Tax authority's appeal against annulment of suspended pre-litigation tax appeal resolutions inadmissible as time-barred

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistratăpe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 8 martie 2017, reclamanta A. S.A., în insolvenţă, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii:

- anularea în tot a Deciziei nr. 312/21.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei fiscale prealabile formulate de reclamantă şi înregistrată la DGSC sub nr. A_SLP 2204/21.12.2016 atât cu privire la soluţia de suspendare a soluţionării contestaţiei, cât şi cu privire la soluţia de respingere a motivelor de nulitate analizate la paginile 14 -16;

- anularea în tot a Deciziei nr. 246/28.09.2016 privind soluţionarea contestaţiei fiscale prealabile formulate de reclamantă şi înregistrata la DGSC sub nr. A_SLP 1368/14.07.2016 atât cu privire la soluţia de suspendare a soluţionării contestaţiei, cât şi cu privire la soluţia de respingere a motivelor de nulitate analizate la paginile 12 -13;

- subsecvent admiterii petitelor 1 şi 2 cu privire la soluţia de respingere a motivelor de nulitate analizate în Deciziile de Soluţionare, paginile 12 -13, respectiv 14 - 16, anularea actelor de impunere constând în Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/04.05.2016 si Decizia de impunere nr. x/10.10.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/10.10.2016 (înlocuind Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/04.05.2016), ca nelegale;

- în subsidiar, să se constate că soluţia de respingere a contestaţiei a fost dată fără să se intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal şi, în temeiul art. 281 alin. (7) Codul de procedură fiscală, să se pronunţe asupra fondului şi, în consecinţă, să se dispună anularea actelor de impunere constând în Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/04.05.2016 si Decizia de impunere nr. x/10.10.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/10.10.2016 (înlocuind Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/04.05.2016);

- în subsidiar, subsecvent admiterii petitelor 1 şi 2 cu privire la soluţia de suspendare a soluţionării contestaţiei, să se constate expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 281 alin. (5) Codul de procedură fiscală, să se pronunţe asupra fondului raportului juridic fiscal şi, în consecinţă, să se dispună anularea actelor de impunere constând în Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/04.05.2016 si Decizia de impunere nr. x/10.10.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/10.10.2016 (înlocuind Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/04.05.2016);

- în subsidiar, subsecvent admiterii petitelor 1 şi 2 cu privire la soluţia de suspendare a soluţionării contestaţiei dar a respingerii petitelor 3, 4 si 5, să se oblige pârâta DGSC să reia procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei fiscale prealabile formulate de reclamantă cu privire la suma de 25.032.785 RON stabilită suplimentar la plată în sarcina sa prin actele de impunere constând în Decizia de impunere nr. x/10.10.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/10.10.2016 (înlocuind Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/04.05.2016), cu consecinţa emiterii unei decizii de soluţionare a contestaţiei;

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5080 din 20 decembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărârât următoarele:

"Respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantei şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.A.M.C.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Craiova şi respinge în consecinţă acţiunea faţă de această pârâtă.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.S.C. şi, în consecinţă:

Anulează parţial deciziile nr. 246/28.09.2016 şi respectiv nr. 312/21.12.2016 privind suspendarea soluţionării contestaţiilor administrative şi, în consecinţă, obligă pârâta A.N.A.F., prin D.G.S.C., la continuarea soluţionării contestaţiilor administrative.

Respinge restul pretenţiilor reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.S.C. şi pârâta D.G.A.M.C."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte hotărârii şi respingerea în tot a acţiunii reclamantei.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă

Intimata-reclamantă A. S.A., prin administratorul special şi cel judiciar, a depus întâmpinare şi note scrise şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei primei instanţe.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs asupra excepţiei tardivităţii

Examinând cu prioritate excepţia invocată, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

În aceste condiţii, sentinţa nr. 5080 din 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menţionat.

Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată pârâtei la data de 10.09.2018, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 27.09.2018 (data transmiterii prin fax fila x, dar şi data poştei - plic dosar recurs) cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 3.01.2017.

Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu şi va respinge recursul autorităţii pârâte ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 5080 din 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2021.