Abuse of dominant position: Fine annulment appeal quashed for insufficient market definition reasoning, remanded for retrial

Şedinţa publică din data de 23 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 26.02.2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. (România) S.R.L. şi A. Inc România S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei anularea deciziei nr. 62/02.12.2015, cu consecinţa exonerării A. România de la plata amenzii aplicate de pârât în cuantum de 2.966.516 RON, iar în subsidiar, reducerea amenzii sub nivelul aplicat de Consiliul Concurenţei, acesta din urmă procedând la o greşită individualizare a amenzii. De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3212 pronunţată în data de 25 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. S.R.L. şi A. INC ROMANIA S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENŢEI, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs reclamantele A. S.R.L. şi A. INC ROMANIA S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond cu reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În drept, recurentele-reclamante au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele au invocat, în esenţă, următoarele critici:

- sentinţa recurată nu reţine motivele pe care se întemeiază cu privire la constatările legate de piaţa relevantă şi de divizarea în funcţie de tehnologie (ink şi laser);

- sentinţa recurată reţine o motivare contradictorie cu privire la definirea pieţei relevante prin raportare la afirmaţiile furnizorilor/concurenţilor A.;

- sentinţa recurată reţine o motivare contradictorie cu privire la piaţa consumabilelor;

- sentinţa recurată nu reţine motivele pe care se întemeiază cu privire la afectarea concurenţei intra-marcă la nivelul programelor CSP şi clientului D.;

- sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996 în ceea ce priveşte elementele constitutive ale unui refuz de a furniza ca practică abuzivă de excludere;

- instanţa de fond a reţinut în mod eronat că practica abuzivă de excludere imputată A. Romania este supusă doar condiţiilor legale generale, aplicabile tuturor tipurilor de abuz;

- instanţa de fond în mod eronat nu a inclus în analiza elementelor constitutive ale practicii abuzive de excludere imputate A. Romania condiţia afectării concurenţei şi a prejudicierii consumatorilor, încălcând principiul certitudinii juridice;

- sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996 în ceea ce priveşte definirea pieţelor relevante şi analiza poziţiei dominante;

- sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996 în ceea ce priveşte conţinutul noţiunii de afectare a concurenţei;

- instanţa de fond a reţinut în mod greşit că afectarea concurenţei intra-marcă este suficientă per se pentru a exista un abuz de poziţie dominantă;

- instanţa de fond reţine în mod greşit că impactul faptei A. se evaluează la nivelul clienţilor corporate şi al consumatorului final D.;

- instanţa de fond nu a analizat indispensabilitatea produsului, condiţie a unui refuz abuziv de a furniza analizat ca practică de excludere;

- sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 6 şi art. 53 (fost art. 51) din Legea concurenţei nr. 21/1996, în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate A. Romania;

- sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 48 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacră principiul general al dreptului la apărare garantat de dreptul UE, a art. 24 alin. (1) din Constituţia României, a art. 6 paragraful 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi cu încălcarea jurisprudenţei CJUE privind dreptul la apărare, prin neluarea în considerare a informaţiilor furnizate în apărare de către A. Romania în cadrul procedurii administrative şi prin motivarea instanţei referitoare la invocarea, direct în Decizie, a creşterii preţurilor la D.;

- sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 48 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacră principiul general al prezumţiei de nevinovăţie, garantat de dreptul UE, a art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului precum şi cu încălcarea jurisprudenţei CJUE privind prezumţia de nevinovăţie;

- instanţa de fond nu a luat în considerare existenţa unui dubiu cu privire la acurateţea datelor în baza cărora Consiliul Concurenţei a calculat mărimea pieţei totale şi cota de piaţă a A. Romania şi nici existenţa unui dubiu cu privire la afectarea concurenţei.

În susţinerea recursului, reclamantele au depus la dosar înscrisuri.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul-pârât a susţinut că pieţele relevante identificate în speţă au fost corect definite de către autoritate, A. deţine o poziţie dominantă pe piaţa imprimantelor tip inkjet pentru segmentul business, conceptul de afectare a concurentei a fost corect interpretat si aplicat de prima instanţa,

Intimatul-pârât a mai susţinut că fapta de refuz de a livra săvârşită de A. şi sancţionată prin decizia atacată întruneşte condiţiile legale pentru a fi încadrată ca fiind o faptă de abuz de poziţie dominantă, sancţionată de art. 6 din Legea concurenţei, iar individualizarea sancţiunii aplicate de către Consiliul Concurenţei s-a realizat cu respectarea criteriilor de legalitate.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia a reluat susţinerile din cadrul recursului şi a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a argumentelor invocate prin această întâmpinare şi, în consecinţă, menţinerea, ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantele A. S.R.L. şi A. INC ROMANIA S.R.L. este fondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele hotărârii judecătoreşti vor cuprinde obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut, în mod constant, că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident şi în situaţia în care motivarea hotărârii este insuficientă sau superficială.

Motivarea este de esenţa hotărârilor judecătoreşti deoarece astfel se înlătură arbitrariul judecătorilor şi se face posibil controlul judiciar în urma exercitării de către părţi a căilor de atac.

În considerentele hotărârii, instanţa trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate şi normele juridice aplicabile la situaţia de fapt stabilită. De asemenea, instanţa trebuie să arate motivele pentru care anumite probe au fost reţinute, iar altele înlăturate, precum şi excepţiile invocate şi modul în care acestea au fost soluţionate.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond trebuia să stabilească, în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt reţinută şi să demonstreze aplicarea normelor de drept incidente, cu arătarea motivelor pentru care au fost înlăturate susţinerile reclamantelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi răspunsului la întâmpinare.

Înalta Curte constată că ansamblul considerentelor instanţei de fond reflectă punctul de vedere al pârâtei exprimat prin decizia nr. 62/02.12.2015. În acelaşi timp, instanţa de fond nu răspunde la susţinerile invocate prin cererea de chemare în judecată formulate de către cele două reclamante, deşi aceste susţineri erau punctuale şi urmăreau raţionamentul părţii adverse din decizia a cărei anulare se solicită.

Deşi instanţa de judecată are posibilitatea de a-şi însuşi punctul de vedere al unei părţi şi argumentaţia care îl însoţeşte, în jurisprudenţa Înaltei Curţi s-a reţinut, în mod constant, că o abordare echilibrată a cauzei, în acord cu principiile fundamentale ale procesului civil, impune cu necesitate analiza şi respingerea motivată a susţinerilor celeilalte părţi.

Înalta Curte constată că motivarea sentinţa atacate este insuficientă cu privire la definirea pieţei relevante în materia imprimantelor şi la divizarea acesteia în funcţie de tehnologie şi consumatori.

Astfel, instanţa de fond reţine că nu există o opinie unitară la nivelul Comisiei Europene cu privire la definirea pieţei relevante şi că există şi unele decizii invocate de reclamante care nu confirmă poziţia pârâtei cu privire la piaţa relevantă, dar deciziile care au confirmat segmentarea pieţei imprimantelor sunt mai numeroase şi mai relevante.

Având în vedere că nu există o opinie unitară cu privire la faptul că piaţa relevantă este susceptibilă de o segmentare în funcţie de tehnologie, ink şi laser, şi nici cu privire la caracterul substituibil sau nesubstituibil al imprimantelor ink şi laser, instanţa de fond trebuia să motiveze, cu argumente proprii, reţinerea unei segmentări a pieţei în funcţie de tehnologie şi consumatori.

De asemenea, instanţa de fond nu a motivat de ce a reţinut că substituibilitatea la nivelul cererii (clienţilor) nu este relevantă, în timp ce a considerat relevantă inexistenţa substituibilităţii între imprimantele ink şi laser la nivelul ofertei (concurenţilor A.).

Instanţa de fond a mai reţinut că singura societate care identifică o singură piaţă a imprimantelor este E., dar această opinie este singulară şi nu poate fi reţinută, în condiţiile în care toate celelalte societăţi, concurente ale reclamantelor, care au comunicat un punct de vedere către Consiliul Concurenţei, au făcut o delimitare a pieţei relevante în funcţie de tehnologie şi utilizatori.

În consecinţă, instanţa de fond a concluzionat, fără o analiză a punctelor de vedere exprimate, că nu poate fi reţinută o opinie singulară în condiţiile în care celelalte opinii sunt în sensul unei delimitări a pieţei relevante a imprimantelor, chiar dacă această delimitare nu este una rigidă.

Înalta Curte mai constată că motivarea sentinţa atacate este insuficientă şi cu privire la definirea pieţei relevante în materia consumabilelor.

Astfel, instanţa de fond reţine că piaţa consumabilelor este o piaţă strâns legată de piaţa principală a imprimantelor şi că impactul pe piaţa secundară depinde în mod esenţial de poziţia reclamantelor pe piaţa principală.

Instanţa de fond mai reţine că piaţa secundară a consumabilelor este definită corespunzător de către Consiliul Concurenţei şi că există substituibilitate între consumabilele pentru imprimantele ink şi cele pentru imprimantele laser.

În consecinţă, după ce instanţa de fond reţine că cele două pieţe sunt interconectate şi că nu există substituibilitate din perspectiva ofertei între imprimantele ink şi laser, aceasta concluzionează, fără motivare, că există substituibilitate între consumabilele pentru cele două categorii de imprimante.

În ceea ce motivul de recurs referitor la împrejurarea că sentinţa atacată nu conţine motivele pe care se întemeiază cu privire la afectarea concurenţei intra-marcă la nivelul programelor CSP şi clientului D., Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat susţinerile reclamantelor şi a reţinut, în mod corect, că afectarea concurenţei intra-marcă nu este condiţionată de afectarea concurenţei inter-marcă.

Având în vedere că definirea pieţelor relevante în materia imprimantelor şi consumabilelor este esenţială pentru existenţa elementelor constitutive ale abaterii prevăzute de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, Înalta Curte constată că analiza efectuată de instanţa de fond cu privire la aceste aspecte este insuficientă pentru a satisface standardele normei juridice prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a căror încălcare va conduce la desfiinţarea hotărârii deoarece echivalează cu o lipsă a motivării.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a examinat toate susţinerile reclamantelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi răspunsului la întâmpinare, împrejurare care echivalează cu soluţionarea procesului fără a intra în judecata fondului.

Pentru aceste considerente, reţinând că sentinţa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi dispoziţiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa în tot hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va avea în vedere toate motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată şi apărările invocate prin întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare formulate, celelalte motive de recurs invocate care se referă la încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, precum şi susţinerile din întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare depuse în instanţa de recurs.

Instanţa de fond va avea posibilitatea, în baza dispoziţiilor art. 254 alin. (5) C. proc. civ., să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării probelor pe care le apreciază ca fiind concludente şi utile soluţionării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele F. S.R.L. (fostă A. SRL) şi A. INC ROMÂNIA S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3212 din 25 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2020.