Insurance guarantee fund claim: 90-day forfeiture period suspended during pending criminal proceedings

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 13295/28.02.2018 emisă de pârât.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 732 din data de 27.02.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 13295/28.02.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu privire la soluţionarea cererii de despăgubire a reclamantului nr. 57044/02.11.2017 şi, în consecinţă, a obligat pârâtul să analizeze şi să soluţioneze pe fond cererea reclamantului A. de acordare a despăgubirilor ocazionate de accidentul de circulaţie rutieră produs în data de 31.10.2015 în care a fost implicat reclamantul în calitate de asigurat al B. S.A., societate aflată în procedura de faliment.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 732 din data de 27.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, susţinând că hotărârea dată de prima instanţă cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei şi este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incidente cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Aşa cum a menţionat prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, având în vedere situaţia deschiderii procedurii de faliment a asigurătorului B. S.A. şi pentru soluţionarea dosarului de daună şi a cererii de plată nr. x/02.11.2017, Fondul de garantare a asiguraţilor, în cadrul procedurii administrative necontencioase prevăzută de Legea specială nr. 213/2015 şi Norma nr. 16/2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea Legii nr. 213/2015, a emis Decizia nr. 13295/28.02.2018, prin care a fost respinsă integral cererea petentului ca tardivă, cererea de plată fiind depusă la FGA după împlinirea termenului legal de 90 de zile reglementat expres de art. 14 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma de aplicare nr. 16/2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Astfel, conform prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor:

"în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la dota rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."

Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015 menţionează că:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului şi se depune la sediul acestuia, direct sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Cererea de plată se poate depune şi la mandatarii desemnaţi de către Fond în acest scop. La cererea de plată se anexează în copie legalizată, actele înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creanţe de asigurări. În cazul imposibilităţii de prezentare a actelor/înscrisurilor doveditoare în copie/egalizată, petentul poate să prezinte copii ale acestora sau poate depune o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii acestor documente justificative. Declaraţia pe propria răspundere dată de petent în susţinerea documentelor justificative este prevăzută în anexa nr. 7. în cuprinsul cererii de plată se va preciza motivul imposibilităţii de depunere a înscrisurilor justificative."

Analiza cererii de plată şi a dosarului de daună s-a realizat ţinând seama de prevederile legale, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea specială nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, care impun depunerea la FGA a cererii de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, respectiv de la data naşterii dreptului - termenul de 90 de zile fiind unul de decădere, iar sancţiunea nerespectării acestui termen prevăzut de legea specială şi norma de aplicare a acesteia fiind decăderea din dreptul de a obţine plata de despăgubiri din disponibilităţile FGA, cererea de plată fiind respinsă ca tardiv formulată.

În speţă, termenul de decădere de 90 de zile, înăuntrul căruia reclamantul trebuia sa formuleze cererea de plată, a început să curgă la data rămânerii definitive a sentinţei de deschidere a procedurii de faliment a asigurătorului S.C. B. S.A.

Prin urmare, reclamantul avea posibilitatea să depună o cerere de plată la FGA înăuntrul termenului de decădere de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 213/2015, termenul începând să curgă de la data rămânerii definitive a sentinţei de deschidere a procedurii de faliment.

Fiind calificat ca termen de decădere, este evident că termenului de formulare a cererii potrivit Legii nr. 213/2015 nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la repunerea în termenul de prescripţie. Pornind de la această distincţie, se poate trage concluzia că termenul de 90 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, în care persoana îndreptăţită trebuia să formuleze cererea de plată, este un termen de decădere de drept material, iar nu de drept procesual. De asemenea, nu există vreun alt text de lege care să permită repunerea în termenul de decădere de drept material, în cazul în care reclamanta invocă repunerea în termen.

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că la data emiterii de către FGA a deciziei nr. 13295/28.02.2018 dreptul de creanţă al reclamantului era născut, în condiţiile în care hotărârea penală nu era definitivă, neavând, astfel, caracterul juridic al unui titlu de creanţă. Sentinţa penală nr. 43/15.02.2018 pronunţată de Judecătoria Buftea a fost desfiinţată în parte prin decizia penală nr. 613/A din 24.04.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă de la data pronunţării.

Astfel, instanţa de fond motivează anularea deciziei nr. 13295/28.02.2018 pe o serie de aspecte după cum urmează:

"reclamantul a depus cererea de acordare a despăgubirilor înainte de finalizarea procesului penal în care acesta avea calitatea de parte vătămată ar fi putut atrage cel mult respingerea acestei cereri, înainte de pronunţarea primei instanţe de judecată în materie penală, ca prematur introdusă. Însă cererea nr. x depusă de reclamant pentru acordarea despăgubirilor a fost înregistrată la data de 02.11.2017, iar decizia nr. 13235 [...] a fost emisă la data de 28.02.2018, adică după pronunţarea instanţei de fond [...] astfel că dreptul la despăgubire al reclamantului/victimă în accidentul auto se născuse deja, deci cererea sa de despăgubire trebuia soluţionată pe fond".

Aceste argumente ale instanţei de fond nu pot fi reţinute ca temeinice şi legale în raport de următoarele aspecte:

Este lipsit de temei de drept considerentul prezentat de prima instanţă prin sentinţa recurată în sensul că termenul de decădere de 90 de zile s-a născut la momentul pronunţării pe fond sentinţei penale din cadrul dosarului nr. x/2017, dată la care analiza dosarului de daună nu era finalizată, întrucât dreptul la despăgubire al reclamantului s-a născut la data producerii evenimentului rutier.

Astfel, din înscrisuri rezultă faptul că vătămarea reclamantului s-a produs la momentul producerii evenimentului rutier, deci la data de 31.10.2015, anterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului asigurătorului S.C. B. S.A.

În atare situaţie se impunea ca reclamantul să formuleze cerere de plată către FGA până la data de 28.07.2016. Întrucât cererea reclamantului a fost depusă în data de 02.11.2017 solicită instanţei de recurs să constate faptul că în mod temeinic şi legal FGA a dispus respingerea cererii de plată ca tardivă.

Concluzionând se constată existenţa următoarelor situaţii:

a) formularea unei cereri de plată către FGA fără existenţa unui titlu executoriu îndreptat împotriva asigurătorului în faliment, situaţie în care dreptul de creanţa se naşte după caz:

a.l. la data producerii riscului asigurat, respectiv data evenimentului, în situaţia în care evenimentul a avut loc ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului;

a.2. pentru creanţele născute anterior hotărârii definitive de deschidere a procedurii falimentului - în termen de 90 zile de la această dată.

b). formularea unei cereri de plată către FGA în baza unui titlu executoriu îndreptat împotriva asigurătorului în faliment (pronunţat ulterior rămânerii definitive a hotărârii falimentului asigurătorului), caz în care dreptul de creanţă se naşte la momentul pronunţării hotărârii/deciziei penale, după caz, şi nu la momentul comunicării acesteia către părţile din dosar.

In acest sens se au în vedere şi dispoziţiile art. 552 şi art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora decizia penală este definitivă şi poate fi pusă în executare de la momentul pronunţării sale, iar nu de la comunicarea sa.

Decizia nr. 13295/28.02.2018 ce face obiectul prezentului litigiu se încadrează la situaţia prezentata la pct. a), reclamantul înţelegând sa formuleze o cerere de plată către FGA fără existenţa unui titlu executoriu. În atare situaţie în mod corect FGA a dispus respingerea cererii de plată nr. x/02.11.2017 ca tardiv formulată.

Pentru aceste motive recurentul-pârât solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând, respingerea cererii deduse judecăţii.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

5. Aspecte procedurale.

La data de 14.12.2020, apărătorul ales al intimatului-reclamant A. a depus la dosar o cerere prin care a învederat faptul că intimatul-reclamant a decedat şi a solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia.

La termenul de judecată din data de 28.01.2021 s-a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor intimatului-reclamant C. şi D..

6. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 28 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 13295/28.02.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, a anulat Decizia nr. 13295/28.02.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, în consecinţă, a obligat pârâtul să analizeze şi să soluţioneze pe fond cererea reclamantului A. de acordare a despăgubirilor ocazionate de accidentul de circulaţie rutieră produs în data de 31.10.2015 în care a fost implicat reclamantul în calitate de asigurat al B. S.A., societate aflată în procedura de faliment, reţinând că cererea nr. x depusă de reclamant pentru acordarea despăgubirilor a fost înregistrată la data de 02.11.2017, iar Decizia 13295 atacată în prezenta cauză a fost emisă la data de 28.02.2018, adică după pronunţarea instanţei de fond în procesul penal menţionat mai sus, astfel că dreptul la despăgubire al reclamantului/victimă în accidentul auto se născuse deja, deci cererea sa de despăgubire trebuia soluţionată pe fond.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la momentul naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări.

Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 213/2015 menţionează că:

"În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment, poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."

Într-adevăr, în urma evenimentului rutier ce a avut loc la data de 31.10.2015 persoana vătămată A. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale, însă având în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea nr. 7281/P/2015 din data de 19.09.2017 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) C. pen., formularea cererii de plată înregistrată la data de 02.11.2017 s-a făcut cu respectarea termenului legal de 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă.

Chiar dacă accidentul a avut loc la data de 31.10.2015, faptul că, în legătură cu respectivul accident, se derula un proces penal face ca, pe parcursul procesului penal, prejudiciul să nu fie cert şi, implicit, termenul de decădere pentru formularea cererii de acordare de despăgubiri de la Fond să nu curgă.

De altfel, este contradictorie poziţia recurentului care a considerat tardivă prezenta cerere de despăgubiri dar a apreciat că este formulată în termen o cerere ulterioară a reclamantei, adresată Fondului după pronunţarea deciziei penale.

În concluzie, cât timp exista proces penal în legătură cu responsabilitatea, pentru producerea accidentului, a persoanei asigurate, termenul de decădere de 90 de zile nu a curs astfel încât, o cerere de despăgubiri formulată anterior pronunţării instanţei penale nu putea fi respinsă ca tardivă.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a dispus anularea Deciziei atacate nr. 13295/28.02.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi soluţionarea pe fond, pe cale administrativă, a acestei cereri de către instituţia pârâtă FGA, nefiind incident motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 451 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, către intimaţii-reclamanţi D. şi C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 732 din 27 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Oblică recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, către intimaţii-reclamanţi D. şi C..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.