Negative jurisdiction conflict resolved; former officer's transfer-status case assigned to Cluj Court of Appeal as first-instance forum.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdiction conflict by assigning the case to the Cluj Court of Appeal, Third Administrative and Fiscal Litigation Section, which must hear it at first instance; neither prior ruling remains in force regarding jurisdiction. The dispute concerns a former military officer seeking to change the legal basis of his transfer to reserve status (from art. 43 lit. "i" to art. 43 lit. "d" of the 1965 Officers' Corps Statute) and claiming 100,000 RON in moral damages against a central public authority, the Ministry of National Defence. The court held that, following the entry into force of O.U.G. nr. 57/2019, which excludes military personnel from the civil servant statute (art. 382(1)(h)) and thereby removes the special jurisdictional rule of art. 536, jurisdiction is determined by the general administrative litigation rules of art. 10(1) and (3) of Law nr. 554/2004; since the defendant is a central authority and the claimant resides in Maramureş County, the case falls to the court of appeal with jurisdiction over that claimant's domicile, under art. 135(4) C. proc. civ.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ, Art. 10 alin. (1) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004; Negative jurisdiction conflict resolved; former officer's transfer-status case assigned to Cluj Court of Appeal as first-instance forum: The dispute concerns a former military officer seeking to change the legal basis of his transfer to reserve status (from art. 43 lit. "i" to art. 43 lit. "d" of the 1965 Officers' Corps Statute) and claiming 100,000 RON in moral damages against a central public authority, the Ministry of National Defence. The court held that, following the entry into force of O.U.G. nr. 57/2019, which excludes military personnel from the civil servant statute (art. 382(1)(h)) and thereby removes the special jurisdictional rule of art. 536, jurisdiction is determined by the general administrative litigation rules of art. 10(1) and (3) of Law nr. 554/2004; since the defendant is a central authority and the claimant resides in Maramureş County, the case falls to the court of appeal with jurisdiction over that claimant's domicile, under art. 135(4) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court to settle the conflict of competence and establish the competent court.
Used to determine the material and territorial competence over the action.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 martie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată la data de 23.01.2020 pe rolul secţiei I civilă a Tribunalului Maramureş, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând obligarea acestuia la schimbarea temeiului care a stat la baza trecerii sale în rezervă, din cel prevăzut de art. 43 lit. "i" din Statutul Corpului Ofiţerilor, ediţia 1965, în cel prevăzut de art. 43 lit. "d", din cadrul aceluiaşi statut, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul efectiv cauzat prin luarea măsurii a cărei anulare o solicită.
Fiind învestită prin declinare de competenţă (conform sentinţei nr. 506 din data de 17 iunie 2020 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă), Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa nr. 107 din data de 4 septembrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale, ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că litigiul vizează raportul de serviciu al unui fost militar (funcţionar public cu statut special) căruia, în materie de competenţă, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, respectiv art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, cu consecinţa atragerii competenţei secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa nr. 26 din data de 20 ianuarie 2021 Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de către pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a constatat conflictul negativ de competenţă intervenit în cauză, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă şi a suspendat judecarea cauzei în vederea soluţionării conflictului de competenţă
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că O.U.G. nr. 57/2019 conţine dispoziţii speciale derogatorii în ceea ce priveşte litigiile care decurg din raporturile de serviciu ale personalului militar, art. 382 alin. (1) lit. h) din actul normativ stabilind că prevederile Titlului II cu denumirea Statutul funcţionarilor publici nu se aplică personalului militar.
S-a apreciat că odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 57/2019 şi abrogarea art. 109 din Legea nr. 188/1999 nu mai poate fi reţinută competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului pentru soluţionarea tuturor cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al militarilor, devenind, prin urmare, incidente normele de competenţă materială de drept comun în materia contenciosului administrativ cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reguli care se aplică şi în prezentul litigiu pentru determinarea competenţei materiale de soluţionare a cererii.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Obiectul principal al prezentului demers judiciar îl constituie solicitarea reclamantului A. de modificare/anulare parţială a Ordinului Ministerului Apărării Naţionale nr. MC 229 din data de 23 martie 1982, prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă.
Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut că actul administrativ contestat a fost emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, fost militar - funcţionar public cu statut special, dar au apreciat diferit asupra incidenţei modificărilor legislative produse prin adoptarea O.U.G. nr. 57/2019.
Astfel, conform art. 536 din acest act normativ "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe", în timp ce art. 382 stabileşte că dispoziţiile Titlului II - Statutul funcţionarilor publici nu se aplică mai multor categorii de personal bugetar, la lit. h) fiind menţionat personalul militar.
În acest context, având în vedere şi temeiul de drept invocat de reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată - Statutul corpului ofiţerilor, ediţia 1965, act normativ abrogat prin Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, se reţine că raportului de serviciu al reclamantului îi sunt aplicabile dispoziţiile acestui ultim act normativ.
În condiţiile în care Legea nr. 80/1995 nu cuprinde dispoziţii speciale referitoare la instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale cadrelor militare, iar demersul judiciar al reclamantului se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei va fi stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 10 din legea menţionată.
Având în vedere calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, dar şi domiciliul reclamantului din judeţul Maramureş, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2021.