Mootness of administrative suspension request where individual reclassification order executed prior to filing

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la data de 10.09.2020, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârât Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a solicitat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

- admiterea cererii de suspendare a executării efectelor prevederilor art. 1 pct. 2 şi ale art. II a Hotărârii Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, până la soluţionarea pe fond a cauzei ce va avea ca obiect cererea de anulare;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate de prezentul proces.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 134/CA din data de 15 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de obiect, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca lipsită de obiect şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Sănătăţii.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 134/CA din data de 15 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică, din perspectiva următoarelor considerente:

Este important de menţionat că, iniţial, reclamanta a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cerere prin care s-a solicitat suspendarea efectelor prevederilor art. 1 pct. 2 şi ale art. II din Hotărârea Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, până la soluţionarea pe fond a cauzei ce va avea ca obiect cererea de anulare, la Curtea de Apel Bucureşti împreună cu alte persoane vizate de actul administrativ, înainte de expirarea perioadei de 30 de zile prevăzută în Ordinul nr. 860 din 23.06.2020, ordin care se referea la reîncadrarea recurentei pe postul de director al noii direcţii înfiinţate, termen de 30 de zile care începea să curgă de la comunicarea acestui ordin.

La acel moment, respectiv al sesizării instanţei de contencios administrativ cu cererea de suspendare, executarea Hotărârii Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020 nu era epuizată prin emiterea Ordinului M.S nr. 1114 din 19.06.2020 prin care a fost aprobată organigrama detaliată şi statul de funcţii pentru aparatul propriu al Ministerului Sănătăţii, Ordinul M.S nr. 1115/19.06.2020 prin care a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare şi Ordinul M.S nr. 1116/19.06.2020 prin care a fost aprobată Metodologia privind reîncadrarea personalului.

Raportul de serviciu al reclamantei, în calitate de director general al Direcţiei Generale Economice cu Ministerul Sănătăţii nu a fost modificat prin cele 3 ordine, modificarea intervenind în baza Ordinului nr. 860 din 23.06.2020, reîncadrarea reclamantei pe noua funcţie urmând să se realizeze în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.

Concluzia care se impune este aceea că la momentul sesizării instanţei de contencios administrativ, raportul de muncă al reclamantei nu se modificase şi în consecinţă executarea Hotărârii Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020 nu se finalizase.

Mai este de observat că, la acel moment, Ministerul Sănătăţii nu a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare, deşi a formulat pentru termenul din data de 07.07.2020, întâmpinare, termen la care reclamanta, în raport de excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâţi a renunţat la judecată în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

La data de 10.09.2020 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, cererea reclamantei A., formulată în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 5 54/2004 a contenciosului administrativ, cerere prin care s-a solicitat suspendarea efectelor prevederilor art. 1 pct. 2 şi ale art. II din Hotărârea Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, până la soluţionarea pe fond a cauzei ce va avea ca obiect cererea de anulare.

Este de menţionat că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a continuat judecarea cererii de suspendare a Hotărârii Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020, care nu modifica raporturile de muncă ale reclamantei, dar care constituia actul administrativ care a făcut posibilă emiterea Ordinului nr. 860 din 23.06.2020 precum şi a celorlalte ordine emise pentru toate persoanele vizate de acesta.

În continuare, solicită să se ia în considerare şi faptul că ordinele emise şi-au produs efectele fie de îndată, fie prin simpla trecere a timpului, astfel încât, deşi cererea de suspendare a fost introdusă în termen legal, reclamantei îi este împiedicat accesul efectiv la justiţie, întrucât i se neagă dreptul la o analiză efectivă, de către o instanţă, a actului administrativ prin care s-a hotărât reorganizarea şi care a stat la baza emiterii celui care a modificat raportul de muncă.

Astfel, obiectul cererii de suspendare nu s-a referit la suspendarea Ordinului nr. 860 din 23.06.2020, ci la suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020, prin care s-a hotărât reorganizarea Ministerului Sănătăţii şi, în această modalitate modificarea structurii posturilor şi dispariţia funcţiilor de director general şi director general adjunct.

Astfel, a arătat că prin reorganizarea stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020 a fost desfiinţat postul de director general din cadrul Direcţiei Generale Economice, post ocupat de reclamantă încă din anul 2011, fiind fără relevanţă faptul că aceasta a fost reîncadrată pe postul de director, prin ordin ulterior.

În concret, după desfiinţarea Direcţiei Generale Economice s-au înfiinţat două noi direcţii, respectiv Direcţia Financiară, unde postul de director a fost atribuit directorului general de la fosta Direcţie Generală Economică şi Direcţia investiţii, patrimoniu şi logistică, unde postul de director a fost pus la dispoziţie directorului general adjunct de la fosta Direcţie Generală Economică.

În acest sens a evidenţiat în mod argumentat că, în realitate, nu s-a realizat o reală reorganizare întrucât, după destructurarea Direcţiei Generale Economice s-au înfiinţat două direcţii cu aceleaşi persoane la conducere, cu acelaşi personal şi cu aceleaşi atribuţii din cadrul direcţiei desfiinţate, singura diferenţă fiind introducerea în ambele direcţii nou înfiinţate a câte unuia sau două compartimente.

Menţionează însă că, singurul efect al acestei pseudo reorganizări a fost desfiinţarea posturilor de director general şi de director general adjunct, ceea ce s-a şi urmărit ca finalitate reală, în condiţiile în care, aceleaşi persoane au fost încadrate pe posturile de director ale celor două noi direcţii, îndeplinind însă, pe noile posturi, aceleaşi atribuţii, dar cu o salarizare semnificativ redusă.

Este important de reliefat şi faptul că circuitul informaţional şi cel al elaborării avizării documentelor ce urmează să fie supuse aprobării conducerii Ministerului Sănătăţii este realizat de aceleaşi persoane ca în structura anterioară, diferit fiind doar circuitul documentelor şi durata procedurii, aceasta din urmă fiind mult mai mare.

În final, recurenta-reclamantă consideră că măsura reorganizării nu este motivată, este abuzivă şi discreţionară, nu are la bază criterii prevăzute de lege, încalcă principiul stabilităţii funcţiei publice, creează disfuncţionalităţi în cadrul unor structuri de bază ale instituţiei, singurul scop fiind acela de reducere a unor posturi de conducere ocupate prin concurs de către funcţionarii publici de carieră.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa timbrajului, excepţia nulităţii în raport cu dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. şi pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 ianuarie 2021 s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios cu o cerere prin care a solicitat suspendare a executării efectelor prevederilor art. 1 pct. 2 şi ale art. II a Hotărârii Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, până la soluţionarea pe fond a cauzei ce va avea ca obiect cererea de anulare.

Prima instanţă a admis excepţia lipsei de obiect, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca lipsită de obiect, reţinând că cererea reclamantei de suspendare a executării H.G. nr. 381/2020 este lipsită de obiect în condiţiile în care executarea actului administrativ s-a finalizat, fiind de necontestat faptul că aceasta şi-a produs efectele juridice anterior sesizării instanţei cu soluţionarea cererii de suspendare, reclamanta fiind reîncadrată în funcţia de director în cadrul Direcţiei financiare prin Ordinul nr. 860/23.06.2020, acest act administrativ producând în prezent efecte.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere, cu prioritate, dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru lipsa timbrajului, Înalta Curte constată că potrivit rezoluţiei din data de 16.11.2020 s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, obligaţie ce a fost îndeplinită conform chitanţei aflate la dosarului de recurs. De asemenea, se constată că la data de 19.02.2021 recurenta-reclamantă a depus dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului pentru lipsa timbrajului, ca nefondată.

Cu privire la excepţia nulităţii în raport cu dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a arătat că, în mod greşit prima instanţă a reţinut că cererea de suspendare a Hotărârii Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020 este lipsită de obiect, hotărârea fiind dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a legii.

Sub acest aspect Înalta Curte constată motivele invocate pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi pe cale de consecinţă va respinge excepţia nulităţii recursului.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că obiectul cererii de suspendare nu s-a referit la suspendarea Ordinului nr. 860 din 23.06.2020, ci la suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020, prin care s-a hotărât reorganizarea Ministerului Sănătăţii şi, în această modalitate modificarea structurii posturilor şi dispariţia funcţiilor de director general şi director general adjunct, cererea pendinte fiind formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 s-a solicitat suspendarea efectelor prevederilor art. I pct. 2 şi ale art. II a Hotărârii Guvernului nr. 381 din 14 mai 2020, pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, până la soluţionarea pe fond a cauzei ce va avea ca obiect cererea de anulare.

În raport de acest act normativ (nr. 381 din 14 mai 2020) recurenta-reclamantă a solicitat să se constate existenţa cazului bine justificat ce rezultă din încălcarea prevederilor art. 518 alin. (6) din O.U.G. nr. 57/2019, sub aspectul că au avut loc 2 reorganizări într-un interval mai mic de 6 luni consecutive în intervalul 16.01.2020 - 14.05.2020, încălcarea prevederilor legale privind transparenţa decizională reglementată de art. 6 şi art. 62 alin. (4) coroborat cu art. 63 alin. (1) din Legea nr. 52/2003, încălcarea prevederilor art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2000 pe considerentul că "motivarea" măsurilor de reorganizare nu are o susţinere reală.

Or, odată cu formularea cererii de intervenţie accesorie de către Ministerul Sănătăţii prin care s-a învederat faptul că reclamanta a renunţat la judecata ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 privind suspendarea H.G. nr. 381/2020, la dosarul cauzei s-a depus Ordinul nr. 860/23.06.2020 privind reîncadrarea recurentei-reclamante în funcţia de director, gradul II, la Direcţia financiară.

În acest context, în mod corect a reţinut prima instanţă că Ordinul M.S. nr. 860/23.06.2020 a fost emis în executarea în concret a H.G. nr. 381/2020, astfel că situaţia preexistentă acestei hotărâri nu mai subzistă după emiterea ordinului menţionat, acesta din urmă fiind act administrativ distinct şi executoriu care, deşi nu are incidenţă în raporturile juridice materiale şi procesuale dintre părţi, nu a fost atacat de către recurenta-reclamantă şi a produs efecte juridice.

Prin urmare, hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de netimbrare şi excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 134/CA din 15 octombrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.