Jurisdictional conflict over suspension of emergency mask mandate: distinction between local administrative measures and pandemic quarantine orders
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal, second administrative section, ordering it to retain competence to hear the case, thereby overturning the Court of Appeal's declination of jurisdiction. The dispute arose when a plaintiff sought the suspension of a municipal emergency measure mandating face masks in public spaces, with the initial instance claiming the matter fell under the specialized competence of the appellate court for pandemic-related acts. The Supreme Court determined that the challenged measure was not a quarantine or isolation order under Law No. 136/2020, but rather a measure implementing the state of alert established by Law No. 55/2020, which lacks specific procedural rules for judicial challenge. Consequently, the general rules of administrative litigation in Law No. 554/2004 applied, and based on the rank of the issuing authority (a local public administration body), the tribunal was the competent first-instance court pursuant to Article 10 and the conflict resolution rules in the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over suspension of emergency mask mandate: distinction between local administrative measures and pandemic quarantine orders: The dispute arose when a plaintiff sought the suspension of a municipal emergency measure mandating face masks in public spaces, with the initial instance claiming the matter fell under the specialized competence of the appellate court for pandemic-related acts. The Supreme Court determined that the challenged measure was not a quarantine or isolation order under Law No. 136/2020, but rather a measure implementing the state of alert established by Law No. 55/2020, which lacks specific procedural rules for judicial challenge. Consequently, the general rules of administrative litigation in Law No. 554/2004 applied, and based on the rank of the issuing authority (a local public administration body), the tribunal was the competent first-instance court pursuant to Article 10 and the conflict resolution rules in the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablished the material competence of the Bucharest Tribunal to hear cases concerning administrative acts issued by local public authorities, which was the basis for the final order assigning jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 martie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată la data de pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă, Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, Prefectul Municipiului Bucureşti, suspendarea executării, faţă de persoana sa, a dispoziţiilor art. 1 pct. 10 din Hotărârea CMBSU nr. 8/7.03.2021, referitor la obligaţia de a purta mască în spaţiile deschise, măsură luată ca efect al evoluţiei defavorabile a pandemiei de Covid - 19.
Prin sentinţa nr. 1575 din data de 10 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă, Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, Prefectul Municipiului Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că hotărârea CMBSU nr. 8/7.03.2021 este un act administrativ normativ emis cu luarea în considerare a Legii nr. 136/2020, iar competenţa de soluţionare atât a acţiunii în anulare cât şi a cererii de suspendare a executării unui astfel de act revine, conform art. 15 alin. (6) din legea menţionată, curţii de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii emitente.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa nr. 311 din data de 15 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă, Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, Prefectul Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a trimis dosarul, pentru soluţionarea conflictului, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că prin actul a cărui suspendare a executării se solicită în cauză nu au fost dispuse măsuri reglementate de dispoziţiile Legii nr. 136/2020 (carantină sau izolare), care să atragă competenţa materială specială reglementată de acest act normativ, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cele referitoare la criteriul rangului organului emitent.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamantul A. este reprezentat de solicitarea acestuia de suspendare a executării dispoziţiilor art. 1 pct. 10 din Hotărârea CMBSU nr. 8/7.03.2021, conform cărora " se constată că la nivelul Municipiului Bucureşti rata de incidenţă cumulată calculată la 14 zile, în data de 05.03.2021 a fost de 3,05/1000 locuitori fapt pentru care, începând cu data de 08.03.2021 ora 00:00 se dispun următoarele măsuri pentru o perioadă de 14 zile, urmând a fi reevaluate la finalul acesteia: … 10. Este obligatorie purtarea măştii de protecţie, astfel încât să acopere nasul şi gura pentru toate persoanele care au împlinit vârsta de 5 ani, în toate spaţiile publice deschise."
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în cauză.
Astfel cum se poate observa din preambulul actului contestat, acesta a fost adoptat în aplicarea prevederilor H.G. nr. 35/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 12 februarie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 - act normativ emis, la rândul său, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, această ultimă lege neconţinând, însă, nici un fel de dispoziţii de procedură referitoare la contestarea actelor emise în aplicarea sa.
În acelaşi preambul este menţionată şi Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic, însă articolul ce face obiectul acţiunii nu se referă la niciuna dintre măsurile care pot fi dispuse în temeiul acestei legi.
Chiar dacă articolele 15-17 din Legea nr. 136/2020 cuprind norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, cu privire la instanţa competentă şi compunerea completului de judecată, Înalta Curte constată că situaţia dedusă judecăţii nu poate fi subsumată acestor texte de lege.
Hotărârea Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă nr. 8/07.03.2021 nu se încadrează în ipoteza actului normativ special, întrucât aceasta nu vizează măsura instituirii carantinei zonale ori a izolării, dată de legiuitor în competenţa specială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel de la sediul autorităţii pârâte şi judecată în complet compus din trei judecători.
Prin urmare, întrucât reclamantul a solicitat suspendarea executării măsurii instituite la art. 1 pct. 10 din Hotărârea CMBSU nr. 8/7.03.2021, respectiv obligativitatea purtării măştii de protecţie, astfel încât să acopere nasul şi gura pentru toate persoanele care au împlinit vârsta de 5 ani, în toate spaţiile publice deschise, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi nu cele ale Legii nr. 136/2020, întrucât actul contestat nu este un act normativ referitor la măsuri de izolare sau carantină dispuse în temeiul acestei legi, în acest sens fiind şi susţinerile reclamantului din faţa Curţii de Apel Bucureşti.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 21/2004, privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, care stabilesc faptul că hotărârile prin care se declară, se prelungeşte sau încetează starea de alertă, precum şi cele prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, la nivel naţional sau pe teritoriul mai multor judeţe, pot fi atacate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
În condiţiile în care, prin hotărârea atacată, s-a stabilit aplicarea unor măsuri, pe durata stării de alertă, în municipiul Bucureşti, se constată că aceasta intră în categoria actelor anterior menţionate, iar regimul său de contestare este cel reglementat de dreptul comun în materia contenciosului administrativ, respectiv de Legea nr. 554/2004, act normativ care, la articolul 10, prevede că "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Cum actul administrativ contestat a fost emis de către un organ de specialitate al administraţiei publice locale, respectiv Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă, devine aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă, Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, Prefectul Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2021.