Revision petition inadmissible: prohibition of re-adjudication under Civil Procedure Code and res judicata
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision as inadmissible, thereby upholding the final rejection of the appellant's appeal from 2019. The dispute involved a request to revise a final civil judgment in an administrative and fiscal case, where the petitioner argued that the appellate court had violated the principle of dispositiveness by ruling on matters not requested and failing to meet legal standards. The court determined that the petition was inadmissible because revision is a strict extra-ordinary remedy that does not permit re-examination of the merits or the application of law, citing Article 509(1)(1) and (5) of the Civil Procedure Code, which limits revision to specific procedural errors or the discovery of suppressed evidence, and referencing ECHR jurisprudence regarding the principle of res judicata and the prohibition of using revision as a disguised appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 513 alin. (3) din C. proc. civ; Revision petition inadmissible: prohibition of re-adjudication under Civil Procedure Code and res judicata: Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 martie 2021
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2145 din 17 aprilie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Împotriva Deciziei nr. 2145 din 17 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a formulat cerere de revizuire.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii se arată că instanţa de recurs avea obligaţia de a se pronunţa numai asupra legalităţii hotărârii atacate, cu respectarea principiului disponibilităţii.
Se mai susţine că hotărârea nu se ridică la standardele enunţate, încălcă principii şi norme de drept, rămânând tributară la toate capitolele.
Analizând cu prioritate excepţia invocată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 509 alin. (1) pct. I teza întâi din C. proc. civ. din 2010:
"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 teza întâi din C. proc. civ.:
"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."
Pe calea revizuirii - cale extraordinară de atac de retractare - se verifică îndeplinirea condiţiilor expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., fără a se putea proceda la o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea probatoriului administrat şi reanalizarea modului de aplicare a dispoziţiilor incidente cauzei, întrucât, în cadrul acestei căi de atac, nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.
Prin criticile formulate, revizuenta tinde în realitate să obţină o rejudecare a cauzei.
Înalta Curte are în vedere la pronunţarea prezentei decizii, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare.
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2145 din 17 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2021.