Tax inspection suspension: Exemption of public authorities from security deposit under O.G. 22/2002

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 aprilie 2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, petenta Unitatea Administrativ Teritoriala Comună Stroeşti, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 18/C/22.10.2018 şi a Procesului-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF 1343/30.05.2018, până la soluţionarea contestaţiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 23/F-CONT din 27 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca inadmisibilă pentru neplata cauţiunii cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroeşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, reprezentată prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 23/F-CONT din 27 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroeşti prin Primar a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa a procedat la o greşită aplicare a legii interpretând că procesul-verbal în discuţie este asimilat unui act administrativ fiscal susceptibil de a fi suspendat în condiţiile art. 278 Codul de procedură fiscală coroborat cu O.G. nr. 119/1999.

Astfel, reţinerile primei instanţe sunt greşite, având în vedere faptul că ceea ce se solicită a se suspenda nu reprezintă o creanţă stabilită fiind în situaţia în care a contestat măsuri stabilite prin actul de inspecţie economico-financiar, solicitând suspendarea măsurilor şi a deciziei de soluţionare a contestaţiilor, în cauză, nefiind aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 207/2015.

Totodată, a susţinut în subsidiar, că în cazul în care ar fi aplicabile dispoziţiile Legii nr. 207/2015, cauţiunea nu putea fi stabilită prin raportare la valoare, ci în conformitate cu art. 278 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 207/2015.

În fine, a arătat recurenta că instanţa de fond nu a avut în vedere nici dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 22/2002, dispoziţii care se aplică cu prioritate şi care dispun în sensul scutirii recurentei de la plata cauţiunii.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă DGRFP Craiova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, în mod corect, prima instanţă stabilind în sarcina reclamantei obligaţia de achitare a cauţiunii.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu cererea formulată de petenta Unitatea Administrativ Teritoriala Comună Stroeşti, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 18/C/22.10.2018 şi a Procesului-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF 1343/30.05.2018, până la soluţionarea contestaţiei.

Prima instanţă, examinând cererea de suspendare în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu a reţinut că este inadmisibilă pentru neplata cauţiunii, respingând-o ca atare.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte această soluţie în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident situaţiei de fapt, reţinând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Astfel, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din O.G. nr. 22/2002 "Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune."

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea formulată de petenta autoritate publică Unitatea Administrativ Teritoriala Comună Stroeşti prin care aceasta a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 18/C/22.10.2018 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF 1343/30.05.2018 emis de DGRFP Craiova (117-224 dosar fond) şi suspendarea acestui titlu executoriu.

Prin urmare, în condiţiile în care, prin actul normativ antereferit, este prevăzută scutirea de la plata cauţiunii pentru cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora, în mod greşit prima instanţă a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă pentru neplata cauţiunii de către autoritatea publică care a formulat cererea de suspendare.

Faţă de aceste motive, având în vedere soluţia pronunţată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, ţinând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfăşoară raporturile litigioase de faţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii, respingând acţiunea ca atare, fără a cerceta fondul cererii de suspendare, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurentă sentinţei de fond, care privesc fondul cauzei, nesoluţionat de prima instanţă, care urmează să cerceteze toate argumentele şi apărările formulate de părţile raportului juridic, atât prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinarea formulată, cât şi prin cererea de recurs şi întâmpinarea formulată în acest stadiu procesual.

În ceea ce priveşte apărările formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că le-a răspuns, implicit, în procesul de examinare a recursului declarat de reclamantă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stroeşti prin Primar împotriva sentinţei nr. 23/F-CONT din 27 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.