Validity of administrative appeal requiring specific casation grounds rather than mere factual reiteration

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat anularea rezoluţiei Inspecţiei Judiciare 1019 din 11.04.2019 respectiv anularea rezoluţiei Inspectorului Sef nr. lucrare C19-2059 din 3.07.2019 si trimiterea la reanalizare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 952 din data de 11 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 952 din data de 11 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

În contextul prezentării situaţiei de fapt, recurenta a arătat, în esenţă, că sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare se referea la faptul că nu s-au ales aleatoriu completele de judecată de la Curtea de Apel Alba, conform legislaţiei României si legislaţiei CEDO, fiind formate doar din 2 judecători, nu din trei judecători pentru a fi imparţiali conform legii. A precizat, de asemenea, că în ultima şedinţa s-a schimbat un judecător fără a fi ales aleatoriu şi fără a fi judecătorul de serviciu deoarece judecătorul de serviciu era judecătorul tot din completul său, cel care a fost pe tot parcursul procesului.

Totodată, recurenta-reclamantă a precizat că nu s-a făcut pronunţarea sentinţei în sala de judecata conform C. proc. pen., aceasta fiind prezentă în acea zi la Curtea de Apel Alba, fapt constatat de inspectorii de la Inspecţia Judiciara, încălcare nesancţionată de aceştia şi de Inspectorul Sef.

În concluzie, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare sau direct la Inspecţia Judiciară pentru a se lua măsuri reale pentru încălcarea legii.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, care să se circumscrie prevederilor art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa este data cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 martie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul art. 248 C. proc. civ., examinând sentinţa recurată prin prisma susţinerilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat anularea rezoluţiei Inspecţiei Judiciare 1019 din 11.04.2019 respectiv anularea rezoluţiei Inspectorului Sef nr. lucrare C19-2059 din 3.07.2019 si trimiterea la reanalizare.

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost respinsă, reclamanta înţelegând să exercite calea de atac a recursului.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta-reclamantă prezintă situaţia de fapt, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a susţinerilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Or, niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în acest text de lege.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acţiunii, prima instanţă a analizat actul a cărui anulare se solicită, susţinerile părţilor litigante şi, făcând aplicarea dispoziţiilor legale incidente, a reţinut, în esenţă, prin raportare la situaţia de fapt constatată, următoarele:

"(…) Prin urmare, raportat la data înregistrării dosarului pe rolul instanţei de judecată, în mod legal completul de judecată a fost compus din doi judecători.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia hotărârea nu a fost pronunţată în şedinţă publică, în acord cu susţinerile pârâtei, Curtea constată că publicitatea deciziei penale nr. 30/17.01.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia a fost asigurată prin publicarea acesteia pe portalul instanţei, având in vedere faptul că pronunţarea a fost amânată pentru termenul din 17 ianuarie 2019 când în sala de judecată era programată şedinţă de judecată a unui alt complet învestit cu soluţionarea apelurilor.

De altfel, se constată că reclamanta nu afirmă că nu a cunoscut soluţia ci apreciază, în mod nejustificat, că nelecturarea acesteia în sedinţă publică, reprezintă un element suficient pentru a atrage răspunderea disciplinară a magistraţilor în cauză.

De asemenea, Curtea va avea în vedere şi cele statuate în Hotărârea CEDO în Cauza Bacanu si Societatea Comerciala "R" - S.A. împotriva României "În speţă, presupunând că hotărârile litigioase nu au fost pronunţate în şedinţă publică, Curtea reaminteşte ca ea a statuat deja ca scopul urmărit de art. 6 A§ 1, şi anume asigurarea controlului puterii judiciare de către public, nu era realizat într-o mai mică măsura printr-o depunere la grefa decât prin citirea în sedinţă publică a unei hotărâri (vezi, Pretto si altii impotriva Italiei, Hotararea din 8 decembrie 1983, seria x nr. x, A§ 27; Axen impotriva Germaniei, Hotararea din 8 decembrie 1983, seria x nr. x, A§ 30 si Ernst si alţii impotriva Belgiei, nr. 33.400/96, A§69, 15 iulie 2003). Aceeaşi concluzie se impune în cauza de faţă."

Aşadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurenta-reclamantă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, reiterând aspectele supuse analizei inspectorului judiciar şi ulterior instanţei de fond

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de respingere a acţiunii nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamantă.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă şi va constata nul recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă.

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 952 din data de 11 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.