Restitution of bail for suspension of tax assessment enforcement: definitive judgment requirement limited to the suspension proceeding rather than the underlying tax act

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2020, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 21.080 RON consemnată prin Recipisa de consemnare nr. x din 17.02.2017 emisă de B. S.A. - Sucursala Ploieşti la dispoziţia Curţii de Apel Ploieşti, în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x/31.10.2016 emise de A.J.F.P. Teleorman ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 august 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi, în consecinţă a dispus restituirea cauţiunii consemnate prin recipisa de consemnare nr. x din data de 17.02.2017 emisă de B. S.A. Sucursala Ploieşti în cuantum de 21.080,00 RON.

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), respectiv cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ. având în vedere că, prin sentinţa civilă nr. 65/03.04.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei de impunere x/31.10.2016 emisă de către A.J.F.P. Teleorman - Activitatea de Inspecţie Fiscală, iar recursul declarat de către A. S.R.L împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 55/10.01.2019, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ., "(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(3) Instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. încheierea pronunţată de una dintre secţiile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă.

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii, şi anume existenţa unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei şi neformularea de către cel îndreptăţit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii care a soluţionat fondul cauzei, condiţii care, contrar celor reţinute de instanţa de fond, nu sunt îndeplinite întrucât sentinţa civilă nr. 2568/27.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 nu este definitivă.

Prin urmare, la data sesizării instanţei, nu era deschisă calea procedurală a formulării de către reclamantă a cererii de restituire a cauţiunii, astfel că apreciem că instanţa de fond a admis cererea cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1.064 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept arătate, solicită admiterea recursului şi modificarea încheierii atacate în sensul respingerii ca nefondată a cererii de restituire a cauţiunii formulată de intimata petentă A. S.R.L.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 17 decembrie 2020 s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 21.080 RON consemnată prin Recipisa de consemnare nr. x din 17.02.2017 emisă de B. S.A. - Sucursala Ploieşti la dispoziţia Curţii de Apel Ploieşti, în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x/31.10.2016 emise de A.J.F.P. Teleorman ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 21.080 RON consemnată prin Recipisa de consemnare nr. x din 17.02.2017 emisă de B. S.A. - Sucursala Ploieşti reţinând că pricina în legătură cu care a fost stabilită cauţiunea a fost soluţionată definitiv, având în vedere că sentinţa nr. 65/03.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal a fost menţinută prin decizia civilă nr. 55/10.01.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin respingerea, ca nefondat a recursului formulat de petentă împotriva sentinţei civile nr. 65/03.04.2017 a Curţii de Apel Ploieşti.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspund punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ.:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(3) Instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. încheierea pronunţată de una dintre secţiile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă.

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii, şi anume existenţa unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat fondul procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea şi neformularea de către cel îndreptăţit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii care a soluţionat fondul cauzei.

Or, sintagma "fondul procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea" nu vizează fondul problemei de drept administrativ şi fiscal, adică hotărârea ce va fi dată asupra cererii de verificare a legalităţii deciziei de impunere nr. x/2016 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ci fondul dosarului nr. x/2017 în care a fost consemnată cauţiunea.

În speţa de faţă, în mod corect a reţinut prima instanţă că în dosarul nr. x/2017, intimata-reclamantă a consemnat suma de 21.080 RON cu titlu de cauţiune prin Recipisa de consemnare nr. x la data de 17.02.2017 în scopul soluţionării cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, conform art. 278 alin. (2) Codul de procedură fiscală.

Prin sentinţa nr. 65/03.04.2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 55/10.01.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 65/03.04.2017 a Curţii de Apel Ploieşti.

În acest context, nu pot fi primite criticile recurentei-pârâte conform cărora nu ar fi îndeplinite condiţiile art. 1064 C. proc. civ., prin prisma faptului că sentinţa civilă nr. 2568/27.11.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu este definitivă.

Înalta Curte constată că prin această sentinţă (nr. 2568/27.11.2019) au fost analizate pe fond actele administrative a căror anulare s-a solicitat, respectiv temeinicia Deciziei nr. 52 din 21.02.2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulată de intimata-reclamantă împotriva Deciziei nr. 52 din 21.02.2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative împotriva Deciziei de impunere nr. x-31.10.2016, a Deciziei de impunere nr. x-31.10.2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din data de 31.10.2016, încheiat de inspectorii din cadrul AJFP Călăraşi - Contribuabili Mijlocii, iar prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal conform art. 278 alin. (2) Codul de procedură fiscală.

Or, atât timp cât cererea privind suspendarea executării actului administrativ a fost respinsă, înseamnă că recurenta-pârâtă nu a încercat nicio pagubă şi deci, nu se poate pune problema despăgubirii sale din suma consemnată drept cauţiune.

Prin urmare, hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman împotriva încheierii de şedinţă din 11 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.