Broadcaster's appeal admitted, unmotivated fine ruling quashed and remanded for retrial
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice admitted the broadcaster's appeal, quashed the Bucharest Court of Appeal's judgment of 12 October 2018 (which had rejected the claim against the National Audiovisual Council), and remanded the case to the same court for retrial. The underlying dispute was an administrative challenge to Decision No. 189/13.03.2018 imposing a RON 200,000 fine under Article 90(4) of Law No. 504/2002 for alleged audiovisual content breaches; the claimant sought annulment, exoneration, or substitution/reduction of the fine, invoking Article 5(7) of O.G. No. 2/2001 and the non bis in idem principle. The cassation ground accepted was Article 488(1)(6) C. proc. civ.: the lower court's judgment was unmotivated, as its reasoning merely reproduced excerpts of the defendant's statement of defense without conducting an independent analysis of the parties' arguments, violating Article 425(1)(b) C. proc. civ. and Article 6(1) ECHR (per Albina v. Romania); this lack of reasoning equated to a failure to examine the merits, preventing meaningful appellate review. On remand, the lower court must fully assess the applicability of non bis in idem, clarify the relevance of prior CNA decisions Nos. 610/2016 and 93/2017, and evaluate the fine's legality against all Article 90(4) criteria, which prevail over the Audiovisual Content Code adopted by CNA Decision No. 220/2011.
Legislator headnote
AI generatedart. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 497 C. proc. civ; Broadcaster's appeal admitted, unmotivated fine ruling quashed and remanded for retrial: The underlying dispute was an administrative challenge to Decision No. 189/13.03.2018 imposing a RON 200,000 fine under Article 90(4) of Law No. 504/2002 for alleged audiovisual content breaches; the claimant sought annulment, exoneration, or substitution/reduction of the fine, invoking Article 5(7) of O.G. No. 2/2001 and the non bis in idem principle. The cassation ground accepted was Article 488(1)(6) C. proc. civ.: the lower court's judgment was unmotivated, as its reasoning merely reproduced excerpts of the defendant's statement of defense without conducting an independent analysis of the parties' arguments, violating Article 425(1)(b) C. proc. civ. and Article 6(1) ECHR (per Albina v. Romania); this lack of reasoning equated to a failure to examine the merits, preventing meaningful appellate review. On remand, the lower court must fully assess the applicability of non bis in idem, clarify the relevance of prior CNA decisions Nos. 610/2016 and 93/2017, and evaluate the fine's legality against all Article 90(4) criteria, which prevail over the Audiovisual Content Code adopted by CNA Decision No. 220/2011.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal and referring the case back for retrial.
Ground of cassation for lack of reasoning of the decision, which the court found to be met.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 martie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la 30.03.2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, solicitând:
În principal,
1) anularea Deciziei nr. 189 din 13.03.2018 a Consiliului Naţional al Audiovizualului, precum şi exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 200.000 RON - în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.G nr. 2/2001 şi art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002;
În subsidiar,
2) înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice sau diminuarea amenzii aplicate spre minimul prevăzut de lege, pe motiv că la aplicarea amenzii au fost încălcate dispoziţiile art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002;
3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4085 din 12 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 4085 din 12 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată.
Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa atacată, în esenţă pentru următoarele motive:
- Sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 şi a principiului de drept non bis in idem, cuprins în art. 4 al Protocolului 7 la Convenita pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale;
- Sentinţa este nelegală fiind pronunţată cu încălcarea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, recurenta susţinând că judecătorul nu a lecturat înscrisurile aflate la dosar şi a preluat în integralitate în motivarea sentinţei apărările pârâtului;
- Sentinţa atacată este nelegală pentru că se sprijină pe motive străine de natura pricinii;
- Sentinţa recurată este nelegală fiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 5 februarie 2019, intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A este fondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază drept întemeiate criticile recurentei prin care se susţin încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) din noul C. proc. civ., precum şi nemotivarea sentinţei atacate, în condiţiile în care (astfel cum rezultă din analiza comparativă a pg. 12-14 din sentinţa atacată şi a dosarul de fond) considerentele acesteia cuprind exclusiv o reproducere fidelă (chiar dacă numai parţială) a conţinutului întâmpinării formulate de intimatul-pârât la instanţa de fond. Altfel spus, soluţia de respingere a acţiunii este întemeiată exclusiv pe susţinerile pârâtului, fără a exista vreun indiciu că instanţa de fond ar fi procedat la o analiză proprie a litigiului, ce impunea trecerea argumentelor ambelor părţi prin filtrul raţiunii judecătorului.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Rolul principiului motivării hotărârilor judecătoreşti, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiţiei şi de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.
De asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt analizate de instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor probatorii (hotărârea din 28.04.2005 în cauza Albina contra României).
În raport cu cele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că, deşi prima instanţă a respins acţiunea, ca neîntemeiată, în fapt nu a soluţionat fondul cauzei. Aceasta întrucât nemotivarea hotărârii echivalează cu o necercetare a fondului pricinii, instanţa de recurs fiind lipsită de orice posibilitate de a exercita controlul judiciar al sentinţei recurate. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicţie împiedică instanţa de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond.
Faţă de considerentele mai sus expuse şi văzând prevederile art. 497 noul C. proc. civ., precum şi cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanţa de fond să analizeze în mod exhaustiv incidenţa în cauză a principiului non bis in idem, să lămurească relevanţa deciziilor CNA nr. 610/27.10.2016 şi nr. 93/21.02.2017 şi să stabilească legalitatea sancţiunii aplicate în raport cu toate criteriile prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, text legal ce are forţă juridică superioară Codului de reglementare a conţinutului audiovizual, act administrativ normativ adoptat prin Decizia CNA nr. 220/2011.
Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4085 din 12 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi 17 martie 2021.