Security clearance withdrawal upheld as lawful security measure, not employment sanction

Şedinţa publică din data de 22 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, la data de 19.07.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - I.G.S.U., Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă şi Oficiul Registrului National al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS):

• obligarea pârâtului MAI la comunicarea motivelor care au stat la baza retragerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate din clasa secrete de stat;

• anularea actului prin care s-a dispus retragerea acestei autorizaţii, precum şi a oricăror acte administrative emise ca urmare a retragerii accesului la documente clasificate din clasa secrete de stat, nivel Secret şi păstrarea valabilităţii autorizaţiei nr. x din 09.05.2014 emisă pe numele reclamantului;

• în condiţiile existenţei unei clasificări a documentelor, solicită declasificarea acestora;

• restabilirea situaţiei anterioare emiterii actelor administrative;

• obligarea la plata diferenţelor salariate cuvenite şi cele încasate de la data de 21.04.2016 la zi, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a solicitărilor adresate de instanţă în procedura regularizării, la data de 16.08.2016, reclamantul a depus la dosar un înscris intitulat răspuns la comunicare, prin care, referitor la obiectul acţiunii, a precizat următoarele:

• obligarea pârâţilor la comunicarea numărului şi datei documentului administrativ prin care i s-a retras accesul la documente clasificate clasa secrete de stat, prin care i s-a anulat autorizaţia nr. x din 09.05.2014 de acces la documente clasificate din clasa secrete de stat, precum şi a motivelor care au stat la baza emiterii acestui document;

• anularea actului administrativ prin care i s-a anulat autorizaţia nr. x din 09.05.2014 de acces la documente clasificate din clasa secrete de stat, precum şi a oricăror acte administrative ce au fost emise/revocate ca urmare a retragerii avizului;

• în condiţiile existentei unei clasificări a documentelor de mai sus, solicită declasificarea acestora, în situaţia în care este necesar pentru ca instanţa să poată analiza în vederea pronunţaţii soluţiei;

• restabilirea situaţiei anterioare, adică menţinerea valabilităţii autorizaţiei nr. x din 09.05 2014 emisă pe numele reclamantului, restabilirea accesului în încăperea 328 din IGSU care i-a fost sigilată abuziv, prin încălcarea procedurilor specifice, în lipsă, fără a primi vreun proces-verbal în acest sens, astfel cum se recunoaşte prin Adresa cu nr. x din 10.06.2016, revenirea la drepturile salariale deţinute anterior;

• obligarea pârâtului MAI/IGSU la plata diferenţelor de drepturi salariale neîncasate ca urmare a retragerii avizului, începând cu luna mai 2016 până la data efectivei restabiliri a accesului la documente clasificate din clasa secrete de stat, întrucât drepturile sale salariale au fost diminuate cu aproximativ 200 de RON lunar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1611 din 4 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

A respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de pârâţii Direcţia Generală de Protecţie Internă şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca neîntemeiată.

A admis sesizarea din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamant ca inadmisibilă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi a respins, pe cale de consecinţă, acţiunea împotriva acestuia ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General Pentru Situaţii de Urgenţă, Direcţia Generală de Protecţie Internă şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurentul-reclamant pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. invocându-se încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii prin care s-a hotărât asupra excepţiei de nelegalitate şi asupra fondului cauzei şi pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în raport de obiectul cauzei.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. 2 C. proc. civ. criticând că judecătorul de fond nu şi-a îndeplinit rolul activ de a afla adevărul prin administrarea tuturor probelor pentru a stabili corect situaţia de fapt şi situaţia de drept în ceea ce priveşte actele administrative contestate în raport de nelegalităţile invocate de recurentul-reclamant.

Se invocă încălcarea dispoziţiile art. 14 alin. 6, 16 şi 20 C. proc. civ. susţinându-se că în esenţă prin administrarea unui probatoriu insuficient, prima instanţă nu a soluţionat pe fond cauza şi a încălcat principiul contradictorialităţii şi al egalităţii părţilor şi al dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO.

În raport de acest motiv se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă greşita interpretare şi aplicare a legii nr. 182/2002 respectiv a dispoziţiilor art. 33 din acest act normativ şi a dispoziţiilor art. 5852002 în ceea ce priveşte procedura clasificării-declasificării unor acte necesare soluţionării cauzei prin raportarea la faptul că instanţa de fond a acceptat prin soluţia dispusă faptul că poate fi emis un act administrativ individual nemotivat şi care este de natură a-l vătăma pe reclamant.

Se invocă practica CJUE în sensul că un act administrativ nemotivat nu poate produce efecte pentru particulari, iar motivarea este un motiv de nulitate absolută şi lipseşte actul de efecte juridice.

Iar în cauză retragerea avizului de acces la documente clasificate, în opinia recurentului reprezintă o măsură sancţionatorie - care trebuia motivată în sensul abaterilor care au fost reţinute în sarcina reclamantului şi care au justificat retragerea autorizaţiei.

În raport de acest motiv se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost precizate.

La dosar Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata Oficiul Registrului National al Informaţiilor Secrete de Stat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pentru lipsa calităţii procesuale active a recurentului-reclamant şi în subsidiar ca nefondat.

Curtea pe excepţiile invocate prin întâmpinări de către intimatul Ministerul Afacerilor Interne şi intimata Oficiul Registrului National al Informaţiilor Secrete de Stat constată următoarele:

Excepţia nulităţii recursului declarat de reclamant a fost invocat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - autoritate faţă de care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi s-a respins acţiunea, aspect nerecurat de vreo parte.

Această parte din hotărâre a intrat în puterea de lucru judecat şi care are drept consecinţă asupra cadrului procesual lipsa calităţii de parte în cauza privind recursul a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne.

În consecinţă Curtea nu va reţine spre analiză excepţia nulităţii invocate de un pârât care nu mai are calitatea de parte în recurs, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului - reclamant invocată de intimatul-pârât Oficiul Registrului National al Informaţiilor Secrete de Stat nu va fi analizată ca o excepţie de procedură excepţia fiind de fond legată de însuşi dreptul pretins vătămat prin actele a căror anulare se solicită pe calea acţiunii în anulare în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi pe calea excepţiei de nelegalitate invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Urmează a fi verificată odată cu recursul formulat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Legat de acest motiv recurentul a invocat lipsa de rol activ a primei instanţe în stabilirea situaţiei de fapt în scopul aflării adevărului şi încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. 2 C. proc. civ. şi soluţionarea cauzei în bazei unui probatoriu incomplet deoarece în cauză au fost depuse de părţi toate actele necesare legate de obiectul cauzei conform dispoziţiilor art. 12 şi 13 din Legea nr. 554/2004.

În cadrul acestui motiv de recurs se invocă încălcarea principiilor contradictorialităţii şi al egalităţii părţilor şi a dreptului la un proces echitabil.

Curtea pe acest motiv constată că prima instanţă prin încheierea din 02.03.2017 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de intimatul - pârât ORNISS şi a soluţionat celelalte excepţii invocate de celelalte autorităţi.

Plecând de la premisa corectă că reclamantul-recurent are calitatea procesuală activă de a contesta actul prin care i s-a retras accesul la informaţii secrete de stat prima instanţă a analizat acţiunea astfel cum a fost precizată cu respectarea dispoziţiilor art. 22 alin. 2 C. proc. civ. şi art. 14,16 şi 20 C. proc. civ.

În cauză nu poate fi reţinută lipsa de rol activ a primei instanţe în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt şi administrarea probatoriului.

Prima instanţă a administrat probele în raport de dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 554/2004, actele care au stat la baza emiterii actului principal contestat pe calea acţiunii în anulare.

Aceasta şi în raport de incidenţa în cauză pentru o parte din acte a dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi a faptului că o parte din acte au fost depuse de părţi, dar o parte având caracter strict au fost depuse la Compartimentul Informaţii Clasificate şi care au fost avute în vedere atât de prima instanţă cât şi de către instanţa de recurs.

Aceasta în condiţiile în care cererea recurentului-reclamant de declasificare a actelor secrete nu constituie obiect al acţiunii astfel cum a fost precizate, dispoziţiile Legii nr. 182/2002 reglementând o procedură specială şi separată de declasificare prevăzută de art. 20 din acest act procedură neurmată de către recurent.

În cauză prima instanţă a avut rol activ şi a administrat toate probele strict în raport de obiectul acţiunii astfel cum a fost precizat neputându-se reţine încălcarea vreunui principiu invocat de către recurent.

Nu poate fi reţinută vreo încălcare a normelor de procedură în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate astfel cum a fost invocată de recurent.

Sub aspect procedural prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 şi a analizat admisibilitatea excepţiei de nelegalitate sub aspectul obiectului. Aceasta deoarece pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate numai acte administrative cu caracter individual. Iar menţiune contestate de reclamant privind impunerea renunţării la dreptul de a fi informat din cadrul anexelor 15 şi 16 din H.G. nr. 585/2002 nu reprezintă acte administrative care pot forma obiectul excepţiei de nelegalitate apreciată ca inadmisibilă şi respinsă ca atare de prima instanţă.

Nu poate fi reţinută încălcarea art. 6 din CEDO sau încălcarea principiilor invocate de prima instanţă care a administrat probele utile soluţionării cauzei cu respectarea principiului egalităţii părţilor şi a contradictorialităţii.

Incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 nu a înlăturat aceste principii, având în vedere obligaţia instanţei de a respecta regimul de excepţie al accesului la categoria informaţiilor clasificate, regim derogatoriu de la liberul acces la informaţii ca drept subiectiv.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. C. proc. civ. în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 în raport de obiectul acţiunii astfel cum a fost precizate, fiind analizat actul contestat cu respectarea dispoziţiilor H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.

Verificând în raport de cele reţinute de prima instanţă, Curtea apreciază că sub aspect procedural au fost respectate condiţiile legale pentru a se dispune faţă de reclamant măsura interzicerii accesului la informaţii secrete de stat - măsură contestată în prezenta cauză. În opinia Curţii au fost respectate dispoziţiile H.G. nr. 585/2002 care formează obiect al acţiunii precizate.

Potrivit dispoziţiilor art. 175 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 585 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, certificatul de securitate sau autorizaţia de acces îşi încetează valabilitatea si se va retrage în următoarele cazuri:

a) la solicitarea ORNISS;

h)prin decizia conducătorului unităţii care a eliberat certificatul/autorizaţia;

c) la solicitarea autorităţii desemnate de securitate competente;

d) la plecarea din unitate sau la schimbarea locului de muncă al deţinătorului în cadrul unităţii, dacă noul loc de muncă nu presupune lucrul cu astfel de informaţii secrete de stat;

e) la schimbarea nivelului de acces.

Potrivit art. 57 din Anexa 1 Ia Ordinul ministrului de interne nr. 353 din 23.11.2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate şi a informaţiilor secrete de serviciu în unităţile Ministerului de Interne, acordarea autorizaţiilor de acces la informaţiile clasificate se face de către comandanţii/şefii unităţilor/structurilor M.A.I. şi este condiţionat de avizul DIPI. Potrivit dispoziţiilor art. 167 din H.G. nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, re validarea avizului privind accesul la informaţii clasificate presupune reverifîcarea persoanei deţinătoare a unui certificat de securitate/autorizaţie de acces în vederea menţinerii sau retragerii acesteia.

Revalidarea poate avea ioc la solicitarea unităţii în care persoana îşi desfăşoară activitatea, sau a ORNISS, în oricare din următoarele situaţii;

a) atunci când pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale persoanei deţinătoare este necesar accesul la informaţii de nivel superior;

b) la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de securitate/autorizaţiei de acces deţinute anterior;

c) în cazul în care apar modificări în datele de identificare ale persoanei;

d) la apariţia unor riscuri de securitate din punct de vedere al compatibilităţii accesului la informaţii clasificate.

În mod corect prima instanţă a verificat legalitatea respectării procedurii emiterii actului contestat de recurent în raport de împrejurările existente la data emiterii - procedură legală desfăşurată în perioada 7.12.2015 - 20.04.2016.

În cauză toate susţinerile recurentului reiterate şi în recurs nu pot fi reţinute, deoarece pleacă de la o premisă greşită.

Aceasta deoarece retragerea accesului recurentului la informaţii secrete de stat nu reprezintă o sancţiune disciplinară dispusă conform Legii nr. 188/1999 pentru a fi motivată şi comunicată ca atare. În consecinţă retragerea accesului la informaţii clasificate s-a datorat identificării unor riscuri şi vulnerabilităţi de securitate în activitate a recurentului şi s-a urmat procedura retragerii acestuia cu respectarea dispoziţiilor H.G. nr. 585/2002.

Aceasta în condiţiile în care părţile implicate pe principiul simetriei, au acordat recurentului în 2014 autorizaţia de acces şi au retras-o în 2016 în cadrul procedurii specifice şi legale de revalidare a accesului persoanei în cauză la informaţii secrete de stat.

În cauză însuşi reclamantul a renunţat la dreptul de a fi informat cu privire la motivele pentru care îi poate fi retrasă autorizaţia de acces. Aceasta deoarece atât pentru procedura autorizării la informaţii clasificate cât şi pentru procedura refuzului de prelungire a accesului sunt aplicabile dispoziţiile speciale prevăzute de Legea nr. 182/2002 coroborat cu dispoziţiile H.G. nr. 585/2002.

În cauză nu poate fi reţinut un exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care faţă de recurent s-a respectat procedura inclusiv prin completarea formularului de acord, conform anexelor nr. 15 şi 16 la H.G. nr. 585/2002.

În cauză prima instanţă a verificat în concret pretinsele nelegalităţii invocate de recurent, inclusiv aspectul neprobat al constrângerii faţă de acordul dat pentru necomunicarea motivelor şi a constatat respectarea procedurii, privind retragerea accesului recurentului la informaţii secrete de stat.

În ceea ce priveşte fişele de evaluare şi respectarea atribuţiilor de serviciu, aceste aspecte şi probe nu au legătură cu obiectul cauzei care nu priveşte săvârşirea vreunei abateri disciplinare prevăzute de Legea nr. 188/1999 sau reglementată de Codul muncii.

În cauză sunt aplicabile cu prioritate dispoziţiile Legii nr. 182/2002 şi a dispoziţiilor H.G. nr. 585/2002 prin care este reglementată o procedură specială privind eliberarea şi retragerea autorizaţiilor de acces la informaţii clasificate.

Această procedură a fost respectată faţă de recurent, inclusiv prin consimţământul său de a nu i se comunica motivele retragerii autorizaţiei de acces în cauză neexistând un exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 1,8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind încălcate normele de drept material incidente prin soluţia dispusă pe excepţii şi pe acţiune astfel cum a fost precizată.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1611 din 4 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 22 martie 2021.