Statute of limitations for fiscal obligations arising from penal facts under Economic-Financial Inspection Ordinance 94/2011

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu-Jiu prin primar, a chemat în judecată pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară, Ministerul Finanţelor Publice, Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile, solicitând anularea Deciziei nr. 7/C/17.07.2017, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile, înregistrată la registratura Municipiului Târgu Jiu sub nr. x/20.07.2017 şi a Procesului-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF-3223/10.11.2016, înregistrat la registratura Municipiului Târgu Jiu sub nr. x/11.11.2016, emis de către Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova, Activitatea de Inspecţie Fiscala, Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 258/2018 din data de 4 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu-Jiu prin primar, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară, şi Ministerul Finanţelor Publice, Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi intervenienţii accesorii S.R.L. A. şi B., având ca obiect "contestaţie act administrativ fiscal" şi a dispus anularea Deciziei nr. 7/C/17.07.2017 emisă de MFP-Serviciul de Soluţionare a plângerilor prealabile şi a procesului-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF-3223/10.11.2016 întocmit de pârâta DGRFP Craiova-Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul de Inspecţie economico-financiară.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de UAT Tărgu Jiu şi intervenţii accesorii S.C. A. S.R.L. şi B..

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, în sensul că judecătorul fondului a reţinut în mod eronat că în cauză obligaţiile fiscale derivă din fapte de natură penală ce au fost clasate prin Ordonanţa nr. 26P/2017 din 14.03.2018.

Astfel, a învederat că Ordonanţa nr. 26/P/2017 priveşte fapte penale din care deriva obligaţii stabilite de organele de inspecţie economico-financiară printr-un alt act administrativ de control, respectiv Procesul-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF 588/12.10.2017 si nu procesul-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF 3223/10.11.2016 ce a fost anulat de instanţa de fond prin sentinţa nr. 258/04.05.2018.

Faptele ce fac obiectul dosarului penal nr. x/2017 privesc achiziţionarea în decembrie 2015 în mod abuziv de către reprezentanţii intimatei a unui brad de Crăciun cu suma de 100000 euro, iar nu realitatea operaţiunilor financiare indicate prin procesul-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF 3223/10.11.2016.

In cauză, obligaţiile stabilite prin procesul-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF 3223/10.11.2016 ce a fost anulat de instanţa de fond prin sentinţa nr. 258/04.05.2018, derivă din fapte penale cercetate în dosarul penal x/2016 soluţionat prin Ordonanţa din 13 martie 2018 prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie/Direcţia Naţională Anticorupţie/Serviciul Teritorial Craiova a dispus clasarea cauzei penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a apreciat că judecătorul fondului a apreciat eronat că se impune anularea actelor fără a mai fi necesară analizarea apărărilor vizând netemeinicia actelor fiscale contestate deoarece s-a încălcat termenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii suplimentare în baza art. 9 din O.G. nr. 94/2011 privind organizarea inspecţiei economico financiare.

Prin Ordonanţa nr. 398/P/2017 din 13.03.2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie/Direcţia Naţionala Anticoruptie/Serviciul Teritorial Craiova a dispus clasarea cauzei penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, însă la data efectuării inspecţiei economico-financiare (perioada 18.07.2016-29.08.2016, respectiv 11.10.2016-10.11.2016) măsurile dispuse prin procesul-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF 3223/10.11.2016 derivă din fapte penale cercetate prin dosarul penal mai sus indicat, astfel încât, termenul de prescripţie privind dreptul organelor de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici este de 10 ani, prevăzut de art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea si funcţionarea inspecţiei economico financiare.

Totodată, şi în situaţia în care termenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici este de 5 ani, respectiv cel prevăzut de alin. (1) din acelaşi articol de lege mai sus indicat, acesta nu este împlinit, întrucât inspecţia economico-financiară efectuată de autoritatea fiscală în perioada 18.07.2016-29.08.2016, respectiv perioada 11.10.2016-10.11.2016 a vizat operaţiunile financiare efectuate de intimata-reclamantă în ceea ce priveşte facturile fiscale seria x, nr. 149/01.02.2011 în valoare de 1.226.682,83 RON, inclusiv TVA şi seria x nr. x/02.05.2011 în valoare de 883.754,81 RON, inclusiv TVA., achitate către S.C. A. S.R.L. .

Organele de inspecţie economico-financiară au verificat, realitatea şi legalitatea operaţiunilor comerciale efectuate, precum şi modul de înregistrare în evidenţa contabilă şi tehnico-operativă a facturilor fiscale seria x, nr. 149/01.02.2011 în valoare de 1.226.682,83 RON, inclusiv TVA şi seria x nr. x/02.05.2011 în valoare de 883.754,81 RON, inclusiv TVA, în baza contractului nr. x/02.12.2010 şi a actului adiţional nr. 1.

Cuantumul acestor două facturi (2.110.437,64 RON), reprezintă obligaţia stabilită în sarcina intimatei/reclamante şi precizată în măsura dispusă prin procesul-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF 3223/10.11.2016.

In aceste condiţii, în raport de data operaţiunilor financiare efectuate de UAT Târgu Jiu, a celor două facturi mai sus indicate care au făcut obiectul inspecţiei economico-financiare şi data efectuării inspecţiei economico-financiare (perioada 18.07.2016-29.08.2016, respectiv 11.10.2016-10.11.2016) consideră reclamanta că termenul de prescripţie de 5 ani nu era împlinit, întrucât se calculează de la data de 1 ianuarie a anului următor exerciţiului financiar încheiat, respectiv de la data de 01 ianuarie 2012.

In raport de cele mai sus indicate, este evident că în mod eronat judecătorul fondului prin sentinţa civila nr. 258/04.05.2018 a apreciat ca fiind prescris dreptul organelor de inspecţie economico-financiară de a stabili obligaţii în sarcina intimatei/reclamante încălcând textul art. 9 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea si funcţionarea inspecţiei economico-financiare.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu-Jiu prin primar şi intimatul intervenient S.R.L. A. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei nr. 258/04.05.2018 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, ca legală.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu-Jiu prin primar a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, următoarele:

1. anularea Deciziei nr. 7/C/17.07.2017, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile, înregistrată la registratura Municipiului Târgu Jiu sub nr. x/20.07.2017;

2. anularea Procesului-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF-3223/10.11.2016, înregistrat la registratura Municipiului Târgu Jiu sub nr. x/11.11.2016.

Prima instanţă a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a dispus anularea Deciziei nr. 7/C/17.07.2017 şi a procesului-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF-3223/10.11.2016, reţinând că:

- atribuţiile organelor de inspecţie economico-financiară sunt prevăzute în dispoziţiile art. 22 din O.U.G. nr. 119/1999 şi verificările concrete efectuate în cauză se circumscriu acestora.

Faptul că organele de control au fost sesizate prin ordonanţa procurorului nu constituie cauză de nulitate a procesului-verbal de control şi nu atrag necompetenţa acestora "de plano".

Eventualele nereguli procedurale pot fi invocate în cursul urmăririi penale, sub aspectul probatoriului, nu în plan administrativ. Din punct de vedere al instanţei de contencios este relevant doar faptul că actul supus controlului de legalitate îmbracă forma unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 motivat în fapt şi în drept.

Or, prin Ordonanţa 26/P/2017 din 14.03.2018 s-a clasat cauza în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) şi 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

- obiectul controlului a fost reprezentat de modul de implementare şi executare a contractului nr. x/2010 cu actele adiţionale şi operaţiunile financiare incluse în exerciţiul financiar 2010, controlul s-a desfăşurat în perioada 18.07.2016-29.08.2016, respectiv 11.10.2016 - 10.11.2016 şi s-a finalizat cu întocmirea procesului-verbal 3223/10.11.2106.

- raportat la această stare de fapt şi de drept, Curtea constată că s-a încălcat termenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii suplimentare în baza O.G. nr. 94/2011, O.U.G. nr. 119/1999, acesta expirând la data de 1 ianuarie 2016.

A mai reţinut că, este adevărat că potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 94/2011 "dreptul de a stabili obligaţii, după caz, în sarcina operatorilor economici se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală". Cu toate acestea, alin. (4) al art. 9 din O.G. nr. 94/2011 stabileşte că termenul de la alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească.

În cauză, obligaţiile derivă din fapte de natură penală, însă cu privire la acestea s-a dispus clasarea prin Ordonanţa nr. 26/P/2016, nefiind pronunţată în cauză vreo hotărâre judecătorească, astfel cum impune textul de lege.

Prin urmare, nu se poate opera termenul de perimare de 10 ani prevăzut de ipoteza art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 94/2011.

Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia primei instanţe, apreciind că aceasta a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale incidente, conform considerentelor mai jos expuse.

Prealabil, Înalta Curte înlătură criticile vizând nesocotirea termenului imperativ de prescripţie de 10 ani, în interiorul căruia organele inspecţiei economico-financiară au dreptul de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (3) şi (4), dreptul de la alin. (1) se prescrie în 10 ani în cazul în care rezultă din săvârsirea unei fapte prevăzută de legea penală, termen ce curge, însă, de la data săvârşirii faptei sancţionată ca atare printr- o hotărâre judecătorească.

În cauză, obligaţiile derivă din fapte de natură penală, însă cu privire la acestea s-a dispus clasarea prin Ordonanţa din 13 martie 2018 prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie/Direcţia Naţională Anticorupţie/Serviciul Teritorial Craiova a dispus clasarea cauzei penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, nefiind pronunţată în cauză vreo hotărâre judecătorească, astfel cum impune textul de lege.

Răspunzând punctual criticilor de nelegalitate ale sentinţei atacate, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine:

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a formulat critici care, în realitate vizează încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că, urmează să fie analizate în cadrul criticilor expuse pentru pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Critica pârâtei vizând termenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici de 5 ani este întemeiată.

În cauza de faţă, operaţiunile financiare analizate prin procesul-verbal de inspecţie nr. CRR-AIF 3223/10.11.2016, vizează realitatea operaţiunilor financiare derulate în baza contractului de furnizare nr. x/02.12.2010 şi a actului adiţional nr. x încheiate cu A. S.R.L. Târgovişte.

Prin contract a fost stabilit ca achizitorul să plătească furnizorului preţul produselor livrate şi al serviciilor accesorii prestate, respectiv 1.146.000 RON, la care se adaugă TVA în cuantum de 275.040 RON. Durata contractului a fost stabilită de la data de 02.12.2010 până la data de 02.03.2011.

Prin actul adiţional nr. x la contractul nr. x/02.12.2010 au fost suplimentate lucrările de iluminat ornamental festiv şi pentru celelalte străzi necuprinse în contract, cu suma de 555.965,84 RON TVA.

Totodată, la fila x, respectiv fila x (dosar fond volumul I) din cuprinsul raportului de inspecţie fiscală se reţine că A. S.R.L. Târgovişte a emis către Municipiul Târgu Jiu factura fiscală seria x nr. x/01.02.2011 în valoare de 1.226.682,83 RON, inclusiv TVA şi factura fiscală seria x nr. x/02.05.2011 în valoare de 883.754,81 RON, inclusiv TVA. Cuantumul celor două facturilor anterior menţionate în sumă de 2.110.437,64 RON reprezintă obligaţia stabilită în sarcina reclamantei şi precizată în măsura dispusă prin procesul-verbal de inspecţie care face obiectul prezentei cauze.

Raportat la data operaţiunilor financiare efectuate de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu-Jiu, potrivit facturilor fiscale analizate în cadrul raportului de inspecţie economico-financiară şi la perioada efectuării controlului, termenul de prescripţie pentru exerciţiul financiar 2011 (perioadă cuprinsă intre 01.01 si 31.12 a unui an caledaristic) se calculează de la data de 1 ianuarie a anului următor exerciţiului financiar încheiat, respectiv de la data de 1 ianuarie 2012.

De asemenea, la fila x (dosar fond volumul I), în acelaşi act constatator se face referire la facturile fiscale x/09.12.2010, nr. y/25.01.2011, z/03.03.2011, w/13.12.2010, t/22.11.2010, s/17.04.2009.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţă de Urgenţă nr. 94 din 2 noiembrie 2011privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare:,,(1) Dreptul organului de inspecţie economico-financiară de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici se prescrie în termen de 5 ani de la încheierea exerciţiului financiar, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.

(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor exerciţiului financiar încheiat."

În raport aspecte învederate în precedent şi dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte apreciază că, în cauza de faţă, considerentele hotărârii de fond nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi a argumentelor părţilor, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Astfel, instanţa de fond urmează a aprecia asupra termenului de prescripţie în raport de fiecare exerciţiu financiar faţă de data operaţiunilor financiare efectuate de către Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu-Jiu prin primar, de toate facturile fiscale la care se face referire în cuprinsul procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. CRR-AIF 3223/10.11.2016 şi ţinând seama şi de aspectul potrivit căruia termenul de prescripţie a dreptului organului de inspecţie economico-financiară de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor exerciţiului financiar încheiat, precum şi de perioadele în care s-a desfăşurat inspecţia economico-financiară, respectiv în perioadele 18.07.2016 - 29.08.2016, repectiv 11.10.2016 - 10.11.2016.

În raport de soluţia pronunţată, instanţa de fond urmează a analiza fondul litigiului având în vedere argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi reiterate în prezentul recurs, prin raportare la apărările formulate de pârâtă şi la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. .(1) şi 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 258/2018 din data de 4 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 258/2018 din data de 4 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal,

Casează în tot sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.