Validity of agricultural subsidy exclusion based on 20% land over-declaration threshold and res judicata effect of criminal judgment on eligible area

Şedinţa publică din data de 15 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 28921/12.10.2016, emisă de prima - pârâtă, a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 160/P/11.07.2016, emisă de secund - pârâtă şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2010, încheiat la data de 27 mai 2016, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, a solicitat, ca în cazul în care se va constata că a încasat necuvenit subvenţii, reducerea sumelor de returnat la cele aferente suprafeţelor de teren pentru care instanţa va considera că nu se încadrează în condiţiile de eligibilitate prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile.

Prin sentinţa nr. 2714 din 28 iunie 2017, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 2 august 2017, stabilindu-se termen de judecată la 18 septembrie 2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 septembrie 2017, soluţionarea cauzei a fost suspendată în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ca urmare a soluţionării dosarului penal nr. x/2016, cauza a fost repusă pe rol la data de 8 aprilie 2019.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 93 din data de 04.11.2019, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 93 din data de 04.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că motivele de recurs vizează atât legalitatea cât şi temeinicia sentinţei atacate, şi ca atare solicită desfiinţarea acesteia şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În mod concret, sub aspectul temeiniciei, arată că în mod greşit prima instanţă a reţinut faptul că procentul de supradeclarare a terenurilor utilizate a depăşit 20 % din totalul suprafeţelor vizate de cererea mea de sprijin financiar pentru anul 2010 şi nu a acordat efect sentinţei penale pronunătă în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă, prin care instanţele penale au statuat că pretinsele fapte ce i-au fost imputate, de obţinere fără drept a sprijinului financiar pentru-anul 2010, au fost săvârşite fără forma de vinovăţie cerută de lege.

În aceste condiţii instanţa de judecată de contencios administrativ ar fi trebuit să cerceteze, în baza probatoriului de la dosar, existenţa oricărei culpe ce i-ar putea fi imputată.

Consideră că sancţiunea aplicată de APIA Bucureşti nu poate subzista independent de stabilirea unei culpe concrete raportat la conduita de declarare a utilizării unor suprafeţe de teren agricol.

Expertiza topo-cadastrală, inclusiv suplimentul la aceasta, arată fară echivoc în ce măsură terenurile ce compun suprafaţa de 4,66 ha pretins supradeclarată, au fost transpuse administrativ în alte blocuri fizice prin renumerotarea acestora din urmă.

Cu toate acestea, instanţa de contencios administrativ nu a făcut nici o referire la rezutatele expertizei în cauză ci a dat prioritate exclusiv costatărilor făcute de către echipa de control APIA care nu s-a deplasat în teren şi, mai mult decât atât, expertiza topo-cadastrală a avut la bază mult mai multe documente (schiţe cadastrale, ortofotoplanuri), indicarea în teren de către recurentul-reclamant a suprafeţelor, date esenţiale în formarea unor concluzii de specialitate riguroase, mecanisme de calcul mai complexe şi, nu în ultimul rând, examinarea şi punerea în discuţia contradictorie a tuturor participanţilor în procesul penal (a se vedea pagina 18 din raportul de expertiza tehnică judiciară întocmit în cadrul dosarului penal de către doamna expert tehnic ing. B. la 20.06.2017, concluzia nr. 7.3 lit. a). De asemenea, la pagina 17 punctul 7.2 este expusă detaliat chestiunea renumerotării blocurilor fizice aşa cum a arătat mai sus.

În lumina acestor argumente solicită să se observe că suprafaţa de 4,66 ha nu a fost nicidecum rezultatul unei supradeclarări culpabile şi imputabile recurentului-reclamant, ci consecinţa unei costatări superficiale făcute de organele de control ale APIA care au achiesat în mod tacit la concluziile raportului de expertiză necontestând aspectele esenţiale sus menţionate, deşi APIA a participat integral la procesul penal ca parte civilă, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate.

Prin urmare, scăzând această suprafaţă din totalul celor considerate supradeclarate pe anul 2010 se va ajunge la un procent de supradeclarare de aproximativ 10 % insuficient să genereze incidenţa art. 58 din Regulamentul 1122/2009.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi admiterea acţiunii formulate, respectiv de restituire a sumei de bani ce i-a fos imputată prin procesul-vebal cotestat, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânzile aferente.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 05 martie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 03 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte va respinge recursulm ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a arătat că motivele de recurs vizează atât legalitatea cât şi temeinicia sentinţei atacate şi deşi nu a invocat vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 28921/12.10.2016, a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 160/P/11.07.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2010, încheiat la data de 27 mai 2016.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă că, reclamantul avea obligaţia de a cunoaşte amplasarea parcelelor pe care a declarat că le utilizează în blocuri fizice, precum şi faptul că sentinţa penală nr. 76 din 29 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016 a statuat că suprafaţa pentru care reclamantul nu a putut dovedi dreptul de utilizare a terenului este de 3,6284 ha şi că reclamantul nu deţinea pentru aceasta niciun document.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este greşită.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 76 din 29 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016 inculpatul A. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012. În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti, ca rămasă fără obiect şi s-a constatat că inculpatul A. a achitat prejudiciul în cuantum de 16.412 RON, la care se vor adăuga accesoriile în condiţiile legii.

Astfel, în considerentele hotărârii penale s-a reţinut că inculpatul nu ar fi trebuit să obţină sprijin financiar pentru următoarele suprafeţe de teren: 2,00 ha (potrivit convenţiei verbale gratuită cu C.), 0,7684 ha (convenţie verbală cu D., conform TP nr. 96516/19 iunie 2001), 0,35 ha (convenţii verbale cu E., fiica lui F., conform TP nr. 84710/22 martie 1999), 0,51 ha (convenţie verbală de schimb în baza promisiunii de vânmzare făcută de G. pentru suprafaţa totală de 9121 mp conform PT nr. 93729/21 iunie 2000) rezultând un total de 3,6284 ha.

Pentru campania 2010 persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma acordată inculpatului în totalitate, respectiv 18657,99 RON, însă instanţa penală a reţinut că doar pentru o parte a acestei sume inculpatul nu trebuia să obţină subvenţia, respectiv pentru suprafaţa de 3,6284 ha - 1954 RON.

Aceleaşi aspecte rezultă şi din Decizia de soluţionare a Contestaţiei nr. 160/P/11.07.2016 formulată de A. şi înregistrată la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură/Centrul Judeţean APIA sub nr. x/02.08.2016 în care se menţionează că "fermierul A. x a solicitat în campania 2010 sprijin pentru suprafaţa de 37,34 ha şi a beneficiat de plată în sumă de 18657,99 RON.

Potrivit art. 28 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite."

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept reţinute de instanţa penală, precum şi faptul că, suma de bani pretinsă de partea civilă (Agenţia de de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură) a fost achitată de către recurentul-reclamant în timpul procesului penal, aspect faţă care acţiunea civilă a rămas fără obiect, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut fără temei că suprafaţa ce trebuie exclusă de la plată pentru campania 2010 ar fi 8,288 ha, în loc de 3,6284 ha, preum şi faptul că sunt incidente dispoziţiile art. 58 din Regulamentul 1122/2009 care prevede expres faptul că în cazul în care diferenţa dintre suprafaţa declarată şi suprafaţa determinată este mai mare de 20% fără a depăşi însă 50% din suprafaţa determinată, fermierul va fi exclus de la plată.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea geşită a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava, va anula Decizia nr. 28921/12.10.2016, emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti, Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 160/P/11.07.2016 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2010, încheiat la data de 27.05.2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 93 din 4 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava.

Anulează Decizia nr. 28921/12.10.2016, emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti, Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 160/P/11.07.2016 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2010, încheiat la data de 27.05.2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2021.