Religious property restitution: failure to prove abusive state appropriation within statutory period and erroneous burden of proof allocation

Şedinţa publică din data de 19 martie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Constată că prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 28.06.2016, sub număr dosar x/2016, reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobiliare care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea Deciziei nr. 5444/21.04.2016 emisă de pârâtă; admiterea cererii de retrocedare înregistrată la comisia pârâtă cu nr. x/19.01.2006, precizată la data de 17.04.2008 prin adresa nr. x/2003-2008.

În motivarea acţiunii s-a menţionat că reclamanta a revendicat imobilul situat în Judeţul Alba, Comuna Meteş, str. x, fără număr, curte, casă şi grădină evidenţiate în C.f. nr. x Meteş, sub nr. top. x, optând pentru restituirea în natură întrucât imobilele sunt libere şi acordarea de măsuri compensatorii pentru terenurile pe care s-au edificat clădiri.

Reclamanta a menţionat că şi-a precizat cererea, prin adresa nr. x/2003-2008, în sensul că a solicitat restituirea în natură a terenului liber în suprafaţă de 10860 mp şi acordarea de măsuri compensatorii pentru terenul în suprafaţă de 15861 mp asupra căruia au fost edificate construcţii.

La data de 07.10.2016, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de intervenţie accesorie formulată de către numiţii A. şi B., prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În motivarea acesteia s-a arătat, în esenţă, că imobilul în litigiu formează şi obiectul dosarului civil nr. x/2009 aflat pe rolul Tribunalului Alba, intervenienţii precizând că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren, compus din lotul I, format din nr. top. nou x, în suprafaţă totală de 10.916 mp, înscris în Cartea funciară x a localităţii Meteş, jud. Alba, obţinută din conversia de pe hârtie a Cărţii funciare nr. x a Comunei Meteş, prin efectul prescripţiei achizitive, asupra imobilului fiind edificate două locuinţe în care aceştia locuiesc şi în prezent, încă din anul 1974, astfel că imobilul se află în posesia unor persoane private şi nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi restituit.

Prin încheierea pronunţată în cauză la termenul de judecată din data de 28.10.2016, în temeiul art. 64 C. proc. civ., cererea de intervenţie accesorie a fost admisă în principiu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 58/17 martie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, şi în consecinţă, a anulat Decizia nr. 5444/21.04.2016 emisă de către pârâtă.

A obligat pârâta să procedeze la emiterea deciziei de retrocedare în favoarea reclamantei a bunurilor imobile situate în comuna Meteş f.n., jud. Alba, înscrise în cartea funciară nr. x a localităţii Meteş, având nr. top. x. A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii A. şi B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a instanţei de fond au formulat recurs pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILIARE CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA, invocând critici care vizează cazul prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi intervenienţii în nume propriu A. şi B. .

În motivarea recursului său recurenta pârâtă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâtă afirmă că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi al eart. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 republicată cu modificările şi completările ulterioare, reţinând, în mod eronat că ar fi intervenit o preluare abuzivă a imobilului de către stat prin autorităţile publice, că autorităţile au dispus cu privire la acest imobil ulterior anului 1970 şi că se poate prezuma, în limite rezonabile, că preluarea imobilului ar fi intervenit începând cu anul 1970.

Potrivit documentelor aflate la dosar, informaţiile referitoare la imobilul în litigiu sunt contradictorii în ceea ce priveşte existenţa şi modalitatea în care a intervenit o preluare abuzivă de către statul comunist a imobilului solicitat şi momentul la care a avut loc o astfel de preluare abuzivă.

Or sarcina probei revenea reclamantei aceasta având obigaţia să facă dovada faptului că are calitatea de persoană îndreptăţită, dovada dreptului de proprietate şi dovada preluării abuzive privind imobilul solicitat.

Recurenţii intervenienţi au invocat în susţinerea recursului lor următoarele motive:

Sentinţa instanţei de fond a fost dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti întrucât se procedează la reconstituirea dreptului de proprietate pentru un imobil care nu a fost preluat în perioada de referinţă menţionată de legiuitor.

Hotărârea este nelegală şi netemeinică, neavând niciun temei probator. Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă faptul că imobilul a fost preluat de stat ulterior anului 1945 ci, dimpotrivă, există acte care conduc la concluzia că preluarea a intervenit anterior acestei date.

Instanţa nu a cercetat fondul cauzei ci a modificat cadrul procedural pronunţându-se pe retrocedarea întregii suprafeţe de 26721 m.p. deşi prin cererea sa reclamanta a solicitat doar restituirea terenurilor care nu sunt afectate de construcţii, pentru celelalte formulând cerere de acordare a unor măsuri compensatorii.

Sentinţa nu cuprinde semnătura membrilor completului de judecată.

La conversia cărţii funciare nr. x a localităţii Meteş numărul topografic x în cartea funciară x a comunei Meteş s-a notat în mod fals ca proprietar tabular Arhiepiscopia Romano-Catolică în temeiul legii, în condiţiile în care imobilele s-au expropriat, s-a achitat preţul exproprierii de către statul român iar ulterior aceste imobile au intrat în circuitul civil .

Reclamanta a dat dovadă de lipsă de interes referitor la imobil fiind de acord ca fostul primar al localităţii să uzucapeze o parte a acestuia în dosarul x/2010

În cauză a intervenit prescripţia achizitivă cu privire la terenul respectiv iar instanţa de fond a refuzat să verifice această apărare.

Imobilul în litigiu a fost cumpărat de recurenţii intervenienţi de la proprietarii în drept şi au edificat două locuinţa în care locuiesc încă din anul 1974, ceea ce face ca imobilul să se afle în proprietatea unor persoane private nu în proprietatea unei autorităţi publice.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ ALBA IULIA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ambelor rec.ca nefondate

Recurenţii-intervenienţi în nume propriu A. şi B. au formulat întâmpinare prin care au arătat că susţin recursul declarat de pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILIARE. Au invocat excepţia uzucapiunii întemeiate pe just titlu susţinând că a intervenit prescripţia achizitivă întemeiată pe just titlu. A arătat că instanţa a refuzat să examineze capătul de cerere privind excepţia prescripţiei achizitive.

Recurenta-pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILIARE a formulat întâmpinare la recursul declarat de către intervenienţi apreciind că sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurenţilor-intervenienţi

Recurenţii-intervenienţi au formulat răspuns la întâmpinarea intimatei prin care au arătat că susţin recursul şi întâmpinarea formulată şi au solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILIARE.

Recurenta-pârâtă COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILIARE a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei solicitând admiterea recursului şi în rejudecare să se dispună respingerea acţiunii formulate de reclamanta ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ ALBA IULIA

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând probele administrate în cauză şi prevederile legale aplicabile Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, urmând să fie admise pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 "Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

În ceea ce priveşte probele, pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 prevede că "13. Prin sintagma acte doveditoare prevăzută la art. 1 alin. (9) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, se înţelege:

a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc.);

b) orice acte juridice sau declaraţii care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu;

c) orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referinţă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate);

d) acte care permit recunoaşterea calităţii de beneficiar al retrocedării (actul de înfiinţare, dovada continuării sau reluării activităţii cultului religios);

e) expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii sale;

f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale."

Potrivit art. 249 din C. proc. civ. "Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească afară de cazurile anume prevăzute de lege."

Prima instanţă a aplicat greşit normele procedurale, răsturnând sarcina probei de la reclamantă la pârât. În condiţiile în care probatoriul era contradictoriu şi nu permitea stabilirea condiţiilor în care intimata reclamantă a pierdut proprietatea asupra imobilului supus restituirii soluţia ar fi trebuit să fie de respingere a acţiunii nu de admitere a acesteia.

Existenţa unor acte de înstrăinare a imobilului ulterioare anului 1970 nu constituia un temei suficient pentru instituirea unei prezumţii în favoarea pretenţiilor reclamantei în condiţiile în care preluarea imobilului nu presupune, în mod necesar, şi acte de înstrăinare ci poate fi urmată de o simplă utilizare a bunului de către autorităţile statului.

Or, la dosar existau suficiente probe care conduceau spre posibilitatea ca imobilul să fi intrat în stăpânirea statului anterior anului 1945, în acest sens făcându-se o serie de demersuri în contextul procedurilor de expropriere din anul 1923 şi ulterior. În aceste condiţii, instituirea unui prezumţii în sensul că imobilul a fost preluat abuziv ulterior anului 1970 este lipsită de suport în materialul probator existent la dosar.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În consecinţă, faţă de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile şi va casa sentinţa atacată iar pe fond va respinge acţiunea ca neîntemeiată, admiţând cererea de intervenţie în interesul pârâtei. Cu privire la acest motiv de casare se constată că ambele recurente au invocat modalitatea neprocedurală în care instanţa de fond a răsturnat sarcina probei chiar dacă nu au făcut trimitere explicită la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul C. proc. civ. (instanţa de judecată nefiind ţinută de temeiul de drept invocat de parte).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâta Comisia Speciale de Retrocedare şi de intervenienţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 58/2017 din 17 martie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare:

Respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2020.