Claims for unpaid doctoral allowance and discrimination: failure to analyze passive procedural standing and essential defenses

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Dolj şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să fie obligaţi, urmare a constatării existenţei discriminării faţă de persoane aflate în situaţii similare, la plata cu titlu de despăgubiri materiale echivalente cu contravaloarea sporului de doctorat începând cu data de 24.11.2010 la zi, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare şi în continuare pentru viitor şi obligarea Ministerului Justiţiei la reîncadrarea cu includerea în indemnizaţia/salariul de încadrare şi a sporului de doctorat.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin decizia nr. 4299 din 24 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Dolj;

- a admis prescripţia dreptului material la acţiune invocată de Tribunalul Dolj şi Ministerul Justiţiei pentru perioada 24.11.2010-15.12.2012 şi respinge ca atare acţiunea pentru această perioadă;

- a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării;

- a obligat pârâtul Tribunalul Dolj să-i plătească reclamantei sumele compensatorii echivalente cu contravaloarea sporului de doctorat de 15% din salariul de bază începând cu data de 16.12.2012 şi până la data de 05.11.2016, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală;

- a respins, în rest, acţiunea.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Dolj, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. În susţinerea motivelor prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., recurentul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a arătat, în esenţă, că din considerentele sentinţei de fond nu rezultă că prima instanţă a analizat apărările pârâtului. În acest sens, recurentul precizează că motivele de fapt şi de drept pentru care Statul Român prin Ministerul Finanţelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, nu se regăsesc în cuprinsul considerentelor hotărârii, ceea ce conduce la concluzia că instanţa nu le-a avut în vedere atunci când a pronunţat soluţia.

În opinia recurentului, instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 425 din C. proc. civ., întrucât nu a prezentat raţionamentul juridic pentru care a considerat că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză.

De asemenea, recurentul-pârât a arătat în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. că din motivarea instanţei de fond rezultă faptul că aceasta face o confuzie între Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice, fără să ţină cont de precizările conform cărora statul Român nu are atribuţii în ceea ce priveşte alocarea la bugetul Ministerului Justiţiei a sumelor necesare plăţii drepturilor de natură salarială solicitate de reclamantă.

Drept urmare, între reclamantă şi Ministerul Finanţelor Publice nu există nici un fel de drepturi şi obligaţii reciproce, întrucât Ministerul Finanţelor nu are calitatea de ordonator de credite pentru reclamantă.

3.2. În susţinerea cererii de recurs, pârâtul Tribunalul Dolj a arătat în esenţă că în mod nelegal, prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului Dolj, având în vedere că actele administrative de stabilire a drepturilor salariale sunt emise de Ministerul Justiţiei.

De asemenea, a arătat recurentul-pârât Tribunalul Dolj că în cauză, capătul de cerere privind obligarea tribunalului la plata sumelor compensatorii echivalente cu contravaloarea sporului de doctor de 157 din salariul de bază începând cu data de 16.12.2012 şi până la data de 05.11.2016, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, a rămas fără obiect.

În fine, recurentul-pârât a susţinut că în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflaţiei, nu are la dispoziţie alte surse de finanţare în afara celor alocate prin lege.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Dolj şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestora la plata cu titlu de despăgubiri materiale echivalente cu contravaloarea sporului de doctorat începând cu data de 24.11.2010 la zi, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare şi în continuare pentru viitor şi obligarea Ministerului Justiţiei la reîncadrarea cu includerea în indemnizaţia/salariul de încadrare şi a sporului de doctorat.

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Dolj, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul Tribunalul Dolj să-i plătească reclamantei sumele compensatorii echivalente cu contravaloarea sporului de doctorat de 15% din salariul de bază începând cu data de 16.12.2012 şi până la data de 05.11.2016, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat argumentele esenţiale invocate în apărare de pârât, prin întâmpinare, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reţine că prin întâmpinările depuse în dosarul de fond, pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Dolj au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive .

Însă, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei atacate, instanţa de fond nu a analizat nici apărările referitoare la plata sumelor datorate(în recurs acestea au fost doar reiterate) şi nici argumentele expuse de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive - argumentele din sentinţă referitoare la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu constituie o veritabilă motivare - acestea se referă la un capăt de cerere pe care nu s-a pronunţat(obligarea la alocarea sumelor necesare plăţii drepturilor de natură salariale solicitate de reclamantă) şi priveşte Ministerul Finanţelor, iar nu Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Rolul principiului motivării hotărârilor judecătoreşti, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiţiei şi de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.

De asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt analizate de instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor probatorii (hotărârea din 28.04.2005 în cauza Albina contra României).

În acest context, Înalta Curte apreciază că, deşi prima instanţă a admis acţiunea, în fapt aceasta nu a soluţionat fondul cauzei, întrucât nu a analizat argumentele esenţiale expuse de pârât în apărare. Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluţionarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esenţiale ale raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum acestea au fost relevate prin cererile părţilor. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicţie împiedică instanţa de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond.

În raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare şi de motivul care a determinat-o, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs formulate în cauză, aceste critici urmând a fi avute în vedere de prima instanţă, cu ocazia rejudecării pricinii.

Înalta Curte mai reţine că soluţia pronunţată cu privire la excepţia prescripţiei acţiunii pentru perioada 24.11.2010-15.12.2012 nu a fost contestată prin recursurile declarate în cauză, căpătând caracter definitive, astfel încât nu face obiectul investirii instanţei de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de considerentele mai sus expuse şi văzând prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 497 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Dolj, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Dolj împotriva deciziei nr. 4299 din 24 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 martie 2021.