Nullity of cassation appeal for failure to substantiate grounds under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.11.2019 şi înregistrată sub nr. x/2018/a2 petentul A. a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în dosar nr. x/2018 de completul C6F Cont N.

În temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, actualizată, petentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, punctul 18 din Legea nr. 212/25.07.2018, teza prin care s-au modificat prevederile art. 17, alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea nr. 121 din 20 noiembrie 2019, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Totodată, s-a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei încheieri recurentul-reclamant A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava.

2. Încheierea recurată

Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a suspendat judecarea cauzei privind recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii nr. 121 din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, susţinând în esenţă că insistă în acţiune, menţionând compunerile completurilor de judecată C2R şi C1R din cadrul Curţii de Apel Suceava.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi, în temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de instanţă, din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care prevăd că "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Totodată, art. 489 din acelaşi Cod prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică."

Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică împotriva încheierii atacate, enumerând compunerile completurilor de judecată C2R şi C1R din cadrul Curţii de Apel Suceava, menţionând doar că insistă în acţiune, această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită excepţia nulităţii recursului invocată de instanţă, din oficiu şi să constate nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de instanţă, din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.