Cassation appeal nullity for lack of mandatory grounds in administrative claim for social assistance

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Constanţa pentru refuzul nejustificat al pârâtului de a acorda:

1. reclamantului A. - tichete valorice prin programul "Respect"; a invocat şi excepţia de nelegalitate a art. 4.1 din Procedura de acordare a tichetelor valorice anexă la HCL nr. 24/23.02.2016 raportat la art. 728 C. proc. civ. cu motivaţia că aceste tichete nu pot fi oprite pentru niciun fel de datorii, acestea fiind indemnizaţii cu destinaţie specială.

2.reclamanţilor B., C. şi D. - ajutorul pentru încălzire cu lemne pentru sezonul 2016-2017, motivat de faptul că au fost refuzaţi nejustificat deşi sunt 2 familii şi o persoană singură care nu trăiesc şi nu se gospodăresc împreună, ajutorul de încălzire fiind primit doar de titularul contractului de închiriere şi apreciind că este un abuz al funcţionarilor primarului.

Prin încheierea din 04.05.2018 instanţa, în temeiul art. 161 din Legea 55472004, a dispus introducerea în cauză a Serviciului Public de Asistenţă Socială şi Consiliul Local Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 1648/06.11.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2017 s-a respins excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 24 din 23.02.2016 adoptată de Consiliul Local Constanţa; a fost respinsă acţiunea privind pe reclamant A., B., D., C. şi pe pârâti Primarul Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Serviciul Public de Asistenţă Socială Constanţa.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B., D., C..

2. Hotărârea recurată

Prin decizia nr. 1391/CA din 2 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis recursul contencios administrativ şi fiscal formulat de recurenţii-reclamanţi A., B., D., C., împotriva sentinţei civile nr. 1648/06.11.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Primarul Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa, Serviciul Public de Asistenţă Socială Constanţa - Direcţia Generală de Asistenţă Socială, a fost casată în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 292/2011.

Totodată, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Constanţa să achite reclamantelor B. şi C. contravaloarea ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu lemne pentru sezonul 2016 - 2017 şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1391/CA din 2 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, reclamantul A. a declarat recurs, menţionând că va depune motivele de recurs după comunicarea deciziei nr. 1391/02.12.2019.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, care să se circumscrie prevederilor art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa este data cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 aprilie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de intimate, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care prevăd că "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Totodată, art. 489 din acelaşi Cod prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică."

Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică împotriva încheierii atacate, menţionând doar că va depune motivele de recurs după comunicarea deciziei nr. 1391/2019, decizie care i-a fost comunicată la data de 04.02.2020, această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă şi să constate nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1391/CA din 2 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.