Independent candidate wins reimbursement after court finds invoice address omission is formal defect

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză, să admită contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 429 din 29.11.2016, revocarea deciziei menţionate şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de rambursare a cheltuielilor electorale pentru suma de 5.900 de RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 237 din data de 19 aprilie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, a anulat decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 429/29.11.2016 emisă de Autoritatea Electorală Permanentă şi a obligat pârâta la emiterea unei decizii de rambursare a cheltuielilor electorale pentru suma de 5900 RON pe seama reclamantei.

Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 237 din data de 19 aprilie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că hotărârea instanţei de judecată, astfel cum a fost pronunţată, este nelegală şi netemeinică, ţinând cont de dispoziţiile art. 481 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 319 alin. (20) lit. d) şi f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi art. 17 alin,(2) lit. h) din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest sens, a arătat că, potrivit art. 59 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi campaniilor electorale, aprobate prin H.G. nr. 10/2016, rambursarea cheltuielilor electorale se face numai pe baza cererii de rambursare, precum şi a documentelor justificative, a documentelor prevăzute la art. 54 şi a raportului de control prevăzut la art. 55.

Recurenta a susţinut că din dispoziţiile art. 319 alin. (20) lit. d) şi f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, rezultă fără echivoc faptul că lipsa unuia dintre elementele de identificare ale adresei de domiciliu, aşa cum este aceasta trecută în cartea de identitate a beneficiarului, în integralitatea ei, conduce la încălcarea dispooziţiilor legale invocate şi implicit, la nerambursarea sumei înscrise în factură, atâta vreme cât aceasta constituie document justificativ în baza căruia se efectuează rambursarea, respectiv, nerambursarea sumei conţinute.

Prin urmare, în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că lipsa indicării numelui judeţului nu echivalează cu lipsa indicării adresei beneficiarului pentru a se reţine încălcarea dispoziţiilor art. 319 alin. (20) Codul fiscal şi pentru a concluziona că factura fiscală nu are caracterul de document justificativ în sensul art. 481 alin. (1) din Legea nr. 334/2006.

Recurenta a arătat că, până la finalizarea misiunii de control, mandatarul financiar al competitorului electoral A. nu a procedat la îndreptarea erorilor strecurate în documentele justificative(facturi fiscale).

De asemenea, recurenta a susţinut că în considerentele sale, instanţa de fond s-a referit la factura fiscală x/09.06.2016 emisă de S.C, B. S.R.L., factură diferită faţă de cea care cuprinde suma de 5900 RON, aceasta fiind factura x/03.06.2016.

Aşa fiind, motivele reţinute de instanţa de fond în pronunţarea soluţiei de anulare a Deciziei nr. 429/29.11.2016 nu vizează documentul în baza căruia şi-a fundamentat soluţia, factura fiscală x/09.06.2016, fiind în sumă de 50 de RON, iar aceasta nu face obiectul cauzei, suma de 50 de RON nefiind contestată, aşa cum admite însăşi instanţa de judecată.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, porecum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prezentul litigiu este generat de refuzul exprimat de pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă de rambursare către candidatul independent A. a cheltuielilor electorale în sumă de 5.900 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale x/3.06.2016 emisă de S.C. B. S.R.L., reprezentând "broşuri, pliante şi alte materiale electorale tipărite", pe motiv că sunt încălcate disp.art. 319 Codul fiscal.

Autoritatea pârâtă a justificat măsura luată prin aceea că factura fiscală x/3.06.2016 emisă de S.C. B. S.R.L. nu îndeplineşte condiţia de document justificativ, întrucât nu cuprinde la adresa beneficiarului numele judeţului, fiind încălcate disp.art. 319 Codul fiscal.

În cauză, factura fiscală în discuţie cuprinde la adresa beneficiarului localitatea Timişoara str. x ap. 5, fără indicarea judeţului Timiş.

În ceea ce priveşte critica recurentei referitoare la lipsa, din cuprinsul facturii fiscale seria x/03 iunie 2016, emisă de B. S.R.L., a menţiunii judeţului în care domiciliază reclamantul, Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 319 alin. (20) lit. f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, factura fiscală cuprinde în mod obligatoriu denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă.

Examinând factura fiscală sus indicată, Înalta Curte reţine că, la rubrica ce corespunde datelor de identificare ale cumpărătorului/beneficiarului serviciilor prestate, este menţionată adresa de domiciliu a reclamantului A., cu indicarea oraşului, a străzii şi a numărului acesteia, precum şi a apartamen0tului, fără indicarea judeţului.

Înalta Curte consideră, în acord cu instanţa de fond, că lipsa acestui element de identificare nu este suficientă pentru a concluziona asupra încălcării dispoziţiilor art. 319 alin. (20) lit. f) din Codul fiscal, atât timp cât restul menţiunilor permit identificarea reclamantului, fără a exista un risc de confuzie.

Lipsa menţionării judeţului de domiciliu reprezintă o omisiune care nu afectează conţinutul şi legalitatea datelor din factură. De altfel, recurenta-pârâtă nu a reţinut, prin actul administrativ contestat în cauză sau prin răspunsul la plângerea prealabilă, că această omisiune ar fi determinat dificultăţi în identificarea cu certitudine a beneficiarului cheltuielii solicitate la rambursare, argumentele acesteia bazându-se pe o interpretare strict formală, excesivă, a textului de lege.

Scopul stabilirii de către legiuitor, prin art. 319 din Codul fiscal, a unor menţiuni ce trebuie să se regăsească obligatoriu în factură îl reprezintă verificarea realităţii şi legalităţii achiziţiilor realizate în timpul campaniei electorale, scop care, în prezenta cauză, nu este împiedicat prin menţionarea unei adrese de domiciliu a cumpărătorului incompletă, dar care conţine suficiente elemente pentru a identifica cu exactitate persoana care a beneficiat de serviciile prestate de furnizor şi care, coroborată cu celelalte menţiuni ale facturii, conduce la concluzia realităţii tranzacţiei.

Totodată, în măsura în care ar fi apreciat absolut necesară includerea menţiunii judeţului de domiciliu în cuprinsul adresei beneficiarului din factura fiscală, autoritatea de control avea posibilitatea, în temeiul art. 48 alin. (13) din Legea nr. 334/2006, să solicite reclamantului corectarea erorii din documentul justificativ, până la finalizarea controlului, oferindu-i acestuia posibilitatea de a complini omisiunea şi de a evita emiterea unei decizii de nerambursare şi declanşarea unui litigiu.

Însă, din actele dosarului nu rezultă că autoritatea de control ar fi adresat o astfel de solicitare reclamantului, ci s-a limitat la a menţiona în cererea de recurs că, până la finalizarea misiunii, mandatarul financiar desemnat al competitorului electoral A. nu a procedat la îndreptarea erorilor strecurate în documentele justificative(fascturi fiscale).

Referitor la menţionarea greşită a facturii fiscale în considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că este vorba drespre o eroare materială cu privire la numărul şi data facturii, societatea emitentă fiind reţinută în mod corect.

Astfel, în partea de început a motivării, instanţa de fond a identificat în mod corect cele două facturi reţinute în raportul de control, respectiv factura fiscală x/03.06.2016 în sumă de 5.900 RON şi factura fiscală x/09.06.2016 în valoare de 50 RON, însă, când a analizat refuzul autorităţii de rambursare a cheltuielilor electorale în sumă de 5.900 RON, din eroare, a făcut referire la factura x/09.06.2016.

Înalta Curte constată că aceast aspect nu este de natură să conducă la casarea sentinţei deoarece celelalte considerente reţinute de instanţa de fond sunt corecte şi apte să conducă la anularea actului administrativ emis de recurentă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinţei civile nr. 237 din 19 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinţei nr. 237 din data de 19 aprilie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.