Inadequacy of lower court reasoning for failure to address specific unconstitutionality and non-retroactivity arguments in challenge to pension norm.

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea iniţială, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18.10.2017, A. a solicitat în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă, Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- suspendarea punerii în executare a H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, stabilite prin H.G. nr. 257/2011, adoptată la data de 05.05.2017 şi publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 334 din 08.05.2017, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin aceeaşi cerere s-a invocat excepţia de nelegalitate a actului administrativa în litigiu.

Prin cererea precizatoare/completatoare depusă pe parcursul procedurii regularizării, Asociaţia reclamantă a solicitat anularea H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, stabilite prin H.G. nr. 257/2011 adoptată la data de 05.05.2017 şi publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 334 din 08.05.2017 pentru aceleaşi motive invocate în cererea introductivă prin care a cerut şi suspendarea acestui act administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 24.10.2018, Asociaţia reclamantă, prin reprezentant, a învederat instanţei că a înţeles să-şi restrângă acţiunea în sensul că renunţă la capătul de cerere privind excepţia de nelegalitate a actului administrativ în litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4791 din 21 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia netimbrării.

A fost respinsă acţiunea astfel cum a fost restrânsă şi completată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul B., ca neîntemeiate.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanta A. şi intervenientul B..

3.1 Reclamanta A. a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.

În motivare, a arătat că judecătorul fondului nu a arătat în concret motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa. A menţionat că la emiterea H.G. nr. 291/2017 atacată în speţă ar fi trebuit să se ţină seama că, potrivit art. 108 din Constituţia României, hotărârea de Guvern care este emisă de organul suprem al administraţiei de stat se dă numai în aplicarea legii, care este un act normativ al puterii de stat, emis de Parlament, acesta neputând modifica, completa sau abroga un text de lege. În speţa de faţă, H.G. nr. 291/2017 modifică şi completează prevederile Legii nr. 263/2010.

Totodată, a arătat că normele de aplicare a unei legi au ca menire numai aplicarea legii în mod unitar, nefiind permis din punct de vedere constituţional sau legal ca acestea să modifice, completeze sau abroge un text de lege.

3.2 Intervenientul B. a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de intervenţie în interes propriu şi să se constate că în mod eronat instanţa a calificat cererea sa ca fiind o cerere de intervenţie accesorie.

În motivare, a menţionat că instanţa de fond era obligată să motiveze în fapt şi în drept hotărârea pronunţată şi că aceasta nu a avut în vedere temeinicia acţiunii introductive şi cererea de intervenţie în interes propriu. Instanţa de fond nu a analizat probele care au fost administrate, nu a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu a evocat normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămânând nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

A menţionat că hotărârea atacată cuprinde numai motive străine de natura cauzei, precum şi motive contradictorii, fără a se arăta în concret temeiul legal pe care se sprijină motivele pe care se întemeiază. Totodată, hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, a arătat că în mod corect instanţa de fond a apreciat în sensul că H.G. nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 nu conţine în sine nicio dispoziţie de natură să încalce supremaţia legii şi prin aceasta să îngrădească dreptul la pensie.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat suspendarea punerii în executare a H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, stabilite prin H.G. nr. 257/2011, adoptată la data de 05.05.2017 şi publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 334 din 08.05.2017, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Ulterior, prin cererea completatoare depusă pe parcursul procedurii regularizării, reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, stabilite prin H.G. nr. 257/2011 adoptată la data de 05.05.2017 şi publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 334 din 08.05.2017, pentru aceleaşi motive invocate în cererea introductivă.

Instanţa de fond a respins acţiunea astfel cum a fost restrânsă şi completată, precum şi cererea de intervenţie accesorie ca neîntemeiate. În motivare, prima instanţă a reţinut că Asociaţia reclamantă şi intervenientul critică normele de aplicare introduse prin H.G. nr. 291/2017 în completarea art. 134 din normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 257/2011, susţinând că această completare ar fi nelegală în raport de principiile constituţionale, deciziile Curţii Constituţionale şi hotărârile judecătoreşti. A apreciat instanţa de fond că reclamanta şi intervenientul nu se raportează la dispoziţiile legale incidente în cauză.

A mai reţinut instanţa de fond că art. 1691, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 63/2010, nu a fost criticat de Asociaţia reclamantă şi intervenient cum că ar fi fost/ar fi neconstituţional şi că normele de aplicare ce fac obiectul dosarului de faţă au fost adoptate pentru punerea în aplicare a art. 1691 a Legii nr. 192/2015.

A concluzionat instanţa de fond că Asociaţia reclamantă şi intervenientul nu au fost în măsură să probeze/nu au susţinut că normele de aplicare adoptate prin H.G. nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011 în aplicarea prevederilor Legii nr. 263/2010 ar contraveni art. 1691 din Legea nr. 192/2015 de completare a Legii nr. 263/2010.

În ceea ce priveşte încălcarea principiului transparenţei decizionale, instanţa de fond a constatat că nu poate reţine ca valide susţinerile formulate, întrucât Proiectul s-a aflat pe site-ul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale în perioada 01.08.2016-12.09.2016; de asemenea, a fost avizat favorabil de Ministerul Finanţelor Publice şi de Ministerul Justiţiei, primind avizul Consiliului Consultativ nr. 303/04.05.2017, iar faptul că avizul a fost primit într-un timp foarte scurt "în regim de urgenţă" nu este de natură să-i afecteze legalitatea.

Înalta Curte apreciază că nelegalitatea hotărârii primei instanţe invocată de recurenţi vizează în special motivarea incompletă a acesteia, respectiv omisiunea instanţei de a proceda la o examinare efectivă şi completă a motivelor prezentate în susţinerea nelegalităţii actului administrativ contestat.

Necesitatea motivării hotărârii, în sensul indicat de normele imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impune în sarcina instanţei obligaţia de a prezenta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, cu referire atât la motivele pentru care s-au admis, cât şi la cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

De asemenea, art. 22 din C. proc. civ. consacră principiul aflării adevărului în procesul civil, iar la alin. (6) se instituie obligaţia judecătorului de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

Din studiul considerentelor hotărârii recurate, prin raportare la textele de lege menţionate, Înalta Curte constată, în acord cu poziţia procesuală exprimată de recurenţi, că prima instanţă nu a oferit niciun răspuns motivelor de nelegalitate invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi cererii modificatoare privind principiul neretroactivităţii legii şi faptul că hotărârea de Guvern nr. 291/2017 ar permite modificarea stagiilor de cotizare prin aplicarea Anexei 5 din Legea nr. 263/2010 şi pentru pensionarii care au ieşit la pensie înainte de 01.01.2011.

Or, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părţilor sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate în mod real de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Perez c Franţa, par. 80 şi Van de Hurk c.Olandei, par. 59).

Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea presupune totuşi ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive asupra rezultatului procedurii în cauză (Ruiz Torja şi Hiro Balani c.Spaniei).

Prin urmare, ţinând seama de cerinţele dreptului la un proces echitabil, dar şi de prevederile art. 22 şi art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine motivarea incompletă şi lipsită de consistenţă a hotărârii primei instanţe, împrejurare ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Având în vedere că împrejurări esenţiale dezlegării cauzei nu au fost lămurite de către prima instanţă, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou litigiul ţinând seama de toate motivele şi apărările invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi cererea modificatoare, precum şi de pârâtă prin întâmpinare.

În raport cu această soluţie, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenţi, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de intervenientul B. şi de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 4791 din 21 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de intervenientul B. şi de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 4791 din 21 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 martie 2021.