Extinguishment of interest in appeal due to post-judgment voluntary compliance with salary recalculation order

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.11.2017 şi formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Arad, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au contestat deciziile nr. 32/A/03.02.2017 şi nr. 102/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timişoara, solicitând:

1) anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara nr. 20/11.10.2017, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanţi;

2) anularea în parte a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 şi a Deciziei nr. 102/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timişoara, în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10%, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia;

3) obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Curţii de Apel Timişoara, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015, plus 10%, respectiv 445,5 RON, începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţelor sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09.04.2015 - 30.11.2015 (VRS de 405 RON) şi respectiv 01.12.2015 - 01.06.2017 (VRS de 405 RON +10%=445,5 RON);

4) obligarea pârâtului Ministerului Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia ocupaţională Justiţie, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza aceloraşi acte normative, pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Parchetelor şi din cadrul Curţilor de Apel care au admis contestaţiile şi au dispus recalcularea salariilor conform grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

5) obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 Iei, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 09.04.2015, şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 01.12.2015, şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care solicităm a se aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2008 din 26 aprilie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi respinge acţiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Admite în parte acţiunea formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Arad.

Anulează Decizia nr. 32/A/03.02.2017 şi Decizia nr. 102/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timişoara şi Hotărârea nr. 20/11.10.2017 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Timişoara, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi.

Obligă pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanţilor, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedere o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.06.2017.

Obligă pârâtul Tribunalul Arad la plata către fiecare reclamant a diferenţei de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.06.2017, actualizate cu indicele de inflaţie în ziua plăţii efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată, iar în subsidiar casarea în parte şi respingerea capătului de cerere privind obligarea acesteia la plata diferenţelor salariale.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a admis, în mod nelegal, cererea reclamanţilor întemeiată pe efectele pretins retroactive ale Deciziei CCR nr. 794/2016, fără a arăta prevederile legale care stabileau dreptul reclamanţilor la o salarizare stabilită în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON de la 9.04.2015 şi de 445 RON de la 1.12.2015.

Recurenta a precizat, totodată, că prin decizia nr. 79/29.05.2018 a acordat personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex de la instanţele din circumscripţia sa, drepturi salariale stabilite în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu 9.04.2015 şi de 463,5 RON de la 1.12.2015, aceste valori de referinţă fiind, în mod evident, mai mari decât cele solicitate prin acţiune.

Intimaţii-reclamanţi şi intimaţii-pârâţi, deşi au fost legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

Prin notele scrise depuse la data de 10.02.2021, recurenta Curtea de Apel Timişoara a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect/interes, motivat de faptul că prin decizia nr. 79/29.05.2018 a acordat reclamanţilor drepturi salariale calculate în funcţie de o valoare de referinţă sectorială superioară celei solicitate prin cererea de chemare în judecată.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentei-pârâte la emiterea unor noi decizii de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Timişoara a emis decizia nr. 79/C/29.05.2018, prin care a stabilit majorarea V.R.S.-ului şi calcularea drepturilor cuvenite reclamanţilor prin raportare la noi valori, conform prevederilor legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere faptul că, ulterior promovării căii de atac, recurenta şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor.

Cum interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei nr. 2008 din 26 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2021.