând calitatea de intimată -pârâtă a Autorităţii pentru Digitalizarea României.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 07.01.2019 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne este fondat, motiv pentru care se impune a fi admis, în considerarea următoarelor argumente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la cererea de anulare a Raportului de control nr. x/21.03.2016, excepţie reiterată de intimatul -pârât, prin întâmpinarea formulată şi în această etapă procesuală, în condiţiile în care această autoritate nu a formulat recurs principal sau, cel puţin, recurs incident împotriva soluţiei de respingere, ca nefondată, a acestei excepţii, pronunţată de instanţa de fond prin aceeaşi hotărâre, în conformitate cu dispoziţiile art. 494 coroborat cu art. 477 alin. (1) C. proc. civ., constată că soluţia dată de prima instanţă cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii are caracter definitiv.

Instanţa de control judiciar constată că nu mai este posibilă repunerea în discuţie a unei excepţii soluţionate de instanţa de fond, prin reiterarea sa în cuprinsul întâmpinării la recursul promovat de către partea adversă, intimatul având posibilitatea legală de a declara recurs împotriva soluţiei de respingere, ca nefondată, a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, însă nu a uzat de acest drept.

Cum Înalta Curte este învestită doar cu recursul promovat de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, ce nu a formulat critici pe acest aspect, soluţia cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fiindu-i, de altfel, favorabilă, această excepţie nu va fi analizată din nou şi de instanţa de control judiciar, pe considerentul că soluţia de respingere, ca nefondată, a acestei excepţii, a intrat în puterea de lucru judecat, rămânând definitivă prin nerecurare.

Trecând la analizarea criticilor încadrate de recurent în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Astfel, Înalta Curte reţine că, dispoziţiile Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevăd următoarele:

"(1) Hotărârea va cuprinde: … b) …motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Aceasta dispoziţie are caracter imperativ, aspect care rezultă din folosirea, de către legiuitor, a expresiei "va cuprinde", stabilind o obligaţie în sarcina instanţelor de judecată, a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

Confirmând şi întărind acest caracter imperativ, precum şi sancţiunea nulităţii, legiuitorul a înţeles să reglementeze un motiv de nelegalitate distinct al hotărârii judecătoreşti, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., şi anume:

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii."

Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată un aspect al garanţiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. România, s-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

34. Conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)."

Aceste considerente au fost reluate şi în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reaminteşte în primul rând principiile stabilite prin jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte participarea efectivă a părţilor la procedură şi obligaţia instanţelor de a "audia" argumentele acestora şi de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 şi 32, 28 aprilie 2005 şi Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa deja consacrată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Ţările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în acelaşi sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 înlătură arbitrariul şi face posibil controlul judiciar.

Sub aspectul calităţii motivării, orice hotărâre judecătorească trebuie să fie inteligibilă, redactată într-un limbaj clar şi simplu, condiţie esenţială pentru a fi înţeleasă de părţi şi de public. Această inteligibilitate necesită o structură coerentă a hotărârii şi enumerarea argumentaţiei într-un stil clar şi accesibil tuturor.

Motivarea trebuie să fie coerentă, clară şi lipsită de ambiguităţi şi de contradicţii. Ea trebuie să permită urmărirea unui raţionament care a condus judecătorul la aceasta, de natură a susţine şi justifica soluţia adoptată.

Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă, în esenţă, o reproducere a motivelor de respingere a contestaţiei administrative formulată de reclamant, judecătorul fondului preluând pasaje din motivarea comisiei de soluţionare a contestaţiei, ce se regăseşte în Raportul de soluţionare a contestaţiei nr. 3552/21.06.2017 (filele x din Volumul I al dosarului de fond), paragrafele 4 şi 5 aflate la fila x a hotărârii instanţei de fond, regăsindu-se la Capitolul IV, paragrafele 2,3 şi 4 din raportul de soluţionare a contestaţiei (dosar de fond).

Însuşindu-şi motivarea Comisiei de soluţionare a contestaţiei, în mod greşit instanţa de fond, a reţinut şi că " prin impunerea certificării CISSP (Certified Information Systems Security Profesional) sau echivalent, autoritatea contractantă a încălcat dispoziţiile art. 8 alin. (1), art. 177 alin. (2), art. 187 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 179 din H.G. nr. 925/2006, ale Ordinului ANRMAP nr. 509/2001", în condiţiile în care cerinţa privind prezentarea de către ofertanţi a certificatului CISSP sau echivalent, era prevăzută pentru " inginerul de sistem - specialist în securitatea informatică", iar certificarea pentru " dezvoltarea/configurarea de aplicaţii pe platforma B. and Response sau echilavent", era solicitată pentru cel puţin unul din cei doi " Ingineri de sistem - dezvoltatori software".

Acestea sunt 2 cerinţe distincte impuse de autoritatea contractantă la Capitolul III.2.3 - "Capacitatea tehnică" din documentaţia de atribuire, pentru

"Inginer sistem - Specialist în securitate informatică 1 (post) " şi pentru " Inginer sistem - dezvoltator software 2 (posturi)" şi, în condiţiile în care, prin Raportul de control, doar cerinţa privind prezentarea de către ofertanţi a certificării pentru dezvoltarea/configurarea de aplicaţii pe platforma B. and Response sau echilavent, a fost considerată restrictivă, aceasta fiind solicitată doar pentru inginerul de sistem - dezvoltator software, în mod greşit Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut la punctul VI -" Concluziile comisiei de soluţionare a contestaţiilor" (fila x Volumul I dosar fond), din Raportul de Soluţionare a contestaţiei nr. 3552/21.06.2017 că, " Prin impunerea certificării CISSP (Certified Information Systems Security Profesional), autoritatea contractantă a încălcat dispoziţiile art. 8 alin. (1), art. 177 alin. (2), art. 187 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 179 din H.G. nr. 925/2006, ale Ordinului ANRMAP nr. 509/2001", această eroare a comisiei de soluţionare a contestaţiei fiind preluată întocmai şi de instanţa de fond, care şi-a însuşit-o, inserând-o în considerentele hotărârii, fără să realizeze o analiză proprie a criticilor formulate de reclamant, prin raportare la actele contestate.

Deşi, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susţinut la Punctul II (dosar fond), ca şi motiv de nelegalitate al Raportului de soluţionare a contestaţiei nr. 3552/21.06.2017, faptul că cerinţa de prezentare de către ofertanţi a certificatului CISSP nu a făcut obiectul constatărilor echipei de control ce a întocmit Raportul de control, susţinând că acest aspect este străin faţă de cele reţinute în acest raport, instanţa de fond a preluat întocmai argumentele comisiei de soluţionare a contestaţiei, fără a arăta motivele pentru care această critică a reclamantei este neîntemeiată.

De altfel, constată Înalta Curte că, în considerentele hotărârii, prima instanţă nu a făcut vizibile raţiunile şi argumentele pentru care motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în cadrul cererii de chemare în judecată au fost înlăturate sau nu au format convingerea judecătorului fondului.

Deopotrivă, analizând hotărârea recurată, prin raportare la cererea de chemare în judecată, reţine instanţa de control judiciar că, deşi, prin petitul acţiunii, reclamantul nu a încadrat expres cererea de anulare a Raportului de control nr. x/21 martie 2016 şi a Raportului de soluţionare a contestaţiei nr. 3552 din data de 21 iunie 2017, într-un capăt principal, sintagma " în subsidiar" folosită în petitul acţiunii, dovedeşte că, aceasta are şi un capăt " subsidiar", în cadrul căruia s-a solicitat instanţei de judecată " în situaţia respingerii capătului principal de cerere privind anularea celor două acte administrative...reducerea corecţiei financiare aplicate la cuantumul de 5 % din valoarea contractului, potrivit punctului 9 partea 1A din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 519/2017 privind stabilirea . . . . . . . . . .", ce impunea ca acest capăt de cerere să fie analizat " în situaţia respingerii capătului principal de cerere".

Or, deşi acţiunea reclamantului a fost respinsă în totalitate de către instanţă, în considerentele hotărârii nu se regăsesc argumentele pentru care judecătorul fondului a apreciat implicit că nu se impune reducerea corecţiei financiare la cuantumul de 5 % din valoarea contractului, astfel cum s-a solicitat în subsidiar de către reclamant, nefiind combătută în nici un fel critica reclamantului referitoare la faptul că nu a fost respectat principiul proporţionalităţii statuat de O.U.G. nr. 66/2011.

Respingând în integralitate acţiunea, ca nefondată, era necesar ca judecătorul fondului să analizeze şi capătul " subsidiar" al cererii de chemare în judecată şi să arate motivele pentru care argumentele reclamantului în susţinerea acestuia nu au putut fi reţinute, având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., conform cărora "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunţare implicând obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, "pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză".

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului certitudinea că susţinerile formulate în cadrul cererii de chemare în judecată şi probele administrare au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei, din considerentele hotărârii nerezultând că prima instanţa s-ar fi pronunţat asupra tuturor aspectelor deduse judecăţii.

Art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., face trimitere la nevoia expunerii în considerentele hotărârii a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, ceea ce conduce la concluzia că motivarea trebuie sa cuprindă argumentele proprii judecătorului, simpla reluare a argumentelor uneia dintre părţi nefiind suficientă. O astfel de motivare nu face dovada analizării efective a argumentelor părţilor şi nu respectă rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României garantează dreptul la un proces echitabil, garanţie ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a prelua în considerente argumentele părţilor, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluţia judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunţată în favoarea uneia din părţile cauzei, prin raportare la motivele de fapt şi de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanţa de judecată de justeţea pretenţiilor părţii, dar instanţa de judecată nu poate ignora obligaţia de motivare a hotărârii.

Faţă de aspectele anterior menţionate, însuşindu-şi întru-totul motivarea Comisiei de soluţionare a contestaţiei, inclusiv eroarea acesteia cu privire la certificarea CISSP (Certified Information System Security Profesional), reţinută de aceasta în Raportul de soluţionare a contestaţiei şi preluată întocmai de instanţă, în condiţiile în care, în Raportul de control a fost reţinută ca fiind restrictivă doar cerinţa referitoare la o altă certificare, respectiv "certificarea pentru dezvoltare/configurare aplicaţii pe platforma B." solicitată strict pentru inginerii de sistem "dezvoltator software" şi hotărând fără a clarifica toate aspectele învederate, în raport de întregul context al cauzei, şi fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt, constată Înalta Curte că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

Prin urmare, se apreciază că judecătorul fondului nu a soluţionat, în concret, cererea reclamantului, acesta însuşindu-şi practic susţinerile pârâtului, fără a expune propriul raţionament juridic pentru care a înlăturat argumentele reclamantului şi probele, pe baza cărora şi-a fundamentat soluţia, desi, instanţei de judecată, pe lângă obligaţia asigurării dreptului la apărare al părţilor în procesul civil, îi revine şi obligaţia aflării adevărului.

În condiţiile în care soluţia de respingere (implicită) şi a capătului subsidiar de cerere, privind reducerea corecţiei financiare, nu a fost deloc motivată, se constată că hotărârea instanţei de fond nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi a argumentelor părţilor.

Prin urmare, întrucât în cauza de faţă considerentele hotărârii de fond nu cuprind motivele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a format convingerea şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea în parte a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, care se va pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, analizând argumentele şi susţinerile ambelor părţi în ceea ce priveşte legalitatea/nelegalitatea celor două actele administrative ce fac obiectul judecăţii.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, fiind, totodată, impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

Găsind fondate motivele de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile recurentului-reclamant, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, urmând a fie avute în vedere la rejudecarea în fond a cauzei.

În fond după casare, instanţa de fond va judeca din nou litigiul, urmând să examineze toate aspectele de fapt şi de drept invocate de părţi şi cererile ce fac obiectul judecăţii (cererea principală şi cererea subsidiară, raportat la soluţia ce se va pronunţa), să administreze toate probele necesare pentru o completă cercetare a fondului cauzei şi pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

Dat fiind faptul că soluţia de respingere, ca nefondată, a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pronunţată prin aceeaşi hotărâre, nu a fost recurată, ea căpătând caracter definitiv, urmează a fi menţinută, acesta fiind motivul pentru care sentinţa recurată va fi casată doar în parte.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În consecinţă, reţinând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., urmează a admite recursul formulat de reclamant, a casa în parte sentinţa recurată şi a trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, menţinând soluţia cu privire la excepţia inadmisibilităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. 1874 din 18.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Menţine soluţia cu privire la excepţia inadmisibilităţii.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2021.