Scope of administrative verification of excise refund applications: formal versus substantive correction of declared quantities under HG 537/2014

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17.05.2016, reclamantul A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română - ARR, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună:

- anularea în parte a Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 437/22.02.2016 prin care i s-a respins restituirea sumei de 5.652 RON constând în acciza aferentă perioadei 01.10.2014-31.12.2014 conform cererii nr. x/23.09.2015 şi anularea în parte a Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 438/22.02.2016 prin care i s-a respins restituirea sumei de 4.9011ei, constând în acciza aferentă perioadei 01.07.2014-30.09.2014 conform cererii nr. x/23.09.2015;

- obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română - ARR la restituirea integrală către reclamantă a sumei de 5.652 RON constând în diferenţă acciză aferentă perioadei 01.10.2014-31.12.2014 conform cererii nr. x/23.09.2015 calculată în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal precum şi cu prevederile H.G. nr. 537/2014 şi la restituirea integrală către aceasta a sumei de 4.901 RON constând în diferenţă acciză aferentă perioadei 01.07.2014-30.09.2014 conform cererii nr. x/23.09.2015 calculată în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal precum şi cu prevederile H.G. nr. 537/2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1353 din 22 martie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română-ARR, a dispus anularea în parte a Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr 437/22.02.2016, anularea în parte a Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 438/22.02.2016, obligarea pârâtei să soluţioneze cererile de restituire a accizelor formulate de către reclamantă, pentru diferenţa dintre cantitatea de combustibil solicitată prin fiecare cerere de restituire de accize, astfel cum aceasta rezultă din borderourile ataşate fiecărei cereri de restituire de accize şi cantitatea de combustibil acceptată la plată prin Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 437/22.02.2016 şi prin Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 438/22.02.2016, respingând, în rest, cererea ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română - ARR, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Raportat la acest motiv de recurs, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că instituţia recurentă a procedat la soluţionarea cererilor de restituire acciză doar în limita datelor din conţinutul cererilor nr. x şi 1323/23.09.2014, apreciind în mod nefondat că se impunea restituirea cererilor menţionate pentru a fi completate, în sensul modificării cantităţii de motorină pentru care a solicitat restituirea de acciză, care să justifice încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014.

Din cuprinsul deciziei contestate nr. 437 şi a deciziei nr. 438/22.02.2016 (dosar fond) reiese fără dubiu faptul că aceastea au fost respinse întrucât informaţiile privind cantitatea de motorină pentru care se solicită restituirea de acciză nu corespund cu informaţiile prezentate în borderoul alimentărilor cu motorină de la staţiile de distribuţie în trimestrul III şi IV din anul 2014, în sensul că în cererea nr. x din data de 23.09.2015, cantitatea de motorină (baza de restituire) pentru care se solicită restituirea este de 1.077.53 litri în timp ce cantitatea de motorină din borderoul alimentărilor este de 26.938,24 litri, iar prin cererea nr. x din data de 23.09.2015, cantitatea de motorină (baza de restituire) pentru care se solicită restituirea este de 1242.39 litri, în vreme ce cantitatea de motorină din borderoul alimentărilor este de 31.059,95 litri, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 14 alin. (7) din H.G. nr. 537/2014.

Astfel, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că recurenta avea obligaţia de a interpreta prevederile art. 14 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 537/2014 cu consecinţa soluţionării cererii de restituire a accizei pentru întreaga cantitate de motorină care rezultă din borderourile depuse de către intimata - reclamantă şi nu din cantitatea solicitată prin cererea nr. x şi nr. 1323/23.09.2015.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2) teza a - II- a din H.G. nr. 537/2014, cererea se consideră valabil depusă şi este înregistrată în momentul în care operatorul economic furnizează toate informaţiile şi documentele prevăzute la art. 13.

In acest context, intimata - reclamantă a completat atât cererea de restituire acciză nr. 1322 cât şi cererea nr. x/23.09.2014 cu toate informaţiile prevăzute la art. 13 din HGR nr. 537/2014 şi specificate în tipizatul din Anexa 4 la HGR nr. 537/2014.

În condiţiile în care cererile formulate îndeplineau condiţiile de formă, în sensul că cererile formulate de intimata S.C. A. S.R.L. erau însoţite de documentele prevăzute la art. 13 din H.G. nr. 537/2014, fiind precizată cantitatea de motorină pentru care solicit restituirea de acciză, dispoziţiile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014 invocate de instanţa de fond nu pot fi incidente.

Susţine că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, respectiv dispoziţiile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014, întrucât aceste dispoziţii se referă la faptul că cererile care nu corespund condiţiilor prevăzute la alin. (1) se returnează solicitanţilor pentru a fi completate corespunzător, respectiv cererile de restituire trebuie să fie corect şi complet întocmite, să fie depuse în termenele stabilite, să fie semnate de către operatorul economic solicitant sau de reprezentantul acestuia şi să fie însoţite de documentele justificative prevăzute la art. 13.

Aşadar aceste dispoziţiile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014 se referă la condiţiile de formă şi nu la condiţiile de fond ale cererii de restituire de accize.

H.G. nr. 537/2014 nu a prevăzut în dispoziţiile art. 14 ca în cazul în care un agent economic nu solicită restituirea de acciză pentru întreaga cantitate de motorină utilizată în trimestrul pentru care depune cererea de restituire accize, să îi fie returnate pentru a completa cererea de restituire şi a depune din nou unele valabile ori în termen, ci a instituit această măsură a returnării doar pentru a se completa condiţiile de formă, respectiv ca cererile să fie corect şi complet întocmite pentru a putea fi înregistrate.

Dacă cererea de restituire acciză ar fi avut doar lipsuri cu privire la condiţiile de formă, respectiv condiţiile cu privire la semnătura şi ştampila reprezentantului legal sau cu privire la declaraţia pe propria răspundere raportat la semnarea şi ştampilarea acesteia de către reprezentantul legal, cererea de restituire s-ar fi returnat în acord cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014 şi atunci raţionamentul instanţei de fond ar fi fost întemeiat, însă cererea de restituire a fost respinsă întrucât informaţiile privind cantitatea de motorină pentru care se solicită restituire acciză nu corespund cu informaţiile prezentate în borderoul alimentărilor cu motorină de la staţiile de distribuţie în trimestrul III şi IV din anul 2014, iar legiuitorul nu a prevăzut returnarea şi pentru modificarea cantităţii de motorină pentru care se solicită restituirea de acciză.

Prin cererea nr. x din data de 23.09.2015, intimata- reclamantă a solicitat restituirea accizei pentru suma de 5105.33 RON, aferentă bazei de restituire de 1077.53 litri motorină.

În urma analizei cererii nr. x/23.09.2015 şi a înscrisurilor anexate, s-a constatat că informaţiile privind cantitatea de motorină pentru care se solicită restituirea de acciză nu corespund cu informaţiile prezentate în borderoul alimentărilor cu motorină de la staţiile de distribuţie în trimestrul III din anul 2014, în sensul că, în cerere, cantitatea de motorină (baza de restituire) pentru care se solicită restituirea este de 1077.53 litri, iar cantitatea de motorină din borderoul alimentărilor este de 26.938,24 litri.

De asemenea, prin cererea nr. x din data de 23.09.2015, intimata - reclamantă a solicitat restituirea accizei pentru suma de 5887 RON, aferentă bazei de restituire de 1242.39 litri motorină.

Analizând cererea nr. x/23.09.2015 şi înscrisurile anexate, s-a constat că informaţiile privind cantitatea de motorină pentru care se solicită restituire acciză nu corespund cu informaţiile prezentate în borderoul alimentărilor cu motorină de la staţiile de distribuţie în trimestrul IV din anul 2014, respectiv în cerere cantitatea de motorină (baza de restituire) pentru care se solicită restituirea este de 1242.39 litri, iar cantitatea de motorină din borderoul alimentărilor este de 31.059,95 litri.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din H.G. nr. 537/2014, recurenta, în calitate de Administrator al schemei, a verificat cerererile intimatei - reclamante sub aspectul determinării corecte a bazei de restituire prevăzută la art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, prin confruntarea datelor şi informaţiilor din borderouri cu celelalte documente şi informaţii prevăzute la art. 13 din H.G. nr. 537/2014, precum şi sub aspectul determinării corecte a sumei de restituit înscrisă de reclamantă în cele două cereri, potrivit algoritmului prevăzut la art. 7 din actul normativ anterior precizat.

În acest context, prin cererea nr. x/23.09.2015 intimata - reclamantă a solicitat restituirea de acciză în cuantum de 5105.33 RON pentru cantitatea de motorină de 1077.53 litri, iar prin cererea nr. x din data de 23.09.2015, suma de 5887 RON pentru cantitatea de motorină de 1242,39 litri.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014, în cazul în care operatorul economic constată existenţa în cererea sa a unor inexactităţi care ar conduce la diminuarea ori majorarea sumelor de restituit, acesta depune la Administratorul schemei o cerere rectificativă, la care anexează documentele justificative aferente, cerere care se depune, potrivit alin. (2) al articolului anterior menţionat, nu mai târziu de un an de la data încheierii trimestrului pentru care se solicită rectificarea cererii de restituire.

Astfel, pentru restituirea diferenţei de acciză aferentă cantităţii de motorină rezultată din borderoul alimentărilor cu motorină de la staţiile de distribuţie în trimestrul III şi IV din anul 2014, ce nu a fost luată în calcul întrucât nu respecta prevederile art. 14 alin. (7) din H.G. nr. 537/2014, intimata - reclamantă avea posibilitatea, potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014, să depună cerere rectificativă a cererii de restituire.

De asemenea, deşi intimata recunoaşte în cererea de chemare în judecată că a solicitat restituire de acciză pentru o cantitate de motorină mai mică decât cea înscrisă în borderourile de alimentare, în mod nejustificat prima instanţă reţine că Administratorul schemei de stat avea obligaţia de a verifica corectitudinea cantităţii de motorină menţionată în cele două cereri de restituire acciză, precum şi de a proceda la restituirea cererilor în vederea modificării cantităţii de motorină, în condiţiile în care legiuitorul a reglementat posibilitatea restituirii accizei şi pentru situaţiile în care operatorul economic constată existenţa în cererea sa a unor inexactităţi care ar conduce la diminuarea sumelor de restituit.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de AUTORITATEA RUTIERA ROMANA- A.R.R., ca neîntemeiat si menţinerea în totalitate a sentinţei civile nr. 1353 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ si Fiscal ca fiind temeinică şi legală.

Art. 14 alin. (1) si 2 din H.G. nr. 537/2014 nu face referire la condiţii de formă ale cererii ci precizează doar că "cererile trebuie să fie corect întocmite" şi că cele care " nu corespund condiţiilor... se returnează solicitanţilor pentru a fi completate corespunzător". În aceste condiţii nu se poate afirma că legiuitorul a avut în vedere doar anumite condiţii de formă atunci când a conchis cele de mai sus.

Autoritatea publică pârâtă avea obligaţia de a interpreta şi prevederile art. 14 alin. (1) si 2 din H.G. nr. 537/2014 în lumina principiului prevăzut de art. 1268 alin. (3) din C. civ. în sensul în care prevederile legale anterior menţionate produc un efect juridic faţă de reclamantă, cu consecinţa soluţionării cererii de restituire a accizelor pentru întreaga cantitate care rezultă din borderourile depuse, iar nu în sensul în care aceste dispoziţii legale nu produc niciun efect juridic faţă de reclamantă. În plus, emiterea actelor administrative a căror anulare s-a solicitat denotă o interpretare pur formală a prevederilor art. 14 alin. (1) si 2 din H.G. nr. 537/2014, cu consecinţa lipsirii de efecte juridice a dispoziţiilor legale care reglementează dreptul reclamantei la restituirea accizelor plătite pentru întreaga cantitate de motorină care rezultă din borderourile de alimentare ataşate cererilor de restituire.

5. Aspecte de fapt şi de drept relevante în cauză

Reclamanta a transmis electronic către Autoritatea Rutieră Română, în data de 23.09.2015, dosarele pentru restituirea accizei la motorină pe semestrele III şi IV ale anului 2014.

Prin Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 437/22.02.2016 emisă de pârâta Autoritatea Rutieră Română, în temeiul art. 15 alin. (1) din H.G. Nr. 537/2014 din 26 iunie 201 privind condiţiile, procedura şi termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul accizelor diferenţiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor, a fost aprobată cererea de restituire nr. x/23.09.2015, depusă de reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru suma de 235 RON, aferentă bazei de restituire de 1242,39 litri de motorină.

Prin această decizie s-a reţinut că:

- acciza solicitată la restituire este de 5887 RON;

- acciza aprobată la restituire este de 235 RON;

- acciza respinsă la restituire este în cuantum de 5652 RON;

- cantitatea de motorina din cererea de restituire este mai mică decât cantitatea de motorină din borderou.

Prin Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 438/22.02.2016 emisă de pârâta Autoritatea Rutieră Română a fost aprobată cererea de restituire nr. x/23.09.2015, depusă de reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru suma de 204 RON, aferentă bazei de restituire de 1077,33 litri de motorină.

Prin această decizie emisă de Autoritatea Rutieră Română s-a reţinut că:

- acciza solicitată la restituire este de 5.105 RON;

- acciza aprobată la restituire este de 204 RON;

- acciza respinsă la restituire este în cuantum de 4.901 RON;

- cantitatea de motorină din cererea de restituire este mai mică decât cantitatea de motorină din borderou.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva actelor administrative menţionate anterior, care a fost respinsă ca neîntemeiată de către autoritatea publică pârâtă.

În drept, potrivit prevederilor art. 13 din H.G. Nr. 537 din 26 iunie 2014 privind condiţiile, procedura şi termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul accizelor diferenţiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor

(1) Cererea de restituire de accize este însoţită de următoarele documente, prezentate în format electronic sau pe suport hârtie:

a) în cazul în care alimentarea vehiculelor se face de la staţiile de distribuţie înregistrate potrivit art. 20669 alin. (6) din Codul fiscal, un borderou centralizator al cantităţilor de motorină alimentate de fiecare vehicul eligibil în parte, întocmit conform modelului din anexa nr. 5, precum şi copii de pe facturile de achiziţie a motorinei împreună cu anexele la facturi, emise de către staţiile de distribuţie sau de către terţi. Borderoul se întocmeşte pe baza informaţiilor din facturile de achiziţie a motorinei şi din anexele la facturi;

b) în cazul în care alimentarea vehiculelor se face de la rezervoarele proprii de alimentare, un borderou centralizator al cantităţilor de motorină alimentate de fiecare vehicul eligibil în parte, întocmit conform modelului din anexa nr. 6, precum şi copii de pe facturile de achiziţie a motorinei. Acest borderou se întocmeşte pe baza informaţiilor stocate pe unităţile electronice de stocare prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. f).

(2) Facturile de achiziţie a motorinei trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal.

(3) Facturile pentru alimentările de combustibil şi anexele acestora sunt emise, de regulă, de staţiile de distribuţie, în situaţia în care cardurile de gestiune a alimentărilor sau inelele emiţător/receptor sunt gestionate de către aceste staţii. În cazul în care cardurile de gestiune a alimentărilor sau inelele emiţător/receptor nu sunt gestionate de staţiile de distribuţie, ci de către terţi, aceştia vor emite şi facturile pentru alimentările de combustibil şi anexele acestora.

(4) În cazul operatorilor economici care alimentează direct de la staţiile de distribuţie înregistrate potrivit art. 20669alin. (6) din Codul fiscal, pe anexele la facturi trebuie să fie înscrise cel puţin următoarele informaţii: staţia de alimentare, data alimentării, numărul de înmatriculare al vehiculului alimentat, numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor ori, după caz, al inelului emiţător/receptor, cantitatea de motorină alimentată exprimată în litri pe fiecare vehicul, numărul de kilometri înregistraţi la bordul vehiculului la momentul alimentării.

(5) În cazul operatorilor economici care deţin rezervoare proprii din care efectuează alimentarea vehiculelor eligibile pe care le deţin, facturile de achiziţie a motorinei care este depozitată în rezervoarele proprii nu pot constitui prin ele însele o justificare a consumului pentru restituirea de accize.

Potrivit art. 14 din H.G. nr. 537 din 26 iunie 2014 privind condiţiile, procedura şi termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul accizelor diferenţiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor:

(1) Pentru a fi înregistrate, cererile de restituire trebuie să fie corect şi complet întocmite, să fie depuse în termenele stabilite, să fie semnate de către operatorul economic solicitant sau de reprezentantul acestuia şi să fie însoţite de documentele justificative prevăzute la art. 13.

(2) Cererile care nu corespund condiţiilor prevăzute la alin. (1) se returnează solicitanţilor pentru a fi completate corespunzător. Cererea se consideră valabil depusă în momentul în care operatorul economic furnizează toate informaţiile şi documentele prevăzute la art. 13.

(3) Înregistrarea cererii de restituire angajează răspunderea solicitantului sau a reprezentantului acestuia cu privire la toate informaţiile prezentate în cerere şi în documentele anexate acesteia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .,,

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014, în cazul în care operatorul economic constată existenţa în cererea sa a unor inexactităţi care ar conduce la diminuarea ori majorarea sumelor de restituit, acesta depune la Administratorul schemei o cerere rectificativă, la care anexează documentele justificative aferente, cerere care se depune, potrivit alin. (2) al articolului anterior menţionat, nu mai târziu de un an de la data încheierii trimestrului pentru care se solicită rectificarea cererii de restituire.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Susţine recurenta că judecătorul fondului a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 14 alin. (1), (2) din H.G. nr. 537/2014 întrucât aceste dispoziţii se referă la faptul că cererile care nu corespund condiţiilor prevăzute la alin. (1) se returnează solicitanţilor pentru a fi completate corespunzător, respectiv cererile de restituire trebuie să fie corect şi complet întocmite, să fie depuse în termenele stabilite, să fie semnate de către operatorul economic solicitant sau de reprezentantul acestuia şi să fie însoţite de documentele justificative prevăzute la art. 13. Aşadar, dispoziţiile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014 se referă la condiţiile de formă şi nu la condiţiile de fond ale cererii de restituire de accize. H.G. nr. 537/2014 nu a prevăzut în dispoziţiile art. 14 ca în cazul în care un agent economic nu solicită restituirea de acciză pentru întreaga cantitate de motorină utilizată în trimestrul pentru care depune cererea de restituire accize, să îi fie returnate pentru a completa cererea de restituire şi a depune din nou unele valabile ori în termen, ci a instituit această măsură a returnării doar pentru a se completa condiţiile de formă, respectiv ca cererile să fie corect şi complet întocmite pentru a putea fi înregistrate.

În acord cu aceste susţineri, Înalta Curte reţine că, în mod eronat a reţinut instanţa de fond că, în situaţia în care cantitatea de motorină din cererea de restituire nu corespunde cu cea din borderourile anexate cererii, Autoritatea Rutieră Română trebuie să o restituie solicitantului pentru a fi completată corespunzător, în sensul de a preciza toată cantitatea de motorină pentru care solicită restituirea de acciză, în condiţiile în care din borderouri rezultă o cantitate mai mare.

O interpretare a dispoziţiilor legale incidente în cauză conformă cu susţinerile judecătorului fondului lipseşte de conţinut şi de aplicabilitate textul art. 16 al H.G. nr. 537/2014 care reglementează tocmai rectificarea, de către persoana interesată, a inexactităţilor constatate în cererile deja depuse, inexactităţi care ar conduce (cum este cazul în speţa de faţă) la diminuarea sumelor de restituit.

În acest sens, procedura prevede că aceasta depune la Administratorul schemei o cerere rectificativă, nu mai târziu de un an de la data încheierii trimestrului pentru care se solicită rectificarea cererii de restituire, cerere la care anexează documentele justificative aferente.

Aşadar, este validă susţinerea recurentei în sensul că la art. 14 alin. (1), (2) din H.G. nr. 537/2014 sunt prevăzute condiţiile de formă pe care cererile de restituire trebuie să le îndeplinească respectiv trebuie să fie corect şi complet întocmite, să fie depuse în termenele stabilite, să fie semnate de către operatorul economic solicitant sau de reprezentantul acestuia şi să fie însoţite de documentele justificative prevăzute la art. 13.

Potrivit prevederilor H.G. nr. 537/2014, cererile de restituire acciză depuse de către operatorii economici sunt verificate în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei de formă, iar în situaţia în care nu sunt însoţite de documentele prevăzute la art. 13 se restituie în vederea completării, nu însă şi a corectării bazei de restituire, cum în mod eronat reţine instanţa de fond.

În cazul unor inexactităţi care pot conduce inclusiv la diminuarea sumelor de restituit, procedura este cea reglementată la art. 16.

În situaţia în care cererile depuse îndeplinesc condiţiile de formă, sunt considerate valabil depuse, procedându-se la înregistrarea şi analizarea lor.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din H.G. nr. 537/2014, recurenta, în calitate de Administrator al schemei, a verificat cerererile intimatei - reclamante sub aspectul determinării corecte a bazei de restituire prevăzută la art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, prin confruntarea datelor şi informaţiilor din borderouri cu celelalte documente şi informaţii prevăzute la art. 13 din H.G. nr. 537/2014, precum şi sub aspectul determinării corecte a sumei de restituit înscrisă de reclamantă în cele două cereri, potrivit algoritmului prevăzut la art. 7 din actul normativ anterior precizat.

După cum reiese din cuprinsul deciziilor nr. 437 şi nr. 438 din data de 26.02.2016, respingerea la restituire a accizei în valoare de 5.652 RON, respectiv 4.901 RON, este motivată de faptul că informaţiile privind cantitatea de motorină pentru care a solicitat restituire acciză prin cererile nr. x şi nr. 1323 din data de 23.09.2015 nu corespund cu informaţiile prezentate în borderoul alimentărilor cu motorină de la staţiile de distribuţie în semestrul III şi IV din anul 2014, nefiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 14 alin. (7) din H.G. nr. 537/2014.

Important de subliniat este faptul că, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (7) din H.G. nr. 537/2014, suma de restituit, determinată conform alin. (5), nu poate depăşi suma solicitată prin cerere, un argument în plus în sprijinul susţinerilor recurentei.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română - ARR împotriva sentinţei nr. 1353 din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în tot sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. ca neîntemeiată.

În baza art. 453 C. proc. civ., va obliga intimata-reclamantă A. S.R.L. să plătească recurentei-pârâte cheltuieli de judecată în cuantum de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română - ARR împotriva sentinţei nr. 1353 din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. ca neîntemeiată.

Obligă intimata-reclamantă A. S.R.L. să plătească recurentei-pârâte cheltuieli de judecată în cuantum de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru din recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2021.