Mootness of disciplinary sanctions following mandatory exclusion from the profession due to a final criminal conviction

Şedinţa publică din data de 25 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi precizată la 25.03.2016 şi 01.04.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti:

- anularea Hotărârii nr. 24/27.10.2015 emise de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în sensul respingerii acţiunii disciplinare şi înlăturării sancţiunii prevăzute de art. 49 lit. b) din Legea nr. 188/2000, respectiv avertisment;

- anularea Hotărârii nr. 03/04.03.2016 emise de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în sensul respingerii acţiunii disciplinare şi înlăturării sancţiunii prevăzute de art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000, respectiv excluderea din profesia de executor judecătoresc;

- suspendarea executării hotărârii nr. 03/04.03.2016 până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4221 din 28 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a respins, în consecinţă, acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă; a respins în tot acţiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Justiţiei - Ministrul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, ca fiind neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4221 din 28 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea recursului recurenta susţine că hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, iar cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., consideră că nu i-a fost respectat dreptul la apărare în faţa Comisiei Superioare de Disciplină, întrucât cererea de amânare i-a fost respinsă.

Recurenta-reclamantă invocă interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, apreciind că în speţă Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au calitate procesuală pasivă.

De asemenea, invocă interpretarea eronată a dispoziţiilor 222 C. proc. civ. coroborat cu art. 72 din OMJ nr. 210/2001; a art. 75 din OMJ nr. 210/2001; a art. 951 C. proc. civ. coroborat cu art. 535 şi art. 539 C. civ. a art. 957 C. proc. civ. coroborat cu art. 954-959 C. proc. civ. şi a art. 49 din OMJ nr. 210/2001.

4. Apărările formulate

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală.

4.2. Intimata-pârâtă Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

4.3. Intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a formulat întâmpinare, prin care solicită în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

4.4. Intimata-pârâtă Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care invocă în privinţa sa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, apreciind că prima instanţă în mod corect a admis această excepţie, sens în care solicită scoaterea sa din cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti: anularea Hotărârii nr. 24/27.10.2015 emise de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; anularea Hotărârii nr. 03/04.03.2016 emise de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi suspendarea executării hotărârii nr. 03/04.03.2016 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin hotărârea nr. 24/27.10.2015, emisă de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost admisă acţiunea disciplinară şi a fost aplicată reclamantei sancţiunea avertismentului, reţinându-se existenţa abaterii disciplinare sesizate şi principiul aplicării graduale a sancţiunilor disciplinare.

Aceasta hotărâre a fost contestată de reclamantă şi de Ministerul Justiţiei, iar prin hotărârea nr. 03/04.03.2016 a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, s-a respins contestaţia reclamantei şi a fost admisă contestaţia Ministerului Justiţiei, modificându-se hotărârea contestată sub aspectul individualizării sancţiunii, în sensul că a fost dispusă sancţiunea excluderii reclamantei din profesia de executor judecătoresc.

La termenul de judecată din 12 martie 2020 s-a depus la dosar Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 5004/C/2019 din 29 noiembrie 2019 al Ministrului Justiţiei, prin care recurenta-reclamantă a fost exclusă din profesia de executor judecătoresc începând cu data de 31.10.2019, ca urmare a sentinţei penale nr. 134/F/29.06.2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, modificată în parte şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 341/A/31.10.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care recurenta-reclamantă a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Potrivit art. 50 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti:

"(2) Ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a executorului judecătoresc condamnat în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. e), începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare."

În consecinţă, deşi în cauza de faţă s-a solicitat anularea unor acte emise în procedura de cercetare disciplinară, acele acte, chiar neanulate, nu îşi mai produc efectele juridice din moment ce s-a dispus excluderea reclamantei din profesie ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare la pedeapsa închisorii.

Cu alte cuvinte, excluderea reclamantei din profesie ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare la pedeapsa închisorii lasă fără obiect procedura de cercetare disciplinară, inclusiv sub aspectul actelor întocmite în acea etapă.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect şi urmează a fi respinsă ca atare.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Referitor la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, precum şi a pârâtei Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că acestea vizează cererea de chemare în judecată, şi nu faza recursului, iar, pe de altă parte, având în vedere că prezenta cauză a fost soluţionată pe excepţia lipsei de obiect, acest aspect face de prisos examinarea respectivelor excepţii.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a reiterat şi în recurs excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Cu privire la acest aspect, se reţine că prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care nu a formulat recurs împotriva soluţiei de respingere a excepţiei, astfel că soluţionarea acesteia a intrat în puterea de lucru judecat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4221 din 28 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect, menţinând soluţia pronunţată cu privire la excepţiile invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4221 din 28 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

Menţine soluţia pronunţată cu privire la excepţiile invocate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2020.