Insufficient reasoning and failure to assess statutory criteria for moral damages in traffic injury compensation

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte a Deciziei nr. 6369 din 12.06.2017 a F.G.A. şi acordarea în întregime a sumelor reprezentând cheltuieli materiale şi daune morale solicitate prin cerere de plată nr. x/22.01.2016, respectiv suma de 91.063 de RON, reprezentând daune morale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2226 din 11 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă.

A fost anulată în parte Decizia nr. 6396/12.06.2017, în ceea ce priveşte cuantumul sumei reprezentând daune morale, de 12.375 RON, pe care instanţa de fond l-a stabilit la 19.000 RON.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6625 RON reprezentând diferenţă sumă daune morale.

A fost respinsă în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1650 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, admise în parte.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanta A. şi pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3.1 Reclamanta a formulat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond, sub aspectul cererii privind daunele morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond s-a limitat la evidenţierea criteriilor de apreciere ale FGA, respectiv calcularea despăgubirilor prin raportare la Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare şi Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi în funcţie de numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit prin certificatul medico-legal, care nu au nicio legătură cu criteriile efective de apreciere a daunelor morale stabilite prin lege, prin doctrină şi practică judiciară.

Astfel, deşi menţionează la nivel declarativ criteriile de evaluare ce trebuie luate în considerare atunci când se analizează prejudiciul moral suferit de victimă, instanţa de fond nu numai că nu le analizează, ci utilizează cu totul alte criterii atunci când procedează la stabilirea sumei necesare despăgubirii daunelor morale, existând astfel o contradicţie evidentă în silogismul juridic al acesteia.

În aceste condiţii, apreciază că instanţa de fond a realizat o incompletă cercetare a fondului.

Totodată, arată că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea şi greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv art. 1385, 1387, 1391 alin. (1) C. civ., a jurisprudenţei naţionale şi internaţionale, precum şi a principiilor de drept referitoare la evaluarea prejudiciului moral, principii ce statuează că despăgubirile acordate trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora.

3.2 Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, reţinând cauza spre soluţionare, respingerea în tot a acţiunii, cu consecinţa menţinerii deciziei emise de FGA, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că se impune acordarea daunelor morale în raport de prevederile Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale întocmit de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii. Deşi pârâtul a arătat în mod concret că daunele morale au fost stabilite şi acordate conform Procedurii de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, instanţa de fond nu a avut în vedere aceste dispoziţii şi a admis contestaţia formulată, în mod greşit.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat.

4.2 Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, solicitând în subsidiar respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, excepţie invocată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În legătură cu criticile aferente motivului de nelegalitate prevăzut la pct. 6 teza a II-a (când hotărârea cuprinde motive contradictorii), invocat de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că acestea au fost încadrate greşit, în realitate susţinându-se încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, acestea fiind formulate exclusiv în susţinerea cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 6369 din 12.06.2017 a F.G.A. şi acordarea în întregime a sumelor reprezentând cheltuieli materiale şi daune morale solicitate prin cerere de plată nr. x/22.01.2016, respectiv suma de 91.063 de RON, reprezentând daune morale.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte îl apreciază a fi fondat, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată parte a garanţiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. România, s-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

34. Conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)."

Aceste considerente au fost reluate şi în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reaminteşte în primul rând principiile stabilite prin jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte participarea efectivă a părţilor la procedură şi obligaţia instanţelor de a "audia" argumentele acestora şi de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 şi 32, 28 aprilie 2005 şi Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate instanţa de fond a reţinut că pârâtul a stabilit cuantumul despăgubirilor prin încadrarea în Pragul 2, conform Anexei 2 a Procedurii de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese (210- 500 RON/zi de îngrijire medicală) cu orientare spre minim - 275 RON/zi de îngrijire medicală.

Totodată, a mai avut în vedere, faţă de prevederile art. 49 lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010, şi prevederile Ghidului pentru soluţionarea cererilor având ca obiect daune morale, la elaborarea căruia a fost avută în vedere jurisprudenţa relevantă şi rezultatul unor studii de specialitate, la nivel intern şi european, stabilindu-se valori medii ale despăgubirilor acordate de autorităţi din diverse state europene pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a accidentelor de circulaţie, având ca scop oferirea de criterii "cât se poate de obiective pentru stabilirea unor compensaţii materiale, în măsură să aducă o oarecare alinare a suferinţei produse victimelor".

Deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanţa a ajuns la această soluţie şi nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de părţi, acesta limitându-se, practic, la evidenţierea criteriilor de apreciere ale Fondului de Garantare a Asiguraţilor, respectiv la calcularea despăgubirilor prin raportare la Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare şi Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.

Instanţa de fond nu a făcut nicio referire la eventuala incidenţă în cauză a dispoziţiilor C. civ. în materia dedusă judecăţii, în ceea ce priveşte evaluarea prejudiciului moral pretins a fi suferit de către reclamantă.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că nu a avut loc o cercetare efectivă a fondului cauzei, situaţie de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil al părţilor, în considerarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurării tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, va reţine ca fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Faţă de motivul de casare reţinut, constată că nu mai pot fi analizate celelalte critici formulate în cererile de recurs, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2226 din 11 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de FGA.

Admite recursurile declarate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2226 din 11 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 martie 2021.