Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds regarding automatic restitution of a caution deposit

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la 04.03.2020, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat restituirea cauţiunii consemnată prin recipisă la data de 04.01.2018, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect "suspendarea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/09.08.2017" în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

În motivarea cererii s-a arătat că, în vederea suspendării executării, petenta a consemnat suma de 17.824 RON, constituind cauţiunea stabilită prin raportare la valoarea obiectului executării.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea din data de 02.06.2020 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi a dispus restituirea cauţiunii consemnată prin recipisa de consemnare nr. x/04.01.2018 şi achitată prin chitanţa nr. x/04.01.2018.

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii din data de 02.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă a arătat că, indiferent de materia în care se regăseşte cauţiunea reprezintă o garanţie în vederea dezdăunării în situaţia în care, prin măsurile dispuse de creditorii ar fi prejudiciaţi în drepturile lor, şi în acelaşi timp cauţiunea are un caracter punitiv deoarece sancţionează neseriozitatea cererii debitorului cauzată de atitudinea abuzivă a acestuia.

Scopul şi funcţiile cauţiunii sunt reglementate de dispoziţiile legale de garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte eventualele daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite şi totodată, de prevenire sau limitare a abuzurilor debitorilor rău platnici.

În acelaşi timp, depunerea cauţiunii constituie o garanţie şi pentru intimaţi, în sensul că, dacă instanţa va dispune, în final, respingerea contestaţiei pe fondul ei împotriva actelor de executare, creditorul va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorate ca urmare a neexecutării actului de executare.

Faţă de aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de restituire a cauţiunii, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că susţinerile recurentei-pârâte referitoare la posibilitatea producerii unui prejudiciu care să fie acoperit din cauţiune sunt nefondate având în vedere că nu s-a produs niciun prejudiciu atât timp cât cererea sa a fost respinsă şi procedura de suspendare a actului administrativ a fost definitiv soluţionată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 29 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 28 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat restituirea cauţiunii consemnată prin recipisă la data de 04.01.2018, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect "suspendarea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/09.08.2017" în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

Prima instanţă a admis cererea formulată şi a dispus restituirea cauţiunii consemnată prin recipisa de consemnare nr. x/04.01.2018 şi achitată prin chitanţa nr. x/04.01.2018, reţinând pe de o parte că, prin sentinţa nr. 34/F-cont din data de 26.02.2018 Curtea de Apel Piteşti a respins cererea formulată de A. privind suspendarea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/09.08.2017, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, iar pe de altă parte, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1064 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispoziţiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat….";

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Conform art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Aşadar, faţă de prevederile mai sus-menţionate se observă că, prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că indiferent de materia în care se regăseşte cauţiunea reprezintă o garanţie în vederea dezdăunării în situaţia în care, prin măsurile dispuse de creditorii ar fi prejudiciaţi în drepturile lor, şi în acelaşi timp cauţiunea are un caracter punitiv deoarece sancţionează neseriozitatea cererii debitorului cauzată de atitudinea abuzivă a acestuia.

Înalta Curte va avea în vedere că, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la fiecare motiv de nelegalitate invocat.

Or, recurenta s-a limitat la prezentarea unor considerente generale referitoare la natura şi rolul cauţiunii fără a formula critici concrete privind modalitatea în care instanţa de fond a interpretat prevederile art. 1064 C. proc. civ., din cuprinsul cărora rezultă că dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.

Având în vedere faptul că, recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a expune în mod concret motivele de casare pentru care consideră că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nulitatea recursului declarat în cauza de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva încheierii din 2 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.