Declassification dispute appeal nullified for lacking concrete illegality grounds; inadmissibility ruling stands.

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată în data de 20 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ, a solicitat:

- anularea deciziei/instrucţiunii administrative interne nepublice (secrete) a Înaltei Curţi, luate de un membru al personalului Înaltei Curţi şi/sau de preşedintele secţiei sau de preşedintele/judecătorii Completului de Judecată, fără prerogative de conducere şi decizie administrativă cunoscute public la nivelul secţiei sau al Curţii, act/acte a/ale cărei/căror existenţă (secretă) şi ale cărei/căror efecte se răsfrâng în mod individual asupra procesului - cu privire la refuzul desecretizării unuia sau mai multor documente cu înfrângerea dispoziţiilor din Legile organice nr. 303, 304, 317/2004 şi din Convenţia EDO - de refuz al accesului la toate piesele dosarului,

- obligarea conducerii Înaltei Curţi, a pârâtei persoană juridică şi a pârâţilor persoane fizice de a înlătura orice barieră din calea liberului acces la toate piesele dosarului, potrivit cu principiul egalităţii armelor în proces (chiar dacă cealaltă parte deşte un serviciu secret) componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil consfinţit prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi prin art. 13 din Constituţie care reglementează dreptul la informaţie, atât la informaţiile publice cât şi la informaţiile de interes personal.

Prin completarea de acţiune înregistrată la dosarul cauzei în data de 30 octombrie 2017, reclamantul A. a înţeles să îşi extindă cadrul procesual sub aspect subiectiv, prin chemarea în judecată, în calitate de pârâţi, şi a numiţilor B. ca preşedinte al SCAF dar şi personal, respectiv Serviciul de Protecţie şi Pază, având în vedere următoarele:

- motivele de recurs din dosarul nr. x/2011 recurs aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- refuzul conducerii Serviciului de protecţie şi pază de a declasifica documentele şi instrucţiunile (modificate şi modificatoare) în scopul obstrucţionării justiţiei, informaţii publice sau personale care, potrivit legii, nu trebuiau clasificate;

- refuzul Preşedintelui secţiei de contencios administrativ căruia Preşedintele Înaltei Curţi i-a dirijat demersul pentru a da un răspuns adecvat;

- şi refuzul judecătorilor completului - secţiei contencios administrativ al Înaltei Curţi similare refuzului judecătorului nelegal investit la Curtea de Apel să se pronunţe pe fondul cauzei, după înlocuirea judecătorului la care dosarul fusese repartizat aleatoriu şi care dispusese la 13.02.2012 declasificarea documentelor (care au redevenit obiect de dispută), solicitând următoarele:

- anularea deciziilor/instrucţiunilor administrative interne nepublice (pretins secrete) ale instituţiilor publice chemate în judecată în calitate de pârât, luate de conducerea compartimentelor şi conducerea superioară a SPP, şi, similar, de un membru al personalului Înaltei Curţi şi/sau de preşedintele secţiei sau de preşedintele/judecătorii Completului de Judecată, fără prerogative de conducere şi decizie administrativă cunoscute public la nivelul secţiei sau al Curţii, act/acte a/ale cărei/căror existenţă (secretă) şi ale cărei/căror efecte se răsfrâng în mod individual asupra procesului - cu privire la refuzul declasificării/desecretizării unuia sau mai multor documente cu înfrângerea dispoziţiilor din Legile organice nr. 303, 304, 317/2004 şi din Convenţia EDO - împiedicând accesul (A.) ca parte, vătămată prin aceste acte şi operaţiuni, la toate piesele dosarului;

- obligarea pârâţilor persoane juridice şi a pârâţilor persoane fizice (nominalizaţi) de a înlătura orice barieră din calea liberului acces la toate piesele dosarului, potrivit cu principiul egalităţii armelor în proces (chiar dacă cealaltă parte deşte un serviciu secret) componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil consfinţit prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi prin art. 13 din Constituţie care reglementează dreptul la informaţie, atât la informaţiile publice cât şi la informaţiile de interes personal.

Prin sentinţa civilă nr. 6927/20.11.2017 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosar nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, dispunându-se declinarea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 3205 din data de 4 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi B., atât în nume propriu cât şi în calitate de Preşedinte al SCAF şi Serviciul de Protecţie şi Pază.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 3205 din data de 4 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin motivele de recurs se arată că potrivit art. 25 alin. (5) din Legea nr. 182/2002 privind informaţiile clasificate, se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.

Accesul la astfel de informaţii clasificate este subordonat principiului necesităţii de a cunoaşte, orice excepţie sau limitare de la aplicarea acestui principiu având nevoie, într-o societate democratică de întrunirea unor motive excepţionale.

Era deci prorogativa instanţei de judecată să constate că în câmpul de protecţie instituit de prevederile speciale naţionale ale art. 25 alin. (5) şi art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind informaţiile clasificate prevederile art. 13 din Legea nr. 544/2001, se impune declasificarea documentelor, aşa cum a dispus prin încheierea din data de 13.02.2012 primul dintre judecătorii cauzei, acel judecător care a fost înlăturat de conducerea administrativă a Curţii de Apel Bucureşti, iar declasificarea ignorată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în principal, anularea deciziilor/instrucţiunilor administrative interne nepublice (pretins secrete) ale instituţiilor publice chemate în judecată în calitate de pârât, luate de conducerea compartimentelor şi conducerea superioară a SPP, şi, similar, de un membru al personalului Înaltei Curţi şi/sau de preşedintele secţiei sau de preşedintele/judecătorii Completului de Judecată, fără prerogative de conducere şi decizie administrativă cunoscute public la nivelul secţiei sau al Curţii, act/acte a/ale cărei/căror existenţă (secretă) şi ale cărei/căror efecte se răsfrâng în mod individual asupra procesului - cu privire la refuzul declasificării/desecretizării unuia sau mai multor documente cu înfrângerea dispoziţiilor din Legile organice nr. 303, 304, 317/2004 şi din Convenţia EDO - împiedicând accesul (A.) ca parte, vătămată prin aceste acte şi operaţiuni, la toate piesele dosarului.

Prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea dedusă judecăţii reţinând că, procedurile strict administrative cu privire la gestionarea la nivelul instanţei a documentelor cu caracter clasificat nu pot interfera în vreun fel cu cercetarea judecătorească desfăşurată de completul de judecată şi viceversa.

În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului în raport de pârâtul SPP, din completarea de acţiune, prima instanţă a reţinut că declasificarea are ca premisă o prealabilă clasificare legală a documentelor, urmată de pierderea raţiunii sau interesului menţinerii clasificării, aspect care ţine exclusiv de analiza de oportunitate a emitentului, neputând face obiectul jurisdicţiei administrative, iar în privinţa contestării a însăşi clasificării documentelor, s-a reţinut că reclamantul nu a formulat, anterior sesizării instanţei, plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispoziţiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat….";

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la fiecare motiv de nelegalitate invocat.

În cauză, se constată că cererea de recurs, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la lit. d) a art. 486 C. proc. civ., pentru că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Criticile invocate de recurentă sunt simple nemulţumiri cu privire la pretenţiile deduse judecăţii arătând că potrivit art. 25 alin. (5) din Legea nr. 182/2002 privind informaţiile clasificate, se interzice clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime. Accesul la astfel de informaţii clasificate este subordonat principiului necesităţii de a cunoaşte, orice excepţie sau limitare de la aplicarea acestui principiu având nevoie, într-o societate democratică de întrunirea unor motive excepţionale.

Or, aspectele prezentate nu pot fi considerate ca fiind critici concrete din care să rezulte că argumentele reţinute de instanţa de fond şi soluţia pronunţată ar fi fost date cu încălcarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, în sensul reglementărilor art. 488 C. proc. civ., care să determine casarea hotărârii atacate.

Având în vedere faptul că, recurentul-reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de a expune în mod concret motivele de casare pentru care consideră că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nulitatea recursului declarat în cauza de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3205 din 4 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.